Cutia cu amintiri (2)

Destinul unei familii din Zalău,

la cumpăna secolelor XIX și XX

A încerca o biografie a unei familii din Zalăul începutului de secol XX, în condițiile în care aceasta s-a stins fără urmași, poate fi considerat un act curajos, poate chiar riscant. E ca și cum ai vrea să reconstitui imaginea unui puzzle, în condițiile în care nu ai nici modelul, nici toate piesele. Ne-am asumat acest demers pornind de la o cutie de metal, în care surorile Kun țineau tot ce aveau ele mai de preț: fotografii de familie și corespondența cu fratele lor căzut pe frontul Primului Război Mondial. Despre membrii familiei Kun am relatat în materialul anterior. Acum ne vom referi la conținutul „cutiei cu amintiri”.

Cărțile poștale militare

Câte amintiri poți strânge într-o viață? Și câte dintre acestea vor persista în memorie? Ce își vor aminti despre tine cei dragi, atunci când în lipsa ta, vor pipăi fotografiile și scrisorile? La toate aceste întrebări ne-am gândit atunci când am răsfoit cutia cu amintiri a surorilor Kun. Într-o cutie de metal, decorată cu papagali – de parcă viața ar fi colorată și veselă cum sunt aceste păsări – cele peste 90 de cărți poștale militare din Primul Război Mondial și cele peste 40 de fotografii sunt tot ce a rămas de pe urma unei familii din Zalăul de altădată. Părinții – Kun István și Biber Kornelia s-au stins, tatăl în perioada interbelică, iar mama la sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial. Fiul cel mare, Kun István cade pe frontul Primului Război Mondial, în 1916. Surorile Kun Erzsébet și Kun Kornélia au trăit până în anii 1985, respectiv 1986. Neavând urmași, odată cu ele, s-a stins familia Kun. Tot ce a rămas este cutia cu amintiri pe care, iată, o facem publică. Facem acest gest simbolic în memoria celor ale căror nume sunt săpate în piatră în Cimitirul Reformat din Zalău. Este povestea unei familii care, la fel ca multe altele, a trăit și a muncit în orașul nostru drag, Zalău.

Încercarea de reconstituire a vieții membrilor familiei Kun se bazează pe corespondența din această cutie, dar și pe documentele găsite în arhive. Suntem conștienți de faptul că nu are cum să fie redată o istorie completă. La mai bine de 35 de ani de la moartea ultimului membru al familiei, amintirile celor care i-au cunoscut s-au estompat, s-au șters. Așa că nu ne rămâne decât, ca într-un joc de puzzle, să încercăm să punem la loc piesele pe care le avem.

Cutia cu amintiri conține 99 de cărți poștale militare (maghiare, austriece sau austro-ungare) din Primul Război Mondial, alte 27 de cărți poștale civile (majoritatea din perioada interbelică) și 55 de fotografii de familie. Marea majoritate a pieselor constau în corespondența dintre soldatul Kun István aflat pe front și familia sa rămasă acasă la Zalău. Corespondența dintre soldat și familie se compune din 40 de cărți poștale militare (tipizate maghiare și austriece), pe care soldatul István le trimite la Zalău, ce acoperă perioada 5 septembrie 1914 – 26 august 1916, conform datei poștei; din alte 20 de cărți poștale militare expediate din Zalău de către părinți sau surori în perioada 13 martie 1915 – 31 iulie 1915 și, respectiv din 18 cărți poștale militare primite de către soldat de la alți cunoscuți, civili sau militari. La acestea se mai adaugă încă patru cărți poștale trimise de alți soldați, prieteni de familie, către Zalău, respectiv 17 cărți poștale militare primite de sora cea mare, Kun Erzsébet de la diferiți prieteni soldați, aflați și ei pe front. Se poate presupune că au fost mult mai multe cărți poștale sau scrisori ce au făcut obiectul corespondenței dintre soldat și membrii familiei, însă acestea fie au fost cenzurate și nu au mai ajuns la destinație, fie s-au pierdut pe drum.

Putem presupune că în cutia cu amintiri sunt toate scrisorile și fotografiile care au ajuns la destinație, păstrate cu sfințenie de către membrii familiei. Este greu de crezut că familia din Zalău ar fi distrus sau înstrăinat o parte din corespondență, mai ales că aceasta a fost tot ce îi mai lega de fiul și fratele mort pe front.

De asemenea, în cutia cu amintiri se află și acele cărți poștale ce au fost expediate din Zalău. Cum au ajuns aceste cărți poștale militare în posesia surorilor Kun? Cel mai probabil după moartea fratelui lor, Kun István, în august 1916, un cunoscut sau poate oficiali militari au remis familiei lucrurile personale ale soldatului. E clar că nici în acest set nu se găsește toată corespondența primită de soldat. Cu meticulozitate, acesta obișnuia să numeroteze scrisorile, atât cele primite de el, cât și cele expediate. De exemplu, pe scrisorile expediate din Zalău avem o numerotare ce merge până la numărul 68.

