Daniel Mureșan, Cronica discului, David Gilmour – Luck and Strange

În curtea mea razele soarelui se joacă cu petalele unor trandafiri tomnatici. Bucățile de cenușiu rămase de aseară s-au estompat repede, sute de culori ale soarelui s-au așternut pe cărțile lăsate aseară pe balansoar. Dar deodată, parcă natura a tăcut brusc. Am profitat de slăbiciunea creației și m-am întins într-o iarbă încremenită în mirosul de zaț de cafea. Nu am timp să mă gândesc la prea multe, profit de minutele de visare, înghit pe nemestecate bucuriile plutirii în neant. Păianjenul ce țesea între măr și tuia a luat-o razna. Are plasa plină de găuri și bucle dezordonate. Mă smulg din propria-mi plasă și revin la realitate. Oricum, sunt călăuză și paznic în colțul meu verde. Și încerc să țin minte cât mai multe adieri de vânt.

O colecție de adieri melodice face și David Gilmour cu noul său album, o meditație asupra fragilității omenirii, cu un strop de optimism. Discul e un fel de colaborare creativă, în care conflictul a fost cel generator de idei. Bineînțeles, este vorba despre conflictul cu Roger Waters, un alt celebru membru Pink Floyd, combinativ și dominator. Cearta dintre cei doi a culminat acum câțiva ani, când Polly Samson, soția și textierul lui Gilmour, l-a catalogat pe Waters ca fiind „Un antisemit cu sufletul putred, un apologet al lui Putin, megaloman mincinos, hoț, ipocrit, evazionist și misogin”. Întrebat de către presă dacă este de acord cu declarațiile soției, Gilmour a spus: „Fiecare cuvânt este adevărat”.

Dar să revin la album. A existat destul de multă tevatură în jurul acestui album, fanii împărtășind opinii diferite. Unii l-au etichetat ca plictisitor, dar pentru mine, acest album se numără printre cele mai bune creații ale lui Gilmour. Chiar David spunea că este cea mai bună lucrare a sa de la Dark Side of the Moon încoace. Deși unii ar putea găsi această afirmație îndrăzneață, cred că este pe deplin justificată. Discul oferă o experiență profund emoțională și introspectivă, reflectând asupra vieții, a timpului și a menirii omului pe acest pământ. Nu este doar o colecție de cântece, este o călătorie ce ne poartă prin lumea zbuciumată, care nu e întotdeauna pe placul nostru. Pentru cei mai tineri, albumul poate părea desuet, dar credeți-mă, într-o zi și ei vor înțelege emoțiile exprimate de Gilmour.

Din punct de vedere muzical, „Luck and Strange” este superb. Chitara lui Gilmour este la fel de emoționantă ca întotdeauna și există chiar o conexiune bântuitoare cu Pink Floyd, odată cu includerea clapelor lui Richard Wright în câteva piese.

Având în vedere vârsta lui David (aproape 80 de ani) și zgârcenia lui în editări de discuri, o mare parte din „Luck and Strange” ar putea fi un rămas bun. Dacă va fi așa, este un final elegant, emoționant, o carte deschisă despre o carieră legendară, care va influența generațiile viitoare de muzicieni.

Tracklist:

Black Cat

Luck and Strange

The Pipers Call

A Single Spark

Vita Brevis

Between Two Points with Romany Gilmour

Dark and Velvet Nights

Sings

Scattered

Sony Music 2024

Componență David Gilmour:

David Gilmour – chitară, clape, voce

Romany Gilmour – voce

–   Rob Gentry – clape

–    Steve Gadd – baterie (Simon & Garfunkel, Chick Corea, Eric Clapton, Michael Petrucciani)

 Guy Pratt – bas (Roxy Music, Gary Moore, Peter Cetera, Robert Palmer, Iggy Pop)

Discografie David Gilmour:

David Gilmour (1978)

About Face (1984)

On an Island (2006)

Live in Gdansk (2008)

Rattle That Lock (2015)

Live at Pompeii (2017)

Luck and Strange (2024)