Malaxorul de octombrie

■ La Editura Junimea din Iași, în colecția Orizontul lecturii, a văzut lumina tiparului volumul I din „Arhipelag critic” al sociologului, criticului literar, eseistului și prozatorului Adrian Dinu Rachieru. „«Arhipelag critic» discută, prin profilurile sintetizatoare propuse, despre o serie creatoare, având drept numitor comun vitregele condiţii formative; ea a fost modelată de interdicţii (lecturi clandestine, maeştri «ascunşi», biblioteci epurate), provocând o reacţie polemică (ruptura) şi promovând, astfel, la start, un program negativ. Dar, în acelaşi timp, redescoperind – euforic – tradiţia, definind o stare de spirit, angajându-se, prin combustie creatoare, la o lucrare comună, recuperatoare, fecundă, susţinută, prin propulsie adjectivală, de o critică solidară, întâmpinând sărbătoreşte pe noii veniţi”, a precizat Adrian Dinu Rachieru.

■ În numărul 3 al revistei de cultură „Littera nova”, care apare trimestrial la Madrid, Viorel Mureșan a scris despre volumele de versuri semnate de Mircea Bârsilă: „Monede cu portretul meu”, apărut la Editura Pământul din Piteşti în anul 2009; „Viaţa din viaţa mea”, tipărit la Editura Cartea Românească din Bucureşti în anul 2014 și „Vise reverii vedenii”, publicat la Editura Școala Ardeleană din Cluj-Napoca în anul 2022. „Fără îndoială, poet cu ample băi de cultură, în Mircea Bârsilă se întâlnesc direcţii poetice diferite, frecventate asiduu de cei mai reprezentativi poeţi de azi sau abia ocolite de alţii, pentru mai îmbietoare «privelişti». Se poate făli cu beţia inspiraţiei, ca toţi expresioniştii, într-o posibilă «ars poetica», unde imaginează un posibil mod de a produce realitatea poetică”, a apreciat criticul literar stabilit la Surduc. Revistă culturală pentru românii de pretutindeni cuprinde versuri de: Jesús Urceloy, Aleksandr Kusikov, Sophia de Mello Breyner Andresen, Grégory Rateau, Manuel Vilas, Francisco Domene, Moshe B. Itzhaki, Ion Tudor Iovian, Radu Sergiu Ruba, Ioan Barb, Monica Manolachi, Andrei Doboș, Andrei Gazsi, Rodica Alina Carceanschi, Corina Oproae, Cornel Paiu, Cristian Munteanu, Ștefan Ciobanu și Julien Caragea.

■ La Editura Mega din Cluj-Napoca a fost publicat volumul semnat de Horaţiu Cociş, „From Macro to Minor Security: Watchtowers, Fortlets and Linear Fortifications on the Frontier of Dacia Porolissensis”. Cartea, apărută în limba engleză, are la bază teza de doctorat susținută în anul 2020, de arheologul din cadrul Muzeului Județean de Istorie și Artă – Zalău, la Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, conducător de doctorat fiind prof. univ. dr. Radu Ardevan. Subiectul volumului îl reprezintă fortificațiile minore din cadrul frontierei Daciei Porolissensis, fiind incluse turnurile de supraveghere cunoscute și/sau cercetate până în prezent, precum și câteva care au fost recent identificate, structurile de tip burgus și fortificațiile liniare, fie ele palisade cu val și șanț, ziduri cu diferite tehnici de construcție sau cele de tip murus caespiticius. Cartea a apărut cu sprijinul Comisiei Naționale Limes din cadrul Ministerului Culturii și Identității Naționale.

(A.-B.K.)

