Românii „migratori”

(continuare din numărul 214/noiembrie 2022 al revistei „Caiete Silvane”)

Peste tot pe unde am fost, am întâlnit români de toate vârstele. Pe unii dintre cei cu care ne intersectam, mai ales în New York (Queens) și Miami (Surfside), i-am auzit rostind scurte dialoguri, sau doar expresii incidentale în limba română; tresăream și mă bucuram. Vorbeam românește ostentativ tare cu soția mea pentru a le atrage atenția. Mă priveau cu circumspecție, dacă se întâmpla să ne aflăm în locuri publice deschise, fără să încerce apropierea. Singurele locuri unde reușeam să dialogăm cu oarece dezinvoltură, erau templele creștine, ortodox în Woodside*, greco-catolic în Astoria*, la Institutul Cultural Român de pe lângă Consulatul Român din Manhattan, în localurile publice românești „Grădina românească” și Restaurantul „Transilvania”, Magazinul românesc („Papagalul”) și o patiserie-cofetărie (Cofetăria lui Niță – Nita’s European Bakery) din Sunnyside*. Și, firește, la întâlnirile cu cei câțiva prieteni ai copiilor noștri din metropolă și din Long Island.

Pe mulți dintre ei îi subordonasem ab initio categoriei migratorilor. Atrași de miracolul american. Replică actuală la perioada sfârșitului de secol al XIX-lea și începutul secolului al XX-lea, când disperarea genera curajul unora dintre ardeleni/transilvăneni (mai cu seamă), majoritatea – români, (e)migrau spre Statele Unite, așa cum îndeobște se știe, de unde se „repatriau”, după câțiva ani de muncă, pentru a-și cumpăra, cu banii economisiți, fie pământ, fie case, fie resurse necesare inițierii unor afaceri de sorginte profesională sau comercială etc.

Or, migrarea, specifică unora dintre speciile înaripate, presupune scenarii asemănătoare transhumanței, pendularea animată între două ținuturi cardinale, implicând geografia și meteorologia. În cazul ființelor umane, fenomenul a evoluat spectaculos de la instinct la rațiune, fără excluderea irevocabilă a primei etape din substanța celei de a doua. Astfel încât, mizând pe desincronizare temporală și geografico-meteorologică, antropologii și sociologii au avut și au în permanență inedite și surprinzătoare surse de cercetare, de clasificare, comentariu și premoniție. De pildă, filologul Gheorghe Ceaușescu propunea ipotetic un fenomen macrosocial în spațiul geografic nord-tropical: glisarea/pendularea de natură migratoare agresivă, nu doar pașnic exploratorie, a civilizațiilor între vest și est, recte între Europa și Asia, igitur Occident versus Orient, incluzând acestora anticele expediții persane spre ținuturile nord-vestice ale Imperiului Trac (primul sfert de secol al V-lea, î.Ch.) și replica europeană din secolul al III-lea, î.Ch., oferită de viteazul și înțeleptul rege Alexandru Macedon. Peste alte două sute de ani, Imperiul Roman își trimite legiunile, ca o undă de șoc circulară, și înspre sud-est.

Iar exemplele continuă. Evul Mediu este ilustrativ pentru această teorie. Regii creștini, o importantă parte a nobilimii, sub pretextul eliberării Sfântului Mormânt de sub stăpânirea arabă (Cruciadele) încurajează și finanțează ordine călugărești militarizate în intenția stăvilirii migrației orientalilor spre vest. Dar asta este o altă poveste. Să revenim în actualitate! 

Încă nu am renunțat la intenția de a derula o anchetă printre cunoscuții din Jibou, părinții foștilor elevi ai Liceului Teoretic „Ion Agârbiceanu”, dar și ai altor școli post-gimnaziale, rude, prieteni și cunoscuți, ai căror copii au plecat (emigrat) în alte țări, în căutarea locurilor de muncă (Job-uri, deh!) mult mai bine remunerate decât au primit sau doar li s-a oferit în patria lor. Cei câțiva despre care am aflat accidental nemijlocit, exceptând pe primii doi copii ai mei, ori din rețelele electronice de socializare, ar putea alcătui un tablou succint al motivațiilor certe. Nu-mi pare superfluă, sau inutilă, această inițiativă din perspectivă istorică, ipotetic necesară cuiva care ar încerca o monografie cât mai obiectivă, bazată pe principii științifice reale, nealterată de cameleonism etic nuanțat religios, de trucuri sentimental-partizane și de confortul utilizării și ajustării unor date oculte preexistente. Să vedem, deci, câțiva tineri/tinere din Jibou care au optat pentru un trai mai bun, bazat pe promovarea valorilor profesionale și morale autentice.

Anca Stana – medic în Australia. Tot într-unul din orașele mari ale celui de-al șaselea continent este jurist Nicolae Banta. În USA trăiesc și muncesc prof. Alexandru Lazăr – poet, Ioan Cățănaș – medic, Louis Liviu Borota – antreprenor, Alina-Sorana Tăutan – eco-biolog, Cosmin Mureșan – fizician, Valeriu Ludușan – arheolog, Andreea Csegezi și Andreea Paul – farmaciste, și alții.

În Regatul Unit al Marii Britanii, în Irlanda și în statele europene continentale sunt răspândiți mai mulți jibouani decât ne imaginăm. Ei ajung mai repede la casa părintească, în timpul concediilor de odihnă și al sărbătorilor religioase. Doar un număr mai mic dintre ei și-au propus, deocamdată, să revină în patrie, după ce se vor fi pensionat. Copiii lor vorbesc o limbă română din ce în ce mai alterată fonetic și lexical. Aceste din urmă aspecte mă neliniștesc, mă întristează.

––-

*Cartiere ale metropolei preferate de către cetățeni și rezidenți americani newyorkezi de origine română.