Aspecte privind mișcarea sportivă în Zalăul interbelic

După Marea Unire din anul 1918 sunt semnalate primele participări românești la întâlnirile internaționale, continuate de o intensificare a activității sportive în toată perioada interbelică. Cu toate acestea, activitatea sportivă nu ia avântul așteptat în întreaga țară, în unele zone cu tradiție interesul fiind acordat tot acelor sporturi considerate „de elită”, cum sunt tenisul de câmp, patinajul și întrecerile hipice, care în Zalău erau inexistente. Celelalte sporturi erau ignorate de către reprezentanții elitei, excepție făcând fotbalul, care devine foarte popular pe teritoriul întregii țări. Din aceste considerente, în anul 1930 a luat ființă Federația Română de Fotbal (F.R.F.), dar existau foarte puține baze sportive, raportat la numărul populației amatoare de activități sportive.¹

Pentru orașul Zalău, reședința județului Sălaj, în lipsa documentelor de arhivă², un rol important în studierea mișcării sportive interbelice îl joacă presa, în special ziarul „Meseșul”, care apare la Zalău, în perioada 1925-1931, și continuatorul său, „Gazeta Sălajului”, ce apare în perioada 1936-1938.

Ziarul „Meseșul” publica o știre, pe prima pagină, anunțând cititorii că în data de 16 august 1925, începând cu orele 12, la Zalău se organiza un concurs de înot, fiind publicat și programul evenimentului. Din program aflăm că au existat mai multe probe, de 98 m, 48 m, înot „pe piept” și pe spate. De asemenea, proba de 48 de metri era adresată și doamnelor, iar pentru băieții și fetele sub vârsta de 15 ani exista o probă de 24 de metri.

Înscrierile pentru concurs se făceau pe adresa lui Fejér Vilhelm din Zalău, la care se plătea și o taxă de participare de 10 lei, iar taxa de intrare la eveniment era de 15 lei pentru adulți și 8 lei pentru studenți și copii. Totodată, se anunța că învingătorii vor fi premiați cu medalii.

Începând cu anul 1930 se observă și în Zalău o creștere semnificativă a apetitului pentru mișcarea sportivă, în special pentru fotbal, după cum se subliniază și într-un articol apărut în ziarul „Meseșul”: „Populația orașului nostru, care până bine de curând, nu prea arăta interes pentru sporturi, sub influența importanței deosebite ce li se dă sporturilor pe toate continentele, a început a se deștepta din nepăsarea letargică a trecutului”. În acest context, „la insistența oamenilor de inițiativă”, s-au înființat în orașul Zalău două cluburi sportive, Club Sportiv Zalău (C.S.Z.) și „Victoria”, care aveau ca scop „ca prin o emulare cinstită, să li se poată da tinerilor orașului nostru o educație în nobilul sens urmărit prin diferitele sporturi”.

Din păcate, încă de la început, înțelegerea care ar fi trebuit să existe între cele două cluburi sportive din Zalău a fost „conturbată prin amestecul politicei, prin motive sociale și ambiții personale nejustificate”.

Totuși, sub presiunea opiniei publice, care dorea îmbunătățirea relațiilor dintre cele două cluburi sportive, în data de 5 octombrie 1930, spre sfârșitul sezonului, a fost organizat un meci de fotbal între cele două cluburi și astfel zălăuanii au avut posibilitatea de a vedea în teren cele două echipe și să participe la un adevărat spectacol fotbalistic.

Organizat într-o zi de duminică, meciul de fotbal a dat posibilitatea zălăuanilor să observe că jucătorii erau „în lăudabil progres”, iar jocul de fotbal a fost „distractiv”, cu toate că s-a încheiat la egalitate (1-1).

Autorul articolului subliniază prestanța, disciplina și jocul „manierat” al echipei „Victoria”, spulberându-se astfel „faima lățită nu fără răutate de dușmanii clubului”. Echipa a arătat că erau, „dacă nu superiori, pe același piedestal cu jucătorii celor din C.S.Z. sub toate raporturile”. Prestația lor a fost apreciată și de către numerosul public ce a participat la eveniment, „prin aplauze și aclamări frenetice”.

