Vampirul Pinochet

Excelentă ideea regizorului Pablo Larraín: l-a transformat pe dictatorul chilian Augusto Pinochet în vampir, în filmul său recent, cu nominalizări la Oscar – El Conde/Contele, cu Jaime Vadell, Gloria Münchmeyer, Paula Luchsinger, Alfredo Castro. Un anti-biopic cu umor negru, o poveste barocă impregnată de măiestrie vizuală. Din 1973, vreme de 16 ani, Pinochet a instaurat o teroare macabră, cu zeci de mii de dispăruți, acolo, în Chile.

Da, dictatura unui vampir, care – în film – rătăcește în lume de 250 de ani. El e băutorul de sânge, iar copiii lui, venind să-și ceară moștenirea, sunt niște vulturi. Apare Carmen, călugărița exorcistă și contabilă, în același timp. Pinochet surâde: „ea vrea să scoată diavolul din mine, dar n-am nimic în interior”. O satiră sumbră, în alb-negru, amintind pe alocuri de Béla Tarr. Pinochet își simulează moartea, ca să poată vagabonda dintr-o țară în alta. Se instalează în Chile, „această țară de țărani orfani”. Din când în când, el zboară în uniforma de general, în acorduri de Vivaldi. O secvență poetică delirantă: plutirea de balerină a călugăriței… proaspătă victimă-vampiră. Scenele horror suculente au iz de satiră sumbră. Inimile congelate pentru zile negre se transformă în storcător în lichid vital vâscos.

Un film de văzut și revăzut, o comedie absurdă, o alegorie despre efemeritatea democrațiilor, cu comentarii sociopolitice, totul într-un scenariu dens, provocator. Păcat că vocea din off e prea invazivă, deturnând adesea privirea de la insolitele imagini.