Dar chiar și așa, din această corespondență incompletă, ne putem face o imagine atât asupra situației din unitățile militare sau de pe front, cât și asupra situației din „țară”, din Zalău.

Am împărțit corespondența din cutia cu amintiri în șase seturi, așa cum a fost ea păstrată, după cum urmează:

• setul 1 conține 40 de cărți poștale militare trimise de soldatul Kun István către membrii familiei sale din Zalău;
• setul 2 conține 20 de cărți poștale militare expediate din Zalău spre front, de către membrii familiei sale;
• setul 3 conține 18 cărți poștale militare primite pe front de către soldatul Kun István de la alți soldați sau de la cunoscuți din Zalău. Seturile 1-3 au legătură directă cu soldatul Kun István.
• setul 4 conține corespondența domnișoarei Kun Erzsike și este formată din 24 de cărți poștale (17 militare și 7 din perioada interbelică);
• setul 5 conține corespondența domnișoarei Kun Nellike, formată din 16 cărți poștale (toate din perioada interbelică);
• setul 6 conține 9 cărți poștale diverse, 4 militare și 5 din perioada interbelică.

Interesul nostru se îndreaptă cu preponderență spre corespondența conținută în cele 99 de cărți poștale militare. Conținutul acestora ne ajută să creionăm frânturi din viața soldatului și a familiei sale.

Înainte însă de a încerca o trecere în revistă a evenimentelor din viața familiei sau de pe câmpurile de luptă, în perioada 1914-1916, acoperită de corespondența despre care discutăm, se cuvine să explicăm câte ceva despre modul în care a funcționat în anii Primului Război Mondial poșta militară. Acest demers se bazează pe cărțile poștale din cutia cu amintiri, dar și pe informațiile primite de la domnul dr. Dan-Simion Grecu din Deva¹, bun cunoscător al istoriei poștale.

În perioada Primului Război Mondial, corespondența dintre soldați și familiile rămase acasă se făcea prin intermediul cărților poștale militare. Dacă ne referim la cele care au circulat între soldații de pe front și familiile lor din regiunile Imperiului Austro-Ungar, acestea erau formulare tipizate, având dimensiunile 13,7 x 9,2 cm. Pe prima față tipizatul conținea rubrici pentru: expeditor (în partea de sus sau în stânga, în funcție de model) – cine trimite cartea poștală și destinatar (în partea de jos) – cui îi este adresată cartea poștală. Pe aceeași față, formularul mai conținea diverse inscripții printre care denumirea tipizatului, logoul poștei sau loc pentru ștampilă. Pe verso, formularul nu avea niciun fel de inscripție, întregul spațiu putând fi folosit pentru mesajul ce se dorea a fi transmis.

În presa vremii, familiile soldaților de pe front erau instruite cum se procedează în cazul în care vor să le scrie acestora. De exemplu, în ziarul de limbă română Olteanul, care apărea la Făgăraș, scria, în august 1914, după declanșarea războiului: „Scrisorile destinate persoanelor aparținătoare armatei ce se află pe câmpul de războiu, se expediază prin mijlocirea poștei speciale de campanie. Adresarea se face astfel: în colțul de sus, în stânga, al plicului se scrie numele și locuința exactă a trimițătorului, în colțul de sus în dreapta (unde ar fi să se lipească timbrul) să se scrie cuvântul «Feldpost» sau «Tábori posta». Aceste scrisori sunt transportate gratuit din causa acesta ele nu trebue prevăzute cu timbru poștal. La mijlocul plicului numele și rangul adresatului, iar la colțul de jos, în dreapta se înseamnă numărul oficiului poștal de campanie”².

În cazul cărților poștale, tipizatele aveau locuri speciale destinate pentru expeditor și destinatar.

Modele de cărți poștale

În cutia cu amintiri am identificat cărți poștale maghiare – TÁBORI POSTAI LEVELEZŐLAP, austriece – FELDPOSTKORRESPONDENZKARTE, dar și modele, mixte, austro-ungare – FELDPOSTKARTE / TÁBORI-LEVELEZŐLAP. Din fiecare tip existau mai multe modele.

Cărțile poștale maghiare, cel puțin cele din cutia cu amintiri, sunt de trei feluri³.

