Alessio Brandolini s-a născut la Frascati, în 1958, și trăiește la Roma, acolo unde și-a luat și licența în Litere. A publicat mai multe volume de poezie: L’alba a piazza Navona (1992, Premiul Montale – categoria inedit), Divisori orientali (2002, Premiul Alfonso Gatto – pentru opera de debut), Poesie della terra (2004), Il male inconsapevole (2005), Mappe colombiane (2007; și în spaniolă: Mapas colombianos, Columbia, 2015), Tevere in fiamme (2008, Premiul Sandro Penna), Il fiume nel mare (2010, finalist al Premiului Camaiore), Nello sguardo del lupo (2014; și în spaniolă: En la mirada del lobo, Mexic, 2018), Il volto e il viaggio (2017, cu desene de Stefano Cardinali) și Il tuo cuore è una grancassa (2022). În 2016 a fost publicată antologia Il futuro è un campo incolto (1992-2014) și în 2021, antologia Città in miniatura (2004-2020, și în engleză: Miniature Cities, Statele Unite, 2023). În Costa Rica au fost publicate antologiile: En el ojo del lobo (2009) și Desde otro planeta (2014), în Columbia Llamo desde otro planeta (2016) și în Argentina El camino de regreso (2019). În 2013 a publicat volumul de povestiri Un bosco nel muro. Traduce din spaniolă în italiană și din 2006 coordonează Fili d’aquilone, revistă online de „imagini, idei și Poezie”. În 2011 a fondat Editura Fili d’aquilone.
***
L’allegria della luce
Ho lasciato che le cose accadessero
ora mi ritrovo nel bosco e il sole
non purifica. La notte non dormo
e di giorno corro a valle tra le foglie
che bruciano e il fumo è un segnale
di addio. Guarito ma non posso
sollevare un braccio per fuggire dal male
che sa di sangue infetto, di ulivi
mutilati dal gelo e per salvarli
occorre potare a corto. Uno sguardo
alla corsa e l’inarrivabile meta taglia
in quattro. Nulla di grave eppure
si vive nel presente, tutti i giorni
come se fosse avvenuto un disastro.
Avrei voluto un movimento trasparente
più vicino a noi. Il frutto dell’amore
non è il vuoto o la rabbia, la bocca piena
di terra: serve la giusta intesa tra cuore
e mente. Strappo erbe infestanti tuttora
sorpreso dall’incessante allegria della luce.
Bucuria luminii
Am lăsat lucrurile să se întâmple
acum mă regăsesc în pădure și soarele
nu purifică. Noaptea nu dorm
și ziua fug în jos printre frunze
care ard și fumul e un semnal
de adio. Sunt însănătoșit, dar nu pot
ridica un braț ca să fug de răul
care are gust de sânge infectat, de măslini
mutilați de ger și pentru a-i salva
trebuie să-i tai până la sânge. O privire
către cursă și către țelul de neatins tăiat
în patru. Nimic grav și totuși
se trăiește în prezent, în fiecare zi
ca și cum s-ar fi întâmplat un dezastru.
Aș fi vrut o mișcare transparentă
mai aproape de noi. Fructul dragostei
nu e golul sau furia, gura plină
de pământ: e nevoie de acordul potrivit între inimă
și minte. Smulg buruieni și acum
surprins de nestăpânita bucurie a luminii.
Frasi gioiose nel cielo stellato
a Laura
Non voglio più restare chiuso nell’antica
casa, lotto a mani nude contro la bufera.
Il futuro è l’ombra che nasconde l’intimo
lavoro, la polvere celata sotto il tappeto.
Non riesco a capirti, strappi gli appunti:
fai bene, sono storie strane venute fuori
dall’insonnia, dal disastro. L’acqua lima
i sogni che scorrono, lo sconforto esalta
l’urlo, spezza le linee d’ombra del paese
il ronzio delle strade ma se poi si muore
a che serve lasciarsi i ricordi alle spalle?
Via in canoa ma la corrente
frena il viaggio, ogni giorno
in attesa che il bene si svegli.
Ascolto e capisco: purtroppo
ho sulle spalle più male del tuo.
Esitano i rimorsi, allora ti dico:
regalami di nuovo tutto
il tuo amore e domani scriverò
frasi gioiose nel cielo stellato.
Fraze vesele pe cerul înstelat
pentru Laura
Nu vreau să mai rămân închis în vechea
casă, lupt cu mâinile goale împotriva furtunii.
Viitorul e umbra care ascunde intimul
lucru, praful ascuns sub covor.
Nu reușesc să te înțeleg, rupi notițele:
faci bine, sunt povești ciudate ivite
din insomnie, din dezastru. Apa ajustează
visele ce curg, disconfortul exaltă
urletul, rupe liniile de umbră ale întinderii
zumzetul străzilor, dar dacă apoi se moare
la ce folosește să lași amintirile în urmă?
Evadez într-o canoe, dar curentul
frânează călătoria, în fiecare zi
în așteptarea ca binele să se arate.
Ascult și înțeleg: din păcate
am pe umeri mai mult rău decât tine.
Ezită părerile de rău, și atunci îți zic:
dăruiește-mi din nou totul
iubirea ta și mâine voi scrie
fraze vesele pe cerul înstelat.
Traducere de Lucia Ileana POP
+ There are no comments
Add yours