 ■ „Precupeții noi”, de Monica Patriche, Editura Agnos, Sibiu 2023. „Dominanta cărții, chiar și în cele mai sumbre pagini, rămâne Învierea. Există, de altfel, un poem închinat ei (Astăzi. Un poem al Învierii), care are ca vocabulă primă pe astăzi, cuvânt emblematic pentru trăirea și exprimarea ortodoxă. Taina Învierii este înconjurată ocrotitor cu O aură de vis, o luntre, un plic scris cu litere/ ce îngrădesc un mister. Autoarea are solarul meu arbore – / arborele lacrimei alunecând pe obraz. Este o lacrimă izbăvitoare, care începe în suferință și sfârșește în bucurie. Iată una dintre vederile ei asupra Învierii: La un semn scara morții s-a ridicat/ și totul s-a umplut de cântece și șoapte./ O minune despre care nu pot vorbi. Și atunci a fost firesc să fim asigurați încă de pe la început de către autoare în legătură cu finalul fericit al cărții.” (Costion Nicolescu)

■ „O cale către noi”, de Liliana Finta, Clubul Mitteleuropa, Oravița, 2023. „O cale către noi este o carte foarte rară. Unul dintre lucrurile care o face rară este acela că este scrisă la persoana a doua. Liliana se adresează direct cititorului. Este scrisă într-un stil informal însă departe de a fi colocvial. Stilul cărții este mai degrabă mistic, filozofic și de aplicabilitate practică. (…) Un alt lucru care face ca această carte să fie remarcabilă este faptul că este scurtă și plină de conținut. Pare evident că această perspectivă provine din ani de contemplare liniștită și mai puțin liniștită. Intensitatea cuvintelor atestă faptul că au fost comprimate și nespuse de-a lungul anilor și uneori spuse din toată inima și angajamentul cu care au fost trăite și descoperite.” (Robin Wildt Hansen)

■ „Mâna dintre nori / A hand amidst clouds”, de Romulus Moldovan, Editura Timpul, Iași, 2023. „Grefier al unor neliniști nedefinite, difuze, Romulus Moldovan caută, cu tenacitate, «limbajul înțelepciunii», revelația unui echilibru fericit al expresiei poetice. Aflată la vârsta deplinei maturități, lirica practicată de Romulus Moldovan în acest nou volum ne descoperă o voce poetică tot mai sigură, mai convingătoare.” (Ion Cristofor)

■ Viorel Mureșan publică, în cel mai recent număr, cel din august 2023, al revistei clujene Steaua, cronică literară. „Doi ochi de lemn privindu-ne fericiți” este titlul cronicii scrise de Viorel Mureșan despre volumul „Introducere în poezie” de Ion Mureșan. Adrian Lesenciuc se duce pe „Urmele literare ale lui Ciprian Porumbescu”. „Probabil că cea mai importantă modalitate de celebrare a lui Ciprian Porumbescu în anul cultural care îi poartă numele este tocmai redarea în traducere și publicarea într-o ediție elegantă a jurnalului său cernăuțean”, spune Adrian Lesenciuc, care consideră că textul merită atenția unui public larg, nu numai informațiile care nuanțează portretul compozitorului, dar și un autentic al vieții diurne în Cernăuți în provincia bucovineană din a doua jumătate a veacului al XIX-lea. Și nu în ultimul rând, pentru calitățile lui intrinseci de text literar”, spune Lesenciuc, referindu-se la jurnalul cernăuțean al lui Ciprian Porumbescu.

■ „Când nu mai iubim pe Dumnezeu, natura și omul, suntem deja morți demult!”, spune părintele Calinic Argeșeanul, într-un editorial din numărul de septembrie 2023 al revistei „Argeș”. Editorialul cu titlul „Traista de bunătăți și binecuvântări” cuprinde multe alte sfaturi duhovnicești despre viață, frumusețe, mântuire, bune de știut și de reamintit pentru toată suflarea. „Dumnezeu ți-e martor” își intitulează și Gheorghe Grigurcu articolul de pe pagina trei, o colecție de gânduri înțelepte. Apoi, Sorin Lavric povestește despre „Femei de duh”. Toată revista de cultură este străbătută de firul roșu al credinței duhovnicești, componentă esențială a identității culturale a românilor.

(C.Ș.C.)