Primul model (îl vom codifica U 1a – Ungaria 1 a) este un tipizat ce are toate rubricile descrise mai sus pe orizontală. Primele două rânduri sunt destinate expeditorului: „A feladó neve:” și „A feladó czime:” se referă la numele expeditorului și la adresa acestuia. În partea dreaptă apare textul subliniat „Tábori posta.”, acesta fiind locul rezervat pentru ștampilă. În mijloc, este scris cu majuscule „TÁBORI POSTAI LEVELEZŐLAP” (ce s-ar traduce prin Carte Poștală de Tabără), iar în stânga textului apare logoul poștei, o goană și coroana regală maghiară. Urmează rubrica „Czim:” destinată adresei destinatarului sub forma a trei linii punctate. În partea de jos, în stânga apare textul „Ára: 1 filler. / M. kir. allami nyomda Budapest” (costul și tipografia care a tipărit tipizatul). Din acest model, în cutia cu amintiri avem un număr de 53 de cărți poștale: 29 în setul 1, 18 în setul 2 și 6 în setul 3. Pe o variantă a acestui model (U 1b) nu apare nici logoul poștei și nici textul care indică tipografia. Singura carte poștală de acest fel o regăsim în setul 4. (Foto 1)

Cel de-a doilea model (U 2a) diferă față de primul prin faptul că rubrica destinată expeditorului este pe verticală în partea stângă, iar logoul poștei este în partea dreaptă sus, lângă locul rezervat ștampilei poștale. Din acest model am identificat un număr de 6 cărți poștale: 2 în setul 1, 3 în setul 2, 1 în setul 3. (Foto 2)

Al treilea model (U 2b) este identic cu cel de-al doilea, singura diferență este că în partea de jos a formularului apare textul „M. kir. allami nyomda Budapest, 1918”. Cu siguranță avem de a face cu un tiraj tipărit în anul 1918. În cutia cu amintiri am identificat o singură astfel de carte poștală în setul 4.

În fine, ultimul model de carte poștală militară maghiară (U 3), tipărit în 1917, este o variantă a modelelor 2, în sensul că locul rezervat expeditorului este tot în partea stângă, pe verticală. Diferența față de modelele prezentate anterior sunt legate de modul de aranjare a celorlalte elemente. Astfel, textul „Ára: 1 filler” care indică costul formularului apare în colțul dreapta sus, deasupra logoului poștei. Sub cele trei linii care delimitează zona pentru adresa destinatarului mai apare textul „Tábori posta száma:”. Partea de jos a formularului mai conține o zonă delimitată cu linii groase negre, pentru „Hivatalos feljegyzések részére:” (pentru documente oficiale). Textul „M. kir. allami nyomda Budapest, 1917” apare scris pe verticală în partea dreaptă a formularului. Acest model îl regăsim doar în setul 4 în două exemplare. (Foto 3)

În cazul cărților poștale militare maghiare, prețul unui formular, tipărit la Budapesta era de 1 filler. Este plauzibil să credem că aceste formulare erau disponibile în magazinele de profil sau la oficiile poștale, de unde puteau fi achiziționate de către cei care doreau să le scrie soldaților aflați pe front. Pentru soldați, acestea erau gratuite, fiecare soldat primea un număr de astfel de cărți poștale de la biroul regimentului.

Cutia cu amintiri mai conține, pe lângă cărțile poștale maghiare, alte 25 de cărți poștale austriece – FELDPOSTKORRESPONDENZKARTE: 9 în setul 1; 9 în setul 3 și 7 în setul 4. Toate aceste cărți poștale militare au aceleași dimensiuni 13,7 x 9,2 cm, iar cele două rubrici, pentru expeditor și destinatar sunt împărțite astfel: în partea stângă rubrica pentru datele expeditorului este marcată prin text în mai multe limbi (7, 8 sau 9 în funcție de model). Nu trebuie să ne surprindă acest fapt, cărțile poștale militare erau destinate tuturor naționalităților Imperiului Austriac. Acest spațiu ocupa o treime din spațiul formularului. Celelalte două treimi sunt pentru datele destinatarului. În cazul cărților poștale militare austriece avem mai multe modele și variațiuni. Le-am împărțit după cum urmează: Primul model (A 1 – Austria 1) are în partea stângă jos textul subliniat „Portofrei!” care indica faptul că corespondența nu trebuia francată cu timbru. De asemenea, locul rezervat ștampilei se găsea în partea dreaptă sus și era marcat printr-un cerc. Acest model se regăsește într-un număr de 13 cărți poștale: 5 în setul 1, 4 în setul 3, 1 în setul 4 și 3 în setul 6. (Foto 4)

Al doilea model diferă față de primul prin fontul tipografic folosit, dar și prin faptul că spațiul rezervat ștampilei este marcat printr-un dreptunghi. Aici putem vorbi de două varietăți, una fiind cea în care în interiorul dreptunghiului apare textul „Portofrei” (A 2a) cu cinci cărți poștale, 2 în setul 1 și 3 în setul 3; iar cea de a doua variantă este fără acest text (A 2b) cu trei astfel de cărți poștale distribuite astfel: 1 în setul 1 și 2 în setul 3. (Foto 5) În cazul cărților poștale austