Este o veche tradiție școlară ca aniversările rotunde să fie marcate prin dezveliri de monumente, de plăci comemorative, de editarea de monografii sau albume școlare aniversare etc. Dintre liceele din Sălaj au fost mai multe care au marcat aniversările lor cu publicarea unor istorii/monografii școlare. (Producția anului 2019 a fost cea mai bogată în acest sens, când a apărut cartea profesorului Aurel Lung, Liceul Tehnologic „Gheorghe Pop de Băseşti” din Cehu Silvaniei. Istorie şi valori, apoi, Liceul Pedagogic „Gheorghe Șincai” a scos a doua ediție a propriei monografii, cu ocazia aniversării 50 de ani de la înființare, iar cei de la Colegiul Național „Simion Bărnuțiu” au publicat un breviar cu tema: Colegiul Național „Simion Bărnuțiu” – o școală de 100 de ani.)
În acest context este firesc că și conducerea Liceului Reformat „Wesselényi” din Zalău a editat un volum jubiliar la finalul anului trecut. Cartea are peste 250 de pagini și este dedicată unor aniversări:
- În 2021 s-au împlinit 375 de ani de la fondarea primului liceu din Sălaj și Zalău; este vorba despre Colegiul Reformat, o școală confesională.
- Tot în 2021 s-au împlinit 30 de ani de la reînființarea Liceului Reformat din Zalău, numit ulterior Liceul Reformat „Wesselényi”. (Prima școală confesională din Sălaj și Zalău, după 1989.)
Context sau substrat istoric
În 1646 deja fusese atestat documentar Colegiul Reformat, fondat de către Biserica Reformată, cu ceva timp mai devreme. Acest colegiu sau liceu a funcționat până în 1948 ca școală confesională reformată, cu limbă de predare latină și apoi maghiară. Între 1902-1948 a purtat numele familiei Wesselényi, deoarece era susținătoarea principală a liceului, iar funcția de epitrop-șef al colegiului era îndeplinită de un membru al familiei. Cei mai cunoscuți absolvenți ai colegiului sunt Iuliu Maniu (în 1890) și Ady Endre (în 1896). În 1948, Colegiul Reformat „Wesselényi” a fost naționalizat, devenind școală de stat. În 1953 a primit numele lui Ady Endre, apoi a funcționat sub diverse alte denumiri… Din anul școlar 2001-2002 poartă denumirea de Colegiul Național „Silvania”. Din 1960 funcționează, pe lângă secția maghiară, și secție cu predare în limba română. În ultimul timp, din cele 36 de clase, 28 sunt cu predare în limba română și opt cu predare în limba maghiară.
În 1991 a fost reînființat liceul reformat într-un alt imobil decât cel naționalizat. După anul 2001, pe baza legislației în vigoare, imobilul naționalizat a fost revendicat de către Biserica Reformată. De ceva timp este pe rol un proces între biserică și stat. Moștenirea spirituală și tradiția școlară de aproape patru secole este dusă mai departe de două entități școlare: Colegiul Național „Silvania” și Liceul Reformat „Wesselényi”.
Între timp, Episcopia Reformată a Oradiei a cumpărat imobilul fostei Case a Pionierilor și acolo, în 2019, s-a început construirea unui nou sediu școlar pentru Liceul Reformat „Wesselényi”…
Cartea comemorativă, 375 de ani de învățământ reformat maghiar și 30 de ani de la reînființarea Liceului Reformat „Wesselényi” din Zalău, pe copertă îl are ca autor (și editor) pe profesorul de matematică și directorul Liceului Reformat „Wesselényi”, Bara Lajos-István. Redactorul volumului este Bara Erzsébet, profesoară de religie reformată. E foarte probabil că drept model de urmat a servit Albumul memorial al Colegiului Reformat „Wesselényi” din 1946, editat cu ocazia tricentenarului. Coperta este ilustrată cu blazonul Liceului Reformat „Wesselényi”.
Cartea comemorativă sau jubiliară începe cu cuvântul directorului și este structurată în șase capitole, la care se adaugă anexele. Aceste anexe conțin peste 30 de pagini de fotografii color din activitatea liceului reformat.
Capitolul VI, intitulat (în traducere) „Viața trăiește și vrea să trăiască”, având ca subtitlu Instituțiile noastre reformate pe bastionul națiunii, are 60 de pagini. Capitolul prezintă procesul de construire a noului sediu al Liceului Reformat „Wesselényi”, de la festivitatea de așezare a pietrei de temelie (2019), cu discursurile de rigoare, până la relatări despre stadiul la care s-a ajuns cu construcția la sfârșitul anului 2023. Tot aici sunt prezentate blazonul/emblema (logoul) și drapelul Liceului Reformat „Wesselényi” Zalău. Blazonul apare și pe coperta exterioară a cărții
Capitolul V este consacrat creațiilor literare ale elevilor de acum sau din ultimii ani. Este intitulat Mesaj către școala mea de odinioară, titlul unei poezii al lui Ady Endre. (Cred că aici se impuneau niște ghilimele.)
Capitolul IV, intitulat „Dacă viața răsună prin școală”, având un subtitlu intitulat Activități literare, ne prezintă activitatea instructiv-educativă și culturală a școlii, atât în viziunea cadrelor didactice, cât și prin prisma elevilor. Practic este și un fel de popularizare a activității școlii, care are în componență o grădiniță, clase primare, gimnaziale și liceale. Poate că în acest capitol s-ar fi putut prezenta ceva mai multe date despre Liceul Reformat „Wesselényi” Zalău: componența corpului profesoral și clasele cu elevi (structura/efective pe niveluri și clase, eventual listele cu elevi), pentru a realiza un fel de radiografie a momentului, pentru posterioritate. Dacă din motive de protecția datelor acestea nu se pot da nominal, atunci măcar statistic sau sociologic. (Pentru că vechile anuare școlare, ca și cel din 1994, conțineau aceste elemente.)
Titlul capitolului III, Școala mea dragă, acum îți mulțumesc!, este un rând din poezia lui Ady Endre adresată școlii sale. (Și aici se impuneau ghilimelele.) Această parte conține evocările/memoriile foștilor elevi ai liceului reformat reînființat în 1991 – prima promoție absolvind în 1995. Printre ei sunt evident preoți, dar și profesori sau actori etc.
Capitolul II, intitulat Reîntoarcerea timpului milostiv sau Școala refăcută, este consacrat reînființării liceului, în 1991, prin prisme și voci multiple: din punctul de vedere al reprezentanților și conducerii Bisericii Reformate, al cadrelor didactice și al directorilor, al foștilor elevi etc.
Cel mai lung capitol este primul, care conține partea istorică, intitulată: „Századok ölelésében” (În îmbrățișarea secolelor), cu subtitlul: Iskolatörténeti mozaik (Mozaic de istorie școlară – traducere L.L.), având încă un subtitlu mai pretențios: A zilahi református Wesselényi Kollégium története (Istoria Colegiului Reformat „Wesselényi”, p. 7-63), și avându-l ca autor pe redactorul cărții, Bara Erzsébet, profesoară de religie reformată. (Pe pagina 53 se specifică faptul că: „Studiul a apărut în volumul Bara Erzsébet: Lini István élete és pályaműve: Ady Endre iskolája, a Zilahi Református Wesselényi Kollégium [Viața și opera lui Lini István: Școala lui Ady Endre, Colegiul Reformat „Wesselényi” din Zalău] (Zalău, 2017). Deci textul este o republicare, cu anumite modificări.
Consider că acest capitol merită prezentat mult mai detaliat. Este alcătuit din mai multe subcapitole și începe cu o Introducere, în care ne prezintă principalele surse/izvoare folosite, printre care cea mai importantă fiind o istorie a colegiului realizat de unul dintre profesorii școlii, Somogyi Jenő, și publicată în anuarul din anul școlar 1894-95. Alte surse importante menționate sunt Albumul tricentenar (din 1946) și fondul arhivistic al Colegiului Reformat Zalău (aflat la Cluj, în custodia Arhivelor Naționale Direcția Județeană Cluj). E bine de știut, deși aici nu este pomenit, că o parte a fondului arhivistic se găsește în arhiva Episcopiei Reformate a Transilvaniei, deci tot la Cluj. O altă categorie de surse este colecția de anuare ale Colegiului Reformat Zalău, din care, în intervalul de timp 1877-1943, au apărut peste 50 de volume (unele foarte consistente), și în 1994 încă unul, care a și fost utilizat la redactarea mozaicului.
