Ne-am întâlnit într-o duminică plină de soare, în parc. Muzica răsuna dintr-un casetofon destul de răblăgit, dar acordurile îmi mergeau la inimă. Mi-am scos pălăria, am făcut o reverență așa cum se cuvine în momente

De câte ori am ajuns în Bratislava, am stat doar câteva ore. Ori mergem la Viena, ori la Praga. Mi se părea destul de gri orașul. Dar acum am stat câteva zile, constatând că Bratislava

Omul, de-a lungul existenței sale, este o ființă posesivă. Începe cu sânul mamei, cu jucăriile, continuând mai apoi cu partenerul de viață, cu propria familie, sfârșind cu însăși viața sa, care îi scapă printre degete.

Menestrelul ajunsese la castel când soarele apunea după dealurile pline de falnicii brazi. Un servitor îi deschise o cămăruță cu fereastra spre curtea mare. Fereastra avea un stil deosebit, făcută din lemne de palisandru încrustat

Devreme sau târziu? O întrebare privind trecerea timpului, care stă în nimeni și stă în toate. Stă în iubire, în speranță, în voință sau durere. Îl văd pe mare, în munți, în zare. Trebuie doar

Viața este o continuă căutare, o continuă creație. Vreau să cred că sunt discipolul creatorului, prin urmare creez. Totul a plecat de la dorința omului de a evolua, de a fi într-o permanentă activitate creatoare,

Ne luptăm cu te miri ce, strigăm în neant, ne răsucim într-o încolăcire de vârtej. Cu ochii în flăcări, cred că îl văd pe zeul luminii. Iar vârtejul mă ia cu limbile lui de foc,

Era cunoscutul saloanelor, prietenul prințeselor, era noblețea în stare pură. Era Beethoven, spiritul spiritelor, figură precisă și clară în elita muzicii. Dar la treizeci și doi de ani era aproape surd, pierduse contactul cu universul

Nu am fost pentru prima oară la Brezoi, acolo unde acum câțiva ani s-a născut un fenomen. Am fost din nou la un festival ce s-a descătușat de mediocritatea elitelor. Și nu în vreun mare

Viață! Ce este viața? Un periplu social în rândul umanității? Dar dragostea? Ajunge ea la o unire prin bunătate? Întrebări, multe întrebări. Pandemie, răutate, bani, averi. Viața asta e o legătură cinică cu avantajele societății.

Dumnezeu trăiește într-o stare a existenței dincolo de noi, infinit departe de noi. Dar când ne gândim la el îl simțim aproape. Nu putem să îl comparăm cu nimeni fiindcă nu l-am văzut. Dumnezeu este

Era o vreme, în copilărie, când peste tot vedeam frumusețe și bune intenții, deși cam peste tot triumfa meschinăria și banalitatea. Seara îl chemam pe Dumnezeu și declaram război oricărui păcat, mai ales după o

În multitudinea de surse și resurse din lumea artistică, am început să fiu obosit de mulțimea și ușurința desfătărilor ce nu mai suscită niciun interes. Ambiția ca singură calitate, dar și saturația privind plăcerea dragostei

Nu am o mie de prieteni, dar mă simt bine. Sunt o seamă de oameni în viața mea care mă fac să gândesc pozitiv, să merg înainte. Nu știu dacă pot să îi numesc prieteni,

Thomas Hobbes spunea, acum vreo 400 de ani, că statul apare ca fiind ideea apărării fericirii omului. Prin intermediul statului se exprimă în cel mai înalt grad necesitatea păcii sociale. Omul, prin natura sa, nu

În această viață, dacă o fi singura, ne punem tot felul de întrebări. Viața trece, întrebările nu prea își găsesc răspuns. Dar nu renunțăm, lăsăm gândul să zboare la alte întrebări. „De ce”, „Cum”, „Dacă”.

Fiind început de an, ne dorim ca Soarele să umple cerul dintr-un colț în celălalt al existenței noastre. Vrem atât de multă lumină încât vrem să ne aflăm cât mai aproape de astru, iar acesta