■ Astra Artă şi Literatură 1/2023. A apărut primul număr din 2023 al revistei culturale, editate de Despărţământul Dej „Dr. Teodor Mihali-Bancherul” al ASTRA. Prezentarea grafică de excepţie se bazează pe creaţiile artistei vizuale Mona Ciciovan, revenită din Canada pentru a-şi expune lucrările şi în România. Se prezintă cu grupaje poetice Ioan Es. Pop, Valeria Bilţ (laudatio de Nicolae Băciuţ), Lucian Gruia, Adriana Szilagyi, Raveca Vlaşin, Gina Cobârzan, Simone Györfi, Dorin Popa, Vasile Ionac. Radu Gavrilă a păstrat iniţiativa ilustratelor care pot fi decupate şi expediate. În alb-negru, grafică de Gabriela Meşter. Textele de proză sunt semnate de Dana Fodor Mateescu, Dora Budăcean, Magdalena Vaida (Miniaturi). Cristian Alexandru Păltinean publică „Eseuri”. Pe Nicoleta Taylor, strămutată în Phoenix (Arizona), am întâlnit-o recent la Bistriţa. Numărul îngrijit de Marius Buculei (autor al povestirii „Omul cu masca pe fler” şi al prezentării ultimului roman publicat de Mircea Cărtărescu, „Theodoros”) cuprinde şi un grupaj science-fiction: Rodica Bretin, Horia Nicola Ursu, caricaturi şi benzi desenate de Radu Călin Cleţiu, iniţiatorul expoziţiei anuale din oraşul Ciacova: „Cula şi Dracula” (a creat şi mascota euROcon’94 Timişoara). Tot la rubrica „Biblioteca autorului”: „Nu voi mai vedea niciodată lumea” de Ahmet Altan. O traducere din literatura maghiară redă un fragment din romanul „Străluceşte o stea” de Tamási Áron.

■ Avatarurile unui cenaclu. Zorin Diaconescu a studiat engleza la UBB Cluj, apoi a predat-o la Colegiul Naţional „Andrei Mureşanu” din Dej. După Revoluţie, a venit ca redactor la Studioul de Radio Cluj şi a plecat ca director. Cu toate acestea, volumul „Cronica de taină pentru fluturii arşi” (Editura Galaxia Gutenberg, Târgu Lăpuş, 2023) nu reprezintă nici memoriile unui pedagog, nici un florilegiu de anecdote din studiourile de înregistrări, ci o cronică de cenaclu. Unul adevărat. Forma fără fond utilizată în „Iepoca de Aur” pentru educarea maselor s-a dovedit a fi „o prăbuşire a creaţiei literare în plastilina activismului cultural”. Poetul Radu Săplăcan a iniţiat la Clubul Tineretului o altă formulă, pe care a denumit-o (doar era profesor de filosofie!) „Saeculum”, un nume preluat de la Lucian Blaga. Mentorii „grupului cu un aspect rebel” au fost doi foşti condamnaţi politici, scriitorul Teohar Mihadaş şi monahul Nicolae Steinhardt. Tinerii s-au întâlnit apoi cu Ion Mureşan, Radu Ţuculescu sau Alexandru Vlad de la Cluj, Gheorghe Crăciun, Vasile Gogea, Daniel Drăgan de la Braşov. Curând, au început presiunile pe mai multe planuri şi, după o serie de tatonări, literaţii s-au mutat la biblioteca orăşenească din Beclean. Nici aici n-au fost mai cuminţi: l-au invitat pe poetul Virgil Mazilescu, prin urmare, în 1986, a fost emisă o „notă de desfiinţare” a cercului literar. Activitatea literară a fost scufundată în „mizeria imaginaţiei”, de unde a răsărit, sub alte forme, după Revoluţie. Una a fost Radiodifuziunea Română. Zorin Diaconescu s-a născut la 11 septembrie 1948. Să-i urăm deci: „La mulţi ani!”