Reprezentanții clubului „Victoria” anunțau publicul zălăuan că la începutul sezonului de iarnă, în cursul lunii decembrie, vor organiza un eveniment sportiv deosebit, în cadrul căruia secția de lupte greco-romane se va confrunta cu cei mai buni luptători din Cluj. Evenimentul urma să aibă loc „într-un local potrivit” al hotelului Ridval din Zalău. În vederea desfășurării în bune condiții a acestui meci, în fiecare săptămână, în cursul zilelor de marți și joi, aveau loc antrenamentele echipei zălăuane, la care putea participa și publicul. De asemenea, publicul era anunțat că a închiriat o grădină, în apropiere de centrul orașului, unde urma să fie amenajat un patinoar pentru zălăuanii care doreau să-și petreacă timpul liber practicând patinajul.

În data de 22 august 1931 s-a desfășurat la Zalău „o adevărată sărbătoare populară”. Muzica militară a Batalionului 7 Vânători de Munte din Zalău a deșteptat orașul în zorii zilei, „intonând pe străzile orașului cântece populare și marșuri”.

La ora 11 a avut loc un concurs de automobile, biciclete și trăsuri decorate artistic, iar de la ora 16,30, pe arena sportivă a orașului, s-a disputat un nou meci de fotbal între echipele Zalăului, C.S.Z. și „Victoria”, la care a participat un numeros public, deși condițiile meteorologice au fost nefavorabile. Deși echipa „Victoria” s-a dovedit superioară clubului advers pe toată durata jocului, rezultatul s-a încheiat, din nou, 1-1.

Meciul de fotbal a fost precedat de mai multe „jocuri distractive”, iar seara a fost organizat, „în saloanele societății de lectură a industriașilor”, un bal „foarte bine reușit” și tot atunci a fost aleasă Miss Zalău, în persoana „simpaticei” domnișoare Constanța Roșca.

Din păcate, criza economică și-a spus cuvântul și în domeniul presei, iar ziarul „Meseșul” a fost nevoit să-și sisteze apariția la sfârșitul anului 1931. Proiectul editorial inițiat de către profesorul Leontin Ghergariu va fi reluat abia la sfârșitul anului 1936, sub denumirea de „Gazeta Sălajului”.

Din coloanele sale aflăm că în data de 15 aprilie 1937 a avut loc adunarea generală a unei noi societăți sportive înființate la Zalău, sub denumirea de „Unirea”. La eveniment au participat toți cei care erau interesați de mișcarea sportivă zălăuană.

Fiind vorba de o adunare generală a asociației, vechiul comitet de conducere și-a prezentat activitatea desfășurată pe parcursul anului, în vederea descărcării de sarcină, după care și-a depus mandatul pentru a fi ales un nou comitet de conducere. Tot în cadrul lucrărilor adunării generale s-a pus problema trecerii societății sportive sub patronajul „Astrei”, propunere care a fost primită cu unanimitate.

