De câte ori ajung la Praga, îmi înșel o iubire cu alta. Orice oraș care a fost dragoste la prima vedere, pălește în fața Pragăi, boemă și colorată. Pictori, artizani, muzicanți sau mimi, toți se înghesuie pe Podul Carol. Unii mai buni, alții amatori, dar toți creează o atmosferă unică, întrecută doar de cei doisprezece apostoli ce dansează la oră fixă deasupra Ceasului Astronomic. Dar extratereștrii erau la sala Fortuna. Acolo concertau cei de la Dream Theater!
Acum un an îl vedeam pe Mike Portnoy la Kosice, unde concerta cu Winery Dogs. Un concert superb, urmat de marele anunț: Mike se întoarce la Dream Theater! În scurt timp s-a pus la punct turneul, iar Praga a fost alegerea noastră.
Chimia dintre James LaBrie, John Petrucci, John Myung, Jordan Rudess și Mike Portnoy s-a simțit de la prima piesă. Se vedea pe fețele lor, în felul în care reacționau pe scenă, nu voiau să rateze nicio notă.
John Petrucci a fost absolut uluitor toată seara. Șase corzi cu precizie și emoție. Extraordinară capacitatea lui de a oferi solouri complexe, tehnice, notă cu notă, transmițând un sentiment copleșitor. O legendă vie a chitarei, la care fiecare notă vine din inimă. Pur și simplu, el pictează peisaje vii și emoționante, chitara fiindu-i penel.
LaBrie, deși nu mai are vocea de pe vremuri, nu ratează nicio ocazie să aducă emoție. Vocea lui inconfundabilă explodează la refrenele captivante, mângâie la cele melodioase.
Portnoy nu s-a întors doar să cânte la tobe; s-a întors ca arhitect de facto a setlist-ului trupei, așa cum a făcut-o pe vremuri. Abilitatea lui de a ritma concertul a fost evidentă, deoarece s-a trecut fără probleme de la hituri grele precum „As I Am” la piese mai complicate, introspective, precum „The Ministry of Lost Souls”. De fapt, Mike nu bate, ci cântă la tobe!
Jordan Rudess rămâne un muzician inteligent și articulat, care depășește întotdeauna granițele într-un fel sau altul. Clapele lui respiră fuziuni de rock și metal, mângâiate de un vrăjitor. Cred că nu e exagerat dacă afirm că Rudess se află într-un grup de elită de muzicieni, precum Emerson, Wakeman și Lord.
Ca de obicei, Myung este minunat. Găsește cel mai creativ mod de a ritma acordurile și are un extraordinar simț al armoniei, iar când, în sfârșit, are șansa de a se dezlănțui, este pur și simplu de neoprit.
Concertul a fost o sărbătoare a tot ceea ce a realizat Dream Theater, trecut și prezent. A fost o seară atât de specială, încât am simțit că totul s-a închis într-un cerc, odată cu întoarcerea lui Portnoy. Dar trupa va întoarce pagina la un nou capitol, unul pe care îl aștept cu nerăbdare!
Discografie Dream Theater:
When Dream and Day Unite (1989)
Images and Words (1992)
Awake (1994)
Falling into Infinity (1997)
Metropolis Pt. 2: Scenes from a Memory (1999)
Six Degrees of Inner Turbulence (2002)
Train of Thought (2003)
Octavarium (2005)
Systematic Chaos (2007)
Black Clouds & Silver Linings (2009)
A Dramatic Turn of Events (2011)
Dream Theater (2013)
The Astonishing (2016)
Distance Over Time (2019)
A View from the Top of the World (2021)
Componență Dream Theater:
James LaBrie – voce (Winter Rose, Explorer’s Club, Shadow Gallery)
John Myung – bass (Jelly Jam, Platypus, Gordian Knot, Explorers Club)
John Petrucci – chitară (Liquid Tension Experiment, Explorer’s Club, G3)
Jordan Rudess – clape (Liquid Tension Experiment, Ayreon, Rudess/Morgenstein Project)
Mike Portnoy – tobe (Liquid Tension Experiment, Transatlantic, Avenged Sevenfold, Neal Morse, Flying Colors, Adrenaline Mob, Haken, OSI, Metal Allegiance, Sons of Apollo, The Winery Dogs, John Arch)
Setlist:
Metropolis Pt. 1: The Miracle and the Sleeper
Act I: Scene Two: I. Overture 1928
Act I: Scene Two: II. Strange Déjà Vu
The Mirror
Panic Attack
Barstool Warrior
Hollow Years
Constant Motion
As I Am
Night Terror
Under a Glass Moon
This Is the Life
Vacant
Stream of Consciousness
Octavarium
Act II: Scene Six: Home
Act II: Scene Eight: The Spirit Carries On
Pull Me Under
+ There are no comments
Add yours