Tot ca sursă majoră este menționat un manuscris realizat de Lini István, un fost elev, și apoi profesor (?) la Colegiul Reformat din Zalău în perioada interbelică. Manuscrisul a fost publicat în 2017, în cartea lui Bara Erzsébet. (Lini István a absolvit Liceul Reformat „Wesselényi” în 1930, și ar fi fost profesor, după afirmațiile lui Bara Erzsébet, prin 1938-1939 la Liceul Reformat „Wesselényi” din Zalău, după care s-a mutat la Oradea și apoi în Ungaria.) Manuscrisul lui Lini István este o compilație lirico-istorică realizată de un amator în istorie (ca să nu spunem diletant de bună credință). Pentru că a servit ca model și sursă de inspirație pentru „mozaicul” realizat de Bara Erzsébet, nu mă mir că și multe din greșelile sau formulările inadecvate au fost preluate. (Lini I. era de specialitate: biologie-geografie!)
Poate că era mai autentic și mai aproape de realitate dacă în redactarea/documentarea mozaicului s-ar fi pus un accent mai mare pe presa vremii (mă gândesc la săptămânalul „Szilágy” devenit apoi „Szilágyság”). Ziarul a apărut între 1877-1944, și permanent reflecta detaliat viața școlii. Mai sunt și alte volume sau studii despre istoria liceului. De asemenea, se mai găsesc și alte materiale documentare și fotografii în arhive, biblioteci și colecții particulare.
În mozaicul istoric, după partea introductivă, este prezentată fondarea școlii din Zalău (prin 1646), care până în a doua decadă a secolului al XIX-lea funcționa în apropierea bisericii reformate din deal. În partea următoare este descrisă evoluția școlii până la 1815, timp în care cel mai influent, longeviv și luminat dascăl a fost renumitul polihistor Gyarmathi Sámuel. Din capitolul III iese în evidență personalitatea și activitatea profesorului Salamon József. În timpul mandatului său de director se va construi prima școală pe terenul din centrul Zalăului.
Din capitolul II, etapa dintre 1848-1919, merită a fi cunoscută mai ales activitatea profesorului și directorului Kincs Gyula. (A fost director între 1897-1915, el fiind și mentorul tânărului Ady Endre.) În mandatul său au fost foarte multe realizări: construirea clădirii principale a colegiului (1903), a sălii de sport, a sălii festive, s-a introdus curentul electric și telefonia. În 1911, în premieră absolută, a fost folosită tehnica cinematografică în scop didactic. Tot în această etapă au absolvit colegiul cele două personalități emblematice: Iuliu Maniu (1890) și Ady Endre (1896). Și tot în vremea lui, în primul deceniu al secolului trecut au apărut primele fete la liceul din Zalău.
Ultima etapă a evoluției colegiului, ca și școală confesională, este cea dintre anii 1919-1948: anul 1919 înseamnă că atât Zalăul cât și colegiul debutează și evoluează sub noul regim politic. Anul 1948 înseamnă sfârșitul unei ere de peste trei veacuri de școală confesională: în 1948, Liceul Reformat „Wesselényi” fiind naționalizat (etatizat), devenind școală de stat, împreună cu peste 1.500 de alte școli confesionale și private. (Cu doar doi ani mai devreme, în mai 1946 s-a sărbătorit tricentenarul colegiului…)
Informațiile și datele istorice prezentate în mare măsură sunt aproape toate la locurile lor, însă, din păcate, s-au strecurat unele greșeli de redactare sau de transcriere: ani greșiți în cazul lui Kincs Gyula, Salamon József și Gyarmathi Sámuel. (În cazul lui Kincs Gyula, decedat în 1915, se dă un citat datat cu anul 1944, în loc de 1903, p. 9. Iar la pagina 31 scrie că numele lui Kincs Gyula ar fi apărut pentru prima dată într-un anuar școlar în 1883-84, când de fapt numele său figura deja de mai multe ori în anuarul din 1877-78 în calitate de elev.) (În cazul lui Salamon József, la pagina 17 este dat greșit anul nașterii: 1890 în loc de 1790. Așa a preluat de la Lini, de pe pagina 226. La fel ca și la Gyarmathi Sámuel, 1810 în loc de 1809.)
