Autor: Viorel Tăutan

(continuare din nr. 235/august 2024 al revistei Caiete Silvane) – Doamnelor dragi, […] Priveghiul măcar – să-mi amintească de nopțile din primii ani ai copilăriei […]

Poeme reciclate și poezii cu dedicație Cortina Mistuită de foc, în fiecare noapte, jeanne dʼarc îmi citește frunzele copacilor, niciodată la fel, sub raza vreunei […]

Vă propun o succintă și, în ultimă instanță, ilustrativă „panoplie” cu dovezi ale începuturilor, aspirații și realizări, având la bază bogata tradiție a literaturii populare*. […]

(fragment din povestirea „Testamentul”) … Îl găsiră primii pași ai înserării răsfoind teancul hârtiilor. Reușise cu dificultate extragerea lor din cutie. Unele apucaseră să îmbătrânească; […]

Așa e că Viața (cum ne-am obișnuit să-I zicem adesea lui Dumnezeu, pentru că Dumnezeu este Viață) ne oferă frecvent oportunități surprinzătoare, și pe care […]

Poeme – scenarii Cântecul meu Să cânt îmi vine, oameni buni uneori pun la uscat note majore pe sfori de portativ întinse între apus și […]

Parcă tot mai frecvent suntem puși în fața unor noutăți din cuprinsul tuturor genurilor și/sau categoriilor îndeobște cunoscute sub aspectul corelărilor incipient lexicale (științific, tehnic, […]

(continuare din nr. 232/mai 2024 al revistei Caiete Silvane) …Pascu, primul soț al Florenței, era mereu plecat în „misiuni”; nu știau nici surorile, nici cumnații […]

(episodul al treilea) – Ați cunoscut-o bine pe… doamna Florența? – Nu ptiar bine, dar am vorovit de vro câteva ori cu dumneaei! Dar dumneta […]

(continuare din numărul precedent)   – Of, Doamne, cum irosim timp și energie printre atâtea formule protocolare și uităm de prezentul continuu, de temperatura unor […]

– Ai băgat de seamă? La priveghi nu prea se discută despre moarte… Un bărbat cu păr cârlionțat, brumat superficial pe la tâmple și început […]

Se întâmplă, uneori (mă alint adăugând: „rar”), că te așezi confortabil în fața tastaturii și a monitorului, hotărât să-ți faci „antrenamentul” zilnic de scris, învingător […]

Preliminarii O părere: Ceea ce se crede îndeobște că a stimulat nevoia de exteriorizare a omului primitiv, comun, a fost declanșarea, evoluția și, mai ales, […]

Recent, Editura Vremea a publicat o carte în seria Mica Romă XXI, sub titlul Teologul Episcopului și al Bisericii Române Unite (1701-1773), care este o […]

Ai trecut de pragul vieții care îți oferă șansa bucuriei sau, dimpotrivă, ghinionul de a fi înnegurat constatând cât de repede prezentul continuu se poate […]

Terminasem lectura povestirii într-un hohot de râs multitonal, acompaniat de aplauze. Semn că le plăcuse. Prologul apusului aducea soarele în cerdac, atingând tangențial vârfurile țărușilor […]

Recent, în timp ce mă luptam cu praful adunat pe șirurile de cărți din biblioteca familiei, am dat peste două „cărticele” de lingvistică românească, destinate, […]

(ultima parte)   Rămas singur, Radu își stăpânește dificil râsul. Instantaneu, s-a pomenit emițând afirmația finală… „să știi că, în felul meu, te iubesc”… Cum, […]

(continuare din nr. 212/septembrie 2022 al revistei Caiete Silvane)   Paul îi face semn cu palma să aștepte, mai are nițel de mestecat. Zâmbește. Îi […]

Plecă de acasă cu vreo douăzeci de minute mai devreme, cu toate că pentru plimbarea până în zona spitalului avea nevoie doar de cinci minute. […]

1 august 2016Primul meu voiaj transatlantic, cu destinație anticipată, New York, USA, pe calea aerului. Deveneam bunic pentru a treia oară, grație căsătoriei apriori cu […]

(Poezia lui George Coșbuc) Abordarea unei astfel de teme într-un discurs sub orice formă, oral și scris, este justificată, după câte ne dăm seama, de […]

Îngăduiți-mi, vă rog, să descurajez de la bun început orice încercare polemică! Revin la un mai „uzat” subiect, doar atât cât să nu enervez prezumtivi […]

Poemul certitudinilor incerte Iată ce vă pot spune, prieteni și ne-prieteni ai mei, în vremea ultimelor (și irepresibile) hiene cronofage cocoțate pe baricada acestei după-amiezi […]

(continuare din numărul 214/noiembrie 2022 al revistei „Caiete Silvane”) Peste tot pe unde am fost, am întâlnit români de toate vârstele. Pe unii dintre cei […]

Așa suntem majoritatea dintre noi; chiar dacă știm definițiile tăcerii și discreției, asimilate genealogic (temperamental), dar și prin educație, suntem ades furați/seduși de farmecul indubitabil […]

Motto: „Și așa este și cu propriul nostru trecut. Este o muncă zadarnică să-l recucerești: toate eforturile intelectului nostru trebuie să se dovedească zadarnice.” (Marcel […]

Simțise mai demult schimbarea de atitudine a lui „Ducu”; așa îl alintau de când era bebeluș. Încerca de ceva vreme să se împace cu ideea […]

– N-am avut niciodată pretenția și orgoliul originalității enunțurilor mele verbale, oral sau scris. „Nu pricep ce i-a venit, așa, brusc!” – gândi tânărul. Paul […]

Cine a reușit să mă cunoască, prin ceea ce scriu și îmi este publicat, o fi observat că, în urma secvențelor de viață derulate pe […]