Gând despre poezie

Relativitatea nu e un lucru

atât de înspăimântător

privită din spatele măștii

la asta mă gândesc

văzând cum mamele își caută

în pustiu fiii dispăruți

le strigă numele printre firicele

de nisip – trupuri erodate –

știu

timpul le va da dreptate

după măreție

merită să-mi răscolească

trupul făcut fărâme

grăunți de siliciu

cu emoții atent sigilate

ceva trebuie să le strig

totuși:

mă simt îngrozitor doamnelor

să fiu purtat

pe toate tălpile.

Biografie algebrică

Mă numesc Mircea

cu M de la

Megas Diophantus

născut într-o marți

din anul 1900 și ceva mărunțiș

în cetatea romană a Dejului pe malul

unui râu cuminte

îmi socotesc viața printr-o

ecuație algebrică liniară ca un mal abrupt

ce adună amintiri: copilăria

o șesime din viață

adolescența până la căsătorie

încă o douăsprezecime

o șeptime plus cinci ani până la

nașterea fetelor gemene

un câine

mort la jumătatea

vârstei mele plus încă doi ani

mă uit la rezultat: dă cu virgulă

lipsesc câteva

sutimi până la vârsta

de gradul trei

cu chiu cu vai

piciorul șchiop mi-a găsit

un drum exponențial

de pământ.

Parodie de Lucian Perța

Mircea Covaci

Gând despre poezie

Poezia, privită din prisma

a trei licențe din trei domenii:

inginerie, economie și teologie

și ignorând pizma

unor cunoscuți, nu poate să fie

decât un lucru frumos și bun

și nu înspăimântător

cum unii critici cred și o spun

din spatele unor măști, unui credul auditor.

Aici, în Cluj, unde viețuiesc,

avem multe cenacluri în activitate deplină,

doar unul, Cenaclul UBB, mărturisesc,

este deocamdată în carantină,

dar știu,

și timpul îmi va da dreptate,

că nu foarte târziu,

o să vedeți,

va ieși din această stare

absolut vindecat.

Totuși:

doamnelor și domnilor poeți,

este indicat

la intrare

să vă ștergeți pe picioare!