Destul de frecvent sunt citări greșite, adică note de subsol care trimit la surse, care însă nu au legătură cu tema invocată/prezentată de autor: peste 10 asemenea cazuri din 64 de note! (Mai concret, să cităm de exemplu de la pagina 46: „În urma decretelor sociale din 1945 începe lupta de clasă și în școli.” Afirmație susținută cu nota de subsol nr. 51, care ne trimite la Albumul de 300 de ani, p. 32. Acolo, însă, este un articol scris în memoria lui Kincs Gyula, de un coleg care a murit în 1940. (Și degeaba am căutat ceva asemănător la paginile 22, 42 sau 52, că nu am găsit.) Sau textul preluat dintr-o anumită sursă, dar nota de subsol ne trimite la cu totul altă carte sau titlu. (De exemplu: notele nr. 11, 50 etc.) Nota 45 de la pagina 41 ne trimite la Anuarul din 1994, la un studiu scris de Csiszár Ádám (p. 16-39), însă degeaba căutăm acolo ceva legat de tema citată. Informația, în schimb, se regăsește în Anuarul din 1940, de unde a mai preluat informații, fără a le cita. (Esența informației: conform directorului Kerekes Ernő, doar în anul școlar 1925-1926, faptul că elevii trebuiau să plătească pentru dubla examinare, primul examen cu profesorii proprii și al doilea cu profesori străini, însemna o cheltuială de 28.000 de lei în plus, valoarea unei case cu două camere și grădină în Zalău. Liceul a pierdut în 1923 statutul de școală publică, și din această cauză, elevii trebuiau să dea două rânduri de examene.) Statutul de școală publică va fi redobândit datorită sprijinului primit de la Iuliu Maniu, în 1929.
Se întâmplă ca titlurile operelor citate să fie greșit transcrise. Sau că în cazul titlurilor citate nu se dă volumul sau pagina exactă de unde se citează. Nota 9 (p. 15) ne trimite la opera inexistentă a unui autor real. (E vorba de Petri Mór, și „se citează” autorul monografiei Sălajului, ca având și O istorie a comitatului Sălajului în două volume, carte ce ar fi apărut la Zalău în 1890.) Credibilitatea contează foarte mult, la un autor sau o carte…
Cred că dacă manuscrisul mozaicului ar fi fost citit de un lector sau redactor de meserie, majoritatea acestor greșeli („scăpări”) puteau să fie evitate. Din totalul de 64 de note, 15 sunt din manuscrisul lui Lini I., (Pe lângă citări sunt pasaje întregi care au fost preluate de Bara Erzsébet în mozaic, fără să facă trimitere la sursa Lini, care la rândul său a „împrumutat” din istorii mai vechi.) Scrierile, sau mai degrabă compilațiile de acest gen, au o valoare științifică redusă.
Dacă mozaicul istoric „adunat” de Bara Erzsébet urmează un asemenea tipar, devine chiar un „mozaic” sau tot un fel de „compilație”. Din motive de spațiu nu reproducem decât două exemple, dar cred că sunt relevante:
1.A. Sursa primară: „Esența noului curriculum a fost că s-a pus mult accent pe limbile moderne și pe disciplinele reale. Limbile au fost predate folosind așa-numita metodă directă, acordând puțină atenție gramaticii. Fizica, chimia, aritmetica și științele naturii au fost predate într-un număr relativ mare de ore, cu scopuri practice.
Conform acestei programe, latina a fost eliminată din clasele ciclului inferior și greaca din clasele ciclului superior. Limbile maghiară și română au fost predate în toate clasele, limba germană începând din clasa a II-a. În acest fel, ciclul superior a fost transformat în liceu real și umanist.” (A Zilahi Református Wesselényi – Kollégium Évkönyve az 1940-41. Tanévről / Anuarul Colegiului Reformat „Wesselényi” pe anul școlar, 1940-41, p. 26.) (Traducerea îmi aparține, L.L.) (Textul apare și la Lini I., p. 297.)
1.B. Pasajul corespondent rezultat după Bara Erzsébet: „Ca urmare a măsurilor luate de stat, autoritatea supremă bisericească a introdus un nou curriculum, care a pus un accent mai mare pe predarea limbilor moderne și a științelor reale. Limbile au fost predate folosind așa-numita metodă directă, punând puțin accent pe gramatică… Conform acestei programe, limba latină era scoasă de la cei mici și greaca de la cei mari, dar în același timp, fizica-chimia, aritmetica și științele naturii erau predate în număr mare de ore. Se predau maghiară și română în toate clasele, iar germana din clasa a II-a. Ciclul superior a fost transformat într-o secție reală și umanistă”. (Cartea comemorativă, 2023, p. 36-37)
(Unele modificări există în text la început, apoi este aproape identic. Formulări, expresii mult prea „asemănătoare” de la două persoane, la o distanță de mai multe decenii. Deci e vizibil că sursa originală este cea din 1940. Și Anuarul din 1940 – de unde este „împrumutul”, nu apare în vreo notă de subsol, dar în schimb este preluat/compilat destul de masiv.)
