Versuri de Pîrvu Ionică

//biografii//

Într-o zi, nu mai sîntem potriviţi sau îmbătrînim şi ne dărîmăm, cumva.

Rămîne o urmă. Unii vor zice: aici a fost cineva. Alţii vor zice: ştiu cine a fost.

Urma se şterge şi ea, înlocuită de altcineva.

//cercetare//

Nu-i nimic atît de demn încît să merite să fie văzut. Toate, atît de aidoma se arată, încît privirea nu găseşte pricină să adaste. Alerg, şi eu, purtat de fuga privirii, şi un fel de nemulţumire se strecoară. Undeva, acolo ar trebui să fie o minune, un lucru nemaivăzut şi care va pieri fără să fie ştiut.

Găsesc puterea să mă înfrînez, să mă cobor acolo unde minunile ar putea să stea ascunse. Dintre toate cîte sînt, una-i pe potriva privirii mele ş-atunci răsuflu-ncet şi-o las să mă cuprindă.

//peisaje//

Sînt multe feluri de a privi lumea. Unele, poate cele mai multe, sînt de la înălţimea umană, de foarte de sus şi foarte repede. Altele, la fel de multe, sînt prin ferestrele oraşelor noastre, pe care le purtăm cu noi, oriunde ne-am duce.

Uneori, ne găsim curaj să privim lumea în felul ei, descoperind cîtă frumuseţe simplă poate să conţină. Abia atunci începem să facem parte, şi noi, din lume.

//convenţia trecerii//

Cred că, în lipsa oglinzilor, nici n-am şti că există timp. Ar fi doar o trecere a culorilor, una după alta, o trecere a luminii pe cer, a umbrelor pe pămînt.

De fapt, nici măcar nu avem un simţ anume pentru timp aşa că, de ce nu ne-am mulţumi cu faptul răsăritului şi cu întîmplarea apusului?

//matematica simplificării//

N-avem răbdare… nu mai avem răbdare… totul trebuie să fie gata repede… ceea ce vedem sau auzim trebuie să fie într-un mod care să ne suprasatureze percepţia din prima secundă…

Ne lipsim, pe noi înşine, de detalii, de nuanţe, de curiozitate. Ne reducem la linii de contur, la tuşe groase, devenim simboluri ale propriilor fiinţe…

La final, cîndva, din noi va rămîne un fel de neant, un cel mai mic numitor comun al nimicului.

//iubirea tortură//

Treci cu degetul.

E bine şi e plăcut.

Mîngîierea ta mă bucură.

Mai treci o dată

Şi încă o dată,

Din nou,

Din nou,

Iarăşi,

Treci cu degetul,

Peste acelaşi loc,

De nenumărate ori.

Curge sînge.

Iubirea ta,

Aceeaşi.

Din volumul „Așezări interioare”, de Pîrvu Ionică, apărut la Editura „Caiete Silvane”, Zalău, 2023.