Simone Györfi

(o lume doar)

o lume doar a mea

clădită din cuvinte

o lume neîncăpătoare

purtată gingaș

pe aripi iscusite

de vrăbii

arată-mi o lume

lipsită de durere

o lume în care

cunoașterea de sine

dublează empatia

se-nghesuie spre suprafață

cuvinte reprimate

când mai eram copil

(manifest)

Zbiară. Cât poți de tare.

Dă din picioare. Mușcă.

Te zbate. Iar. Fără-ncetare.

Învață. Lasă-te-nvățat.

Iubit, urât, crezut și dezmierdat.

Și punct. Și de la capăt.

Iar și iar.

Hotarele încet să ți le-apropii

Imagini și cuvinte.

Simțiri învălmășite în entropii.

Moartea veghează. Luptă, dar.

Urlă și cântă.

Cântă-n gând.

Și punct. Și iar s-o iei

De la-nceput.

Atâta timp, cât drumul

Se mai vede.

Nu crede-n binevoitori

Și-n dușmani nu te-ncrede.

Și mori. Puțin, câte puțin.

Cu fiecare primăvară.

Și dăruiește.

Și te dăruiește.

În dragoste tu chipuri de copii

Cu râvnă, dăltuiește.

Să știi că necuprinsul nu-i hotar.

Și punct.

Și, poate-odată, iar.

(instinct)

privirea îmi conferă

titlu de proprietate

imaginea filtrată pe retină

e doar a mea

iar eu

re-creată de ochii

conchistadori

ai celor din jur

în mii de faţete

mă frâng

între mine şi mine

Poeme din volumul „(e timpul să vorbim)” de Simone Györfi, aflat în curs de apariție la Editura „Caiete Silvane” din Zalău.

****

Parodie de Lucian Perța

Elisabeta-Simone Györfi-Deák

(o lume doar)

nu există doar o lume

e una a faptelor

și alta a cuvintelor,

a poeziei, anume

clădită de înaintași

pentru acei dintre noi mai gingași

în cotidiana noastră galaxie*

ei pot oferi pentru fiecare

o poveste-poezie

despre cum pot fi în stare

să se cunoască pe sine

pentru a dubla empatia ar fi bine

ca poezia

măcar bilingvă să fie!

*Cuvintele scrise cu bold reprezintă sau fac referire la volumele autoarei.