Moartă la doar 32 de ani, după ce și-a petrecut cea mai mare parte a vieții în sanatorii și spitale, Halina Poświatowska rămâne una dintre cele mai importante poete ale literaturii poloneze din secolul XX. Despre versurile ei, Czesław Miłosz scrie: „Am regăsit în ele un ton convingător – disperare din pricina vremelniciei trupului și a închistării în acest corp muritor, ceea ce explică trăirea deosebit de intensă a iubirii, mereu amenințată, în pragul neființei.”
Oglinda
Sunt intoxicată de frumusețea trupului meu.
m-am privit astăzi cu ochii tăi. am descoperit
curba molatică a umerilor rotunjimea istovită a sânilor
care vor să doarmă și fără să vrea alunecă
în jos. picioarele mele desfăcându-se abandonându-se
complet
până la un capăt care nu există tot ce sunt eu și ce e
în afara
mea pulsează în fiecare frunză în fiecare picătură
de ploaie.
m-am văzut ca prin sticlă în ochii tăi privindu-mă
ți-am simțit mâinile
pe pielea caldă fermă a coapselor mele și supunându-mă
poruncii
tale am stat în picioare goală în fața oglinzii mari.
apoi ți-am acoperit ochii ca să nu văd și să nu
simt singurătatea trupului meu înflorind prin tine
(Traducere de Ioana Diaconu-Mureșan, în vol. Când vreau să trăiesc, Editura Tracus Arte, București, 2022)
+ There are no comments
Add yours