■ Centenarul Ion Popescu-Gopo. Ion şi Popescu sunt cele mai întâlnite nume din Muntenia. Ca să se individualizeze, artistul a ales primele două litere din cele ale părinţilor (mama Gorenko se refugiase din Ucraina sovietizată) şi a semnat Gopo. Tatăl său, Constantin, a fost artistul plastic de la care copilul a moştenit talentul şi împreună cu care au realizat primele minute ale unui desen animat românesc. Anul acesta s-au împlinit 100 de ani de la naşterea celui care, mai apoi, avea să creeze Omuleţul şi să câştige Marele Premiu (Palme d’Or) la Cannes în 1957. Dar până să devină cineast, desenatorul a realizat caricaturi, ilustraţii şi mici benzi desenate, publicate în presa bucureşteană. Ele au fost adunate în volumul omagial „Gopo în 100 de pagini de bandă desenată”, coordonat de Anca Moscu şi Lucian Cristian Oancea, apărut într-o formă de excepţie la Editura Grafic. Cuvântul-înainte a fost scris de Dana Duma, urmat de „Povestea neştiută a desenatorului Gopo”, narată şi documentată de Dodo Niţă. Eduard Pandele îi prezintă activitatea din anii ʼ40, când adolescentul şi-a cristalizat un stil propriu şi a chicotit pe seama marilor spirite ale literaturii române: Coşbuc, Eminescu, Caragiale. Au urmat revistele pentru copii: „Cravata roşie” (fostă „Licurici”) şi „Luminiţa” (materiale selectate de Dodo Niţă). În revista „Cinema”, a publicat seria „Scurtă istorie a cinematografului” (L.C. Oancea), care a continuat-o pe cea intitulată „Un film pe săptămână” (E. Pandele). Aceste prime reuşite au fost împlinite de uimitorul, mai consistentul „Film-Dicţionar”. Felicitări pentru realizarea acestui album deosebit!

(G.-D.G.)

■ Numărul 105-106 (9-10) / 2023 al revistei „Scriptor” atrage atenția prin abundența și calitatea materialelor focalizate pe istoria națională și pe istoria culturii. Astfel, seria o deschide Ioan-Aurel Pop, urmat de alte nume de prestigiu, iar Ștefan Andronache publică și comentează o epistolă inedită a lui Mihail Sadoveanu către Ion Petrovici, ilustrând, în context interbelic, relațiile dintre un mare scriitor și un filosof, moldovean și el, implicat și în politică. Însemnările lui Liviu Ioan Stoiciu din ziua de „Miercuri, 11 octombrie 1989” refac, pentru cei ce am trăit atunci, dar și mai vârtos, pentru cei tineri, un crâmpei din cenușiul sfârșit al „deceniului satanic” românesc. Iar o notă a autorului (Lis-2023), strecurată printre rândurile jurnalului, capătă ecouri de recviem pentru o bibliotecă de scriitor, construită cu mari sacrificii, și amenințată să devină, azi, o povară pentru urmași. Un impresionant dosar cultural marchează, în cuprins, dispariția unui remarcabil filolog, profesoara ieșeană Elvira Sorohan (1934-2023). Primul text comemorativ e o efigie în cuvinte, făcută de unul dintre studenții începutului ei de carieră universitară, scriitorul Grigore Ilisei. Poate că de aceea, textul lui e atât de vibrant. Urmează un interviu dens, cât un curs complet de poetică, realizat de Nicolae Busuioc cu infatigabila profesoară. Păcat numai că redacției îi scapă datarea acestui dialog. Un alt fost student, din generațiile mai noi, care i se declară discipol, Bogdan Crețu, analizează opera de specialist în literatură medievală a Elvirei Sorohan și trimite săgeți înspre cea a criticului de întâmpinare. În fiecare frază se simte deferența tânărului profesor față de distincția și erudiția profesoarei sale model. Textul In honorem Elvira Sohoran de Claudiu Horjea, cel devenit student la litere în toamna lui 1989, fusese scris și publicat în 2021, când profesoara împlinea 85 de ani. La dorința și rugămintea ei de pe patul de suferință, el se transformă acum într-unul solemn-comemorativ. Octavian Nicolae, profesor de germanistică, scrie un text ocazional ce surprinde o așchie de fatalitate ce a atins destinul uman al profesoarei, pierderea unicei fiice, supradotată intelectual. Calupul memorial se încheie cu un interviu din 2014, ale cărui întrebări provocatoare, formulate de Lucian Vasiliu, primesc răspunsuri de o pedagogie fără cusur. Regretând că multe materiale valoroase din sumarul revistei au rămas nesemnalate, întâmpinăm cu reverență acest număr din „Scriptor”.

(V.M.)