Sectorul cultural. Probleme

Am primit recent în format tipărit „Strategia Sectorială în Domeniul Culturii. 2023-2030”, document elaborat în cadrul proiectului „Viziune strategică și coerentă pentru sectorul cultural” (poca.ro). În numărul de față vă aduc în atenție doar „analiza contextului și definirea problemelor” și pentru că, din câte observ, nu se prea discută, public, despre ele. Și nu de ieri, de azi. Documentul menționat afirmă existența „unor disfuncționalități în colaborarea interministerială”, „o integrare deficitară, pe orizontală și verticală și între nivelul central și cel local, a deciziilor strategice”, precum și „utilizarea deficitară a competențelor și expertizei din domeniile politici, strategii și management cultural”. De fapt, aproape e un hău (și) între centru și județe. În privința resursei umane, strategia amintește și că „la nivel legislativ există o incongruență în ceea ce privește salarizarea personalului din domeniul culturii față de cel din alte domenii, precum și o serie de piedici în ceea ce privește mobilitatea resursei umane, în contextul unui sistem de evaluare și recompensare a performanțelor profesionale (care) este neadaptat specificului domeniului”. De fapt, nu prea există nicio formă de recompensare (bănească) a celor cu adevărat performanți. În ceea ce privește finanțarea sectorului cultural, dintre principalele probleme enunțate menționez: „finanțarea sectorului cultural nu este privită în politica publică ca o investiție pe termen lung, care poate susține dezvoltarea economică prin valorificarea capitalului cultural și creativ, crearea de noi locuri de muncă și noi domenii de specializare” și că „parteneriatul public – privat este aproape inexistent în domeniul cultural”. E chiar trist: la imediat 35 de ani de la Revoluția din Decembrie 1989, finanțarea sectorului cultural nu este văzută ca o investiție pe termen lung. Legat de infrastructură și echipamente culturale, să notăm și noi lipsa în special la nivelul unor localități rurale și mic urbane a elementelor de infrastructură culturală de bază și corelația redusă între disponibilitatea ofertei culturale cu distribuția geografică a populației (vai, și în județul Sălaj). În privința consumului cultural cred că ține de bun-simț observația: „nivelul general de trai mai scăzut al unor categorii de populație raportat la veniturile generale ale populației comparativ cu media europeană determină o capacitate mai redusă decât media europeană de a cumpăra bunuri culturale sau de a realiza diferite practici culturale și implicit creează bariere de acces în raport cu consumul cultural”. Referitor la cadrul normativ, documentul citat scoate în evidență și integrarea „insuficientă a domeniului culturii în viața social-economică a României, menită să remedieze disfuncțiile de ordin legislativ, administrativ, financiar ori de formare profesională în domeniu și să sublinieze importanța culturii la toate nivelurile de guvernanță”, coordonarea „redusă între autoritatea publică centrală și autoritățile publice locale” sau „lipsa unei proiecții fiscale și sociale care să țină seama de specificul profesiilor din domeniul cultural”. De fapt, nu cred că există vreo coordonare între centru și județe în domeniul cultural în afara organizării unor evenimente cu impact național sau internațional. Firește, problemele sunt multe, nu puține fiind complexe. Rămâne de văzut dacă se va alege praful și de acest document strategic. Și dacă, totuși, după super anul electoral 2024 (puțin probabil să se vorbească serios despre dezvoltarea sectorului cultural), vom asista, în sfârșit, măcar la dezbateri publice reale despre domeniul nostru de activitate. De acțiuni, inițiative ferme, concrete (și în contextul strategiei) are rost să mă gândesc? În fine, să mai notez că „implementarea strategiei va fi realizată de Ministerul Culturii; Ministerele cu atribuții în domeniile educației, cercetare și turism, afacerilor externe și Institutul Cultural Român; Agențiile de Dezvoltare Regională; Autoritățile administrației publice locale; Instituțiile publice de cultură, așezămintele culturale și organizațiile culturale de drept privat; Creatorii individuali”.