Componența noului comitet de conducere era următoarea: președinți de onoare – Dr. Mihai Gurzău, prefectul județului Sălaj, col. Micodoiu, lt.-col. Mavrichi, profesorul Leontin Ghergariu, președintele despărțământului „Astrei” și primar al Zalăului, I. Ember, I.C. Marosin, Dr. Cornel Sima, Dr. H. Roth, Dr. Iulian Domșa, fost prefect și parlamentar, Dr. S. Pop, Dr. D. Mureșan, administrator financiar, Ioan Lobonțiu, subprefect, Dr. Gheorghe Fodoreanu, maior P. Trandafir; președintele adunării generale – preot Remus Roșca; președinte executiv – protopop Aurel Ghilea; vicepreședinți – maior I. Popescu, Dr. V. Comșa, Dr. A. Szrnercsányi; președintele secției de fotbal – lt.-col. Mavrichi și Victor Supuran; jurisconsulți – Dr. A. Pintea, P. Bologa, Dr. A. Szabó; medici – cpt. Dr. O. Pașcu, Dr. Krauss, Dr. Porjesz, Dr. Szinetár; secretari generali – Cornel Șipoșiu și Emil Gavriș; secretar de ședință – Vasile Groza; ispravnici – Pustai Vasile, Weisz L.; casieri – N. Brod, Șt. Molnar, A. Turbuț; membri în comitet – I. Suaresanu, cpt. D. Ilie, I. Naghi, T. Moga, Dr. A. Sámi, I. Ghioca, prof. A. Orosan, A. Stern, E. Lautmann, V. Albu, lt. T. Coloiu, Gh. Giurguman, C. Kincses, A. Diószegi, G. Avram; comisia de disciplină – Gheorghe Șesan, A. Olariu, V. Deutsch; membrii de onoare – ing. Fr. Terdic, inspector școlar Dumitru Mărgineanu, Dumitru Ilea, I. Bratiș, E. Szongoth, V. Toht, N. Borbei, Dr. V. Iuga, ing. Popescu, I. Șolea, I. Codreanu, A. Pop, C. Cosma, C. Breuer, A. Kelemen, Șt. Barak, A. Szabó, Șt. Cherecheș, Gh. Zancu, N. Vlăjoagă, I. Cărpineanu; controlori – cpt. Lucescu, E. Jakabfi, lt. G. Răchită; controlori de arenă – Al. Debreczi, V. Pah, C. Nemethi, P. Moldovan; administratori – Gh. Aciu, Z. György, A. Caracioni; contabili – E. Gârbou, V. Bălăneanu; cenzori – C. Damian, P. Constantinescu, G. Negrea.

În cadrul altui articol de presă, același jurnalist își exprimă bucuria că s-a reușit înființarea clubului sportiv „Unirea” din Zalău. Acest lucru a fost posibil, în opinia sa, „datorită sufletelor mari” al lt.-col. Mavrichi, maiorului Popescu și al profesorului Leontin Ghergariu, „cari au știut să înțeleagă că au și alte misiuni decât acele ale funcțiilor” pe care le dețineau. De asemenea, Dr. Mihai Gurzău, prefectul județului Sălaj, a pus la dispoziția clubului „Unirea” o importantă sumă de bani, „fără de care orice început era imposibil”. Reușita a dus și la mulțumirea opiniei publice zălăuane, care avea mari așteptări în privința mișcării sportive: „Nu se poate să vorbești cu cineva despre sport, ca să nu-ți manifesteze mulțumirea pe care o simte, că în sfârșit s-au găsit așa oameni ca acei din fruntea societății sportive Unirea, care să lucreze în această direcție”.

În data de 8 mai 1937 a avut loc deschiderea oficială a popicăriei „Unirea” din Zalău, eveniment la care a participat un numeros public. A doua zi a continuat campionatul individual, iar pe 10 mai campionatul între căsătoriți și necăsătoriți. La campionatul individual au câștigat după cum urmează: la jocuri de 10 lovituri – Horvat Vasile (62 popice), Dózsa Vasile (52); labinet, 7 lemne din 3 lovituri – Varga Nicolae (14) și Kávássy Alexandru (14); la 9 lemne din 3 lovituri – Simion Ioan și Kávássy Alexandru.

Cu ocazia Zilei Naționale de 10 mai a avut loc pe arena sportivă a clubului „Unirea”, donată de Primăria orașului Zalău, o partidă de fotbal între o formație a clubului „Unirea” și una a Batalionului 7 Vânători de Munte. Pe lângă scopul de agrement a publicului, meciul a fost organizat și în vederea selecționării unui lot definitiv al clubului.

Partida a fost câștigată de către echipa clubului „Unirea”, cu scorul de 4-1 (2-1 la pauză). Dintre jucători s-au remarcat de la batalion sublocotenentul Petrulian, sublt. Pană, Cosma, Schwegler, Deac și Vereș, iar de la „Unirea” s-au remarcat portarul Codreanu, Mărculescu, Hulca, Debreczy și Roman. De la învingători au marcat Mărculescu (1), Roman (2) și Hulca (1), iar de la învinși Deac. Echipele au avut următoarea componență: Batalionul 7 V.M. – Vaida, Cavași – Cosma, Vereș – Pană-Domnița, Deucan – Deac – Petrulian – Schwegler – Ciungan; Unirea – Codreanu, Terna – Debreczi, Hulea – Benedek – Géber, Hulca – Roman – Mărculescu – Pulusi – Simion. Urma ca în câteva zile să fie definitivată echipa clubului „Unirea”, în urma selecției celor mai buni jucători din cadrul celor două formații.

