Gând despre poezie
Relativitatea nu e un lucru
atât de înspăimântător
privită din spatele măștii
la asta mă gândesc
văzând cum mamele își caută
în pustiu fiii dispăruți
le strigă numele printre firicele
de nisip – trupuri erodate –
știu
timpul le va da dreptate
după măreție
merită să-mi răscolească
trupul făcut fărâme
grăunți de siliciu
cu emoții atent sigilate
ceva trebuie să le strig
totuși:
mă simt îngrozitor doamnelor
să fiu purtat
pe toate tălpile.
Biografie algebrică
Mă numesc Mircea
cu M de la
Megas Diophantus
născut într-o marți
din anul 1900 și ceva mărunțiș
în cetatea romană a Dejului pe malul
unui râu cuminte
îmi socotesc viața printr-o
ecuație algebrică liniară ca un mal abrupt
ce adună amintiri: copilăria
o șesime din viață
adolescența până la căsătorie
încă o douăsprezecime
o șeptime plus cinci ani până la
nașterea fetelor gemene
un câine
mort la jumătatea
vârstei mele plus încă doi ani
mă uit la rezultat: dă cu virgulă
lipsesc câteva
sutimi până la vârsta
de gradul trei
cu chiu cu vai
piciorul șchiop mi-a găsit
un drum exponențial
de pământ.
Parodie de Lucian Perța
Mircea Covaci
Gând despre poezie
Poezia, privită din prisma
a trei licențe din trei domenii:
inginerie, economie și teologie
și ignorând pizma
unor cunoscuți, nu poate să fie
decât un lucru frumos și bun
și nu înspăimântător
cum unii critici cred și o spun
din spatele unor măști, unui credul auditor.
Aici, în Cluj, unde viețuiesc,
avem multe cenacluri în activitate deplină,
doar unul, Cenaclul UBB, mărturisesc,
este deocamdată în carantină,
dar știu,
și timpul îmi va da dreptate,
că nu foarte târziu,
o să vedeți,
va ieși din această stare
absolut vindecat.
Totuși:
doamnelor și domnilor poeți,
este indicat
la intrare
să vă ștergeți pe picioare!
+ There are no comments
Add yours