„Poeții nu ar trebui să tacă!”

– Interviu realizat cu scriitorul Balázs F. Attila –

Corina Știrb Cooper: Sunteți un apropiat al Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, participând împreună cu acesta la organizarea anuală a evenimentului literar internațional „Primăvara Poeziei”. Cum și când a început această colaborare? Care a fost parcursul ei?

Balázs F. Attila: Din 2020, particip cu regularitate la Festivalul „Primăvara Poeziei”, care de câteva decenii este un loc de întâlnire pentru poeții români și maghiari, servind cu succes la cunoașterea reciprocă a celor două literaturi. Acesta a fost singurul eveniment din România care a făcut posibil ca reprezentanții celor două literaturi să se cunoască și să ofere poezii iubitorilor de literatură orașului și județului. A fost mai mult decât un simplu eveniment literar, motiv pentru care a supraviețuit atât de mult timp. Daniel Săuca, Daniel Hoblea, Szőke Anna, Halmosi Sándor și mulți alții au încercat să facă festivalul mai interesant, mai atractiv și mai semnificativ în fiecare an. După un timp, toate inițiativele se aplatizează, aceiași poeți se întâlnesc, citesc și sunt incluși în antologie, iar astfel, evenimentul își pierde prospețimea, entuziasmul și interesul publicului. Totul devine o adunare anuală a unui grup apropiat de prieteni, așa cum se poate vedea la Satu Mare, la Baia Mare și la alte evenimente din țară. Am participat la majoritatea festivalurilor de poezie din lume și am experiență despre cum să se facă un astfel de eveniment interesant, atractiv și semnificativ, astfel încât să ofere cât mai mult participanților, publicului și nu în ultimul rând, orașului și județului. Un eveniment de succes contribuie la promovarea municipiului și a împrejurimilor sale, a tradițiilor, arhitecturii, curiozităților și frumuseților geografice, a culturii, artei populare, precum și la dezvoltarea imaginii internaționale a Sălajului. De aceea am propus, împreună cu Halmosi Sándor, internaționalizarea festivalului, pentru ca evenimentul să inclusă „sânge proaspăt”, pentru ca poeții locali să construiască relații internaționale, iar publicul să poată cunoaște an de an noi nume celebre ale literaturii mondiale. Participanții internaționali, la rândul lor, ar trebui să ducă veștile bune despre Sălaj și Transilvania în întreaga lume. În perioada epidemiei, lansarea planului nostru a fost exclusă, așa că anul trecut a fost principalul test, care a mers bine. S-au putut prezenta noi poeți români și maghiari și am invitat zece poeți de renume mondial din Europa, dar și din Vietnam. Anul acesta, conform planurilor noastre, toate continentele vor fi reprezentate, dacă o altă epidemie nu va împiedica acest lucru. Evenimentul va fi trilingv: română, maghiară și engleză. În antologie, poeziile și biografiile vor fi incluse în limbile materne ale poeților, engleză, română și maghiară. În opinia mea, va fi un eveniment unic, nu numai în Europa.

C.Ș.C.: Pentru unii, data de naștere are o semnificație aparte. Sunteți născut de Ziua Culturii Naționale, care a fost aleasă din 2010. S-a schimbat cu ceva atitudinea dumneavoastră față de cultură de atunci? Apasă mai greu responsabilitatea culturală a unui om cu o activitate atât de bogată?

B.F.A.: M-am născut în aceeași zi cu Eminescu, sunt mândru de asta, deși data nașterii nu este nici un privilegiu, nici o virtute. Slujirea culturii m-a însoțit de-a lungul vieții, pentru că în calitate de elev la liceu am condus un cerc literar. Foarte devreme am început să traduc creațiile poeților români contemporani. Am publicat poeme și în limba română, iar mai târziu, ca bibliotecar, am organizat seri de autori și programe de poezie la Casa de Cultură din Miercurea Ciuc, am lucrat în redacții, în radio, într-o editură, apoi am condus propria editură (AB ART), am publicat reviste, am îngrijit și editat peste o mie de cărți, am tradus, am organizat tabere literare, turnee pentru poeți români și maghiari în trei țări, am fost președintele unei asociații de scriitori din Slovacia, și a unor organizații nonguvernamentale, am participat la evenimente literare în toate părțile lumii, din Canada până în Vietnam, din Peru până în Coreea. Mi-am asumat un rol în activitatea organizațiilor internaționale de poezie WPM și POP. Am fost manager de proiect al Agenției Culturale „Petőfi” din Budapesta, inițiatorul Festivalului de Poezie „Rimay”, unul dintre fondatorii revistei „Poesis International” alături de Ion Mureșan, Robert Șerban, Claudiu Komartin și Dumitru Păcuraru. În calitate de membru al Academiei de Științe, Arte și Litere din Paris, particip la activitățile acesteia. În calitate de editor, particip la proiecte de traducere și editare de carte cu edituri internaționale, la târguri de carte. Aș putea continua și mai departe, dar acest interviu ar fi prea lung.

C.Ș.C.: Sunteți membru al Uniunii Scriitorilor din România, Ungaria și Slovacia, scrieți, traduceți, inițiați și participați la multe manifestări internaționale, și astfel, puteți avea o viziune sincronică asupra mai multor culturi. Cum e prezentă literatura în viețile oamenilor, în țările pe care le cunoașteți, din acest punct de vedere?

B.F.A.: Situația literaturii în țările europene este deprimantă. Poezia abia este prezentă în librăriile germane, pe rafturi apar doar una sau două cărți ale poeților clasici. La festivaluri, poeții își ascultă lecturile fără audiență. Abia 5% dintre publicații primesc orice fel de sprijin, majoritatea cărților sunt publicate pe cheltuiala autorilor și o mică parte este inclusă în rețeaua de distribuitori. În fiecare țară există o fundație sau o instituție asemănătoare ICR, dar deservește doar vârful literaturii și pe câțiva scriitori privilegiați de politică. Este interesant că cele mai mari și mai de succes festivaluri de poezie din lume funcționează în țările sărace, cu mare interes, în fața a multe mii de persoane în public. Poeții sunt primiți ca ambasadorii și șefii de stat, iar la evenimente participă miniștrii culturii, primarii, presa și televiziunile. Poeții sunt supraevaluați. Cum și merită. Așa am devenit cetățean de onoare al unui oraș din Nicaragua (Nandaime), doar pentru că am citit acolo, am onorat orașul cu prezența mea. În context european, România poate fi menționată și ca exemplu pozitiv. Aici sunt cele mai multe festivaluri internaționale din Europa (doar unul în Ungaria). Dar ceea ce aruncă o umbră asupra acestui lucru, este faptul că întâlnesc aceiași poeți străini la aproape fiecare festival. Cei douăzeci de poeți internaționali pe care i-am întâlnit la un festival sau altul sunt trecuți din mână în mână. Acest lucru ar trebui depășit de dragul literaturii și al publicului cititor. Sunt și alte exemple pozitive în România: alături de Premiul Opera Omnia Tudor Arghezi, am primit și titlul de Cetățean de onoare al orașului Târgu Cărbunești. Mă pot lăuda și cu asta. Aceste gesturi sunt importante, pentru că fără literatură și arte, viața, grea cum este, ar fi și mai gri.

C.Ș.C.: Li se reproșează tinerilor că citesc puțin sau aproape deloc. Aveți o rețetă cu care literatura ar putea recupera din pozițiile pierdute în preocupările tinerilor?

B.F.A.: Da. Utilizarea Facebookului, TikTokului, pentru a promova literatura, concursuri tematice literare sau parțial literare la televizor. Dacă te uiți la postările de pe Facebook, sunt multe like-uri sub poezii, problema este că se poate posta orice și nu se postează cea mai bună literatură pe social media. Tabere literare și artistice pentru copii în toate județele. Călătorii literare. Concursuri literare județene și naționale în fiecare an. Acestea au funcționat bine, chiar și în cele mai rele vremuri comuniste. Pe vremuri, la sfârșitul anului, școlile îi răsplăteau cu cărți pe elevii cu rezultate bune, pe cei care obțineau rezultate la concursurile naționale, la fel și pe absolvenți. Așa au intrat cărțile în fiecare familie, și ca o amintire. Repornirea acestui lucru ar ajuta foarte mult.

C.Ș.C.: Ați colindat aproape toată planeta participând la festivaluri de poezie. Inevitabil, aceste întâlniri și interacțiuni cu oameni de cultură din toată lumea îmbogățesc mult bagajul de înțelepciune al unui individ. Vă rugăm să împărtășiți cu noi unele dintre aceste idei.

B.F.A.: Sunt convins că dacă guvernele ar fi conduse de scriitori, ar fi mai puține războaie, lumea ar fi mai dreaptă și oamenii nu ar fi inundați cu gunoiul ideologiei woke și a curcubeului. Am experimentat asta în toate părțile lumii. În Cipru, poeții turci și greci participă reciproc la evenimente, se traduc și se iubesc, în timp ce politicienii și bisericile se urăsc. Acum, când au loc mai multe războaie în lume, majoritatea scriitorilor luptă pentru pace. Nimic nu legitimează războaiele. Până la urmă, pactul de pace îl fac cei care au început războiul, dar nimeni nu aduce la viață multe sute de mii de soldați care au murit la o vârstă fragedă. Pe vremuri, regii și generalii luptau în linia frontului, astăzi, cei care conduc țările, decid soarta națiunilor la birou. Pe lângă știință, artele și literatura au jucat un rol major în dezvoltarea lumii. Astăzi, ele cu greu au un efect asupra funcționării și progresului lumii. Poate fi văzut. Chiar și cea mai simplă persoană vede și experimentează că lumea nu se mișcă într-o direcție bună. În astfel de cazuri, poeții nu ar trebui să tacă!