2.A. Sursa primară: „Cu ocazia încoronării regelui Ferdinand I., prin ordin de ministru, cursurile școlare trebuiau să fie supendate pe trei zile. Cu această ocazie, corpul profesoral a organizat o festivitate în sala festivă a colegiului, la care a apărut dr. Iuliu Domșa, prefectul de atunci, și mai multe persoane publice românești.” (Anuar, 1940-41, p. 26) (Textul apare și la Lini I., p. 298. Se vede că și Lini I. a compilat, apoi și el a fost copiat…)
2.B. Varianta după Bara Erzsébet: „În aceeași lună, cu ocazia încoronării regelui Ferdinand I, prin ordin de ministru s-a dispus suspendarea cursurilor școlare pe trei zile și corpul profesoral a organizat o festivitate în sala festivă a colegiului, la care au apărut prefectul de atunci și mai multe persoane publice românești.” (Cartea comemorativă, 2023, p. 37) Nu face vreo trimitere la vreo operă citată, deci se consideră a fi textul autorului. (Dacă nu ar fi copiat aproape cuvânt cu cuvânt. Și mai sunt exemple de pasaje și chiar subtitluri „împrumutate”. Aceste compilații/împrumuturi sunt în mozaic, nu doar din Anuarul din 1940, sau din manuscrisul lui Lini I., ci și din diverse alte surse. Unele identificate, altele încă nu…)
Deci la criteriul științific și integritate profesională, „mozaicul istoric” ar cam pica examenul. E bine că sunt alte materiale mai inspirate, mai corecte și mai apropiate de realitățile vieții școlare, care reflectă valoarea și calitatea muncii instructiv-educative desfășurate la Liceul Reformat „Wesselényi”. (Capitolul despre istoria colegiului putea fi punctul forte al volumului, dar realizat în acest mod amator, să nu spunem diletant, a devenit veriga slabă a unei opere altfel remarcabile.)
Centralizând contribuția individuală în realizarea Cărții comemorative, reiese că directorul Bara Lajos-István (profesor de matematică) a contribuit cu aproximativ 43 de pagini, Bara Erzsébet (prof. de religie reformată și redactorul volumului) cu 69 de pagini, dr. Bóné Éva (literatură) cu 17 pagini, Lugosi Anikó (engleză) cu 13 pagini. Alte cadre didactice care au contribuții vizibile/cuantificabile în realizarea volumului: Kovács Nikoletta (fizică), Pünkösti Ildikó (învățătoare), Balog Lucian (filozofie-istorie). Dintre cei „externi”, fostul consilier eparhial Tolnay István a avut o contribuție semnificativă cu materiale despre reînființarea liceului și despre primii ani, și unele greutăți. La fel se poate spune și despre Pécsi L. Dániel, specialist în heraldică, artistul care a realizat blazonul și steagul Liceul Reformat „Wesselényi” Zalău.
Școala în ziua de azi trebuie să facă față multor provocări. Dacă este vocațională (confesională), atunci are dublă subordonare, cu provocări sporite. Și cum se vede, LRWZ se descurcă, și prin faptul că a progresat în chip real în aceste trei decenii de la reînființare. Păcat că superficialitatea/neatenția sau neștiința unei singure persoane poate să umbrească rezultatele bune ale unei echipe. (Și o ultimă observație: deși în vechile anuare nu se obișnuia, poate un rezumat de câte o pagină în limbile română, engleză și germană ar fi putut însemna o mai mare deschidere spre lume…)
Cartea comemorativă este o bornă kilometrică importantă pe multisecularul traseu al Liceului Reformat „Wesselényi” din Zalău. Publicația a apărut cu sprijinul Fondului „Bethlen Gábor” din Ungaria.
P.S.:
Autorul acestei recenzii nu este depozitarul adevărului ultim, nu este în solda nimănui și nici nu vrea să atace vreo persoană și nici vreo instituție.
Anexe:
*Bara Lajos-István, „Emlékkönyv. A zilahi magyar református oktatás 375. és a Zilahi Református Wesselényi Kollégium újraindulásának 30. emlékéve alkalmából” [Carte comemorativă: 375 de ani de învățământ reformat maghiar și 30 de ani de la reînființarea Liceului Reformat „Wesselényi” din Zalău], Editura Școala Noastră, Zalău, 2023.
+ There are no comments
Add yours