În data de 23 mai 1937 a avut loc un nou meci pe arena sportivă din Zalău, între noua echipă a clubului „Unirea” și Someșul Dej, la care a participat un numeros public. În pauze, orchestra Batalionului 7 V.M. din Zalău a încântat publicul spectator.

Meciul de fotbal a început la ora 5,30, iar echipa zălăuană și-a ales poarta din jos, „pentru a le fi mai ușoară repriza a doua”. Începutul de meci a fost dominat de către echipa din Dej, care în minutul 15 conducea cu scorul de 2-0. În minutul 10, Ispan a deschis scorul, având și „sprijinul” terenului accidentat, care l-a indus în eroare pe portarul Codreanu. Al doilea gol a fost înscris din lovitură de la 11 metri, „executată foarte frumos de către halfcentrul (atacantul central – n.n.) echipei adverse”. Echipa zălăuană reușește să înscrie în minutul 44 prin Mărculescu. Cea de a doua repriză a fost dominată în totalitate de către echipa zălăuană, care a mai înscris cinci goluri și astfel a obținut o strălucită victorie, ceea ce a încântat publicul spectator, care a urmărit „cu multă emoție jocul”. Mărculescu a făcut „tripla”, marcând încă două goluri, iar celelalte trei goluri înscrise de echipa zălăuană au fost marcate de către Hulca, Deac și Benedek, ultimul înscriind imparabil, cu capul, publicul fiind „într-o adevărată frenezie”.

Echipele s-au prezentat cu următoarele formații: Someșul – Kürti, portar, Ficher și Molnar, fundași, Matis, Gamenczy și Bogaci I, mijlocași, Ispan, Drăgan, Daroczi, Bogaci II și Paciu, atacanți. Echipa „Unirea” a avut următoarea componență: Codreanu, portar, Debreczi și Terna, fundași, Vereș, Schwegler și Cosma, mijlocași, Hulca, Deac, Mărculescu, Benedek și Simion, atacanți. S-au remarcat: Mărculescu, Debreczi, Deac și Benedek, iar Simion, Vereș și Schwegler „au muncit frumos”. Arbitru a fost Dr. L. Porjesz, care „a fost corect și obiectiv”.

Ceea ce ni se pare interesant este tactica și așezarea în teren a jucătorilor la vremea respectivă. Astfel, formula de joc era 2-3-5, adică doi fundași, trei mijlocași și cinci atacanți, lipsind astfel, față de zilele noastre, fundașii de bandă stângă și dreaptă.

Izbucnirea celei de a doua conflagrații mondiale a avut un efect dezastruos și asupra mișcării sportive zălăuane, care și-a încetat activitatea. Au urmat anii grei ai războiului, ocuparea țării de către armata sovietică și trecerea într-o nouă etapă a mișcării sportive, influențată puternic, din punct de vedere ideologic, de către regimul totalitar comunist.

Note:

1. Florentina Matache, Mișcarea sportivă în România secolului XX, postat pe site-ul patrimoniulsportului.ro/patrimoniul sportului/definitie.htlm.
2. Excepție face documentul publicat de către Daniel-Victor Săbăceag, Statutele Clubului Atletic Zalău – 1922, în „Caiete Silvane”, nr. 151, august 2017, p. 5-9.
3. „Meseșul”, nr. 28, 15 august 1925, p. 1.
4. Idem, nr. 30-31, 11 octombrie 1930, p. 2.
5. Idem, nr. 36-37, 8 noiembrie 1930, p. 1.
6. Idem, nr. 19-20, 29 august 1931, p. 2.
7. „Gazeta Sălajului”, nr. 18, 1 mai 1937, p. 5.
8. Idem, nr. 20, 15 mai 1937, p. 5.
9. Ibidem.
10. Ibidem.
11. Idem, nr. 22, 29 mai 1937, p. 4.