Francesco Arecco. Proximity

O expoziţie realizată de IAGA Contemporary Art va avea loc în perioada 16 mai – 22 iunie 2024, în Cluj-Napoca, la sediul galeriei, pe Strada Cloşca nr. 9-11.

Vernisajul expoziției se va desfășura joi, 16 mai 2024, la ora 18.00.

Orarul de vizitare este de marți până sâmbătă, în intervalul orar 14:00-18:00 și prin programare.
 

IAGA Contemporary Art are plăcerea să inaugureze noua expoziție personală a lui Francesco Arecco, artist reprezentat de galerie de peste un deceniu. Traseul expozițional, curatat de Ilaria Bignotti, cuprinde șaptesprezece opere, printre care o instalație ambientală, cincisprezece lucrări sculpturale special realizate pentru expoziție în 2024 și o operă din 2020.

Născut în Gavi, în regiunea Piemonte, în 1977, acolo unde și trăiește și lucrează, Francesco Arecco este un sculptor care lucrează în principal cu lemnul, materialul său preferat, chemat să dea viață unui alfabet sculptural surprinzător care izvorăște, cu coerență și vitalitate, de peste cincisprezece ani, acum din esențe prețioase, atent selecționate, acum din elemente de recuperare.

Şi în această expoziție, care vede o prezență interesantă a picturii chemată să intervină asupra sculpturii, există câteva elemente recurente, care, în timp, se fixează ca postulate ale unei „langue” ferme, pe care sculptorul le inervează, cum ar fi alegerea de a interveni cât mai puțin posibil asupra materialului; dorința de a evidenția ceea ce este vizibil, dar adesea uitat sau latent, în primul rând însăși constituția lemnului și posibilitățile sale generatoare fascinante; căutarea unei poetici a micilor gesturi simbolice (țesere, îndoire, așezare, despicare, susținere…), care devin alegorii ale unor acte fundamentale (a iubi, a trăi, a hrăni, a te odihni…), încredințate personalității materialului de origine vegetală și, adesea, și de origine minerală (gândiți-vă la utilizarea pietrelor grefate în lemn); activitatea de concepție asupra unității și a germinației sale în continuă schimbare, în care principiul variației este funcțional pentru a deturna raționamentul, în mod maieutic, de la fixitatea regulii; dorința de a se plasa într-o relație de apropiere cu utilizatorul, într-o cerere de privire reciprocă, care animă și dinamizează opera, făcând din ea un participant activ în viața cotidiană; marea conștientizare a spațiului ca loc de trăire a timpului și a relației dintre oameni; nevoia de a spune povești prin intermediul obiectelor, povești care de multe ori se nasc dintr-o matrice intimă și devin hrană pentru reflecție pe teme universale – relația dintre Om și Natură, dintre Individ și Comunitate, tema Rezistenței ca liant între artiști și comunitate.

Aceste teme devin, așa cum scrie Ilaria Bignotti în textul critic din catalog, „instrumentele unei lucrări peremptorii și riguroase și sunt transpuse în forme foarte curate, la limita esențialității, adesea de matrice ambientală sau, în orice caz, legate de o relație foarte strânsă cu spațiul. […] mari cicluri de lucrări necesare pentru a defini și aborda o problemă, cicluri care nu sunt niciodată disjuncte unele de altele, ci întotdeauna menite să evidențieze marele rol eroic al sculpturii ca paradigmă a existenței, să onoreze etica acesteia și să reafirme, dacă mai era necesar, posibilitatea ca arta să răscumpere umanitatea de la negație, de la violență și de la durere.”

Aceste reflecții stau la baza respectivului proiect expozițional, pe care artistul însuși l-a intitulat cu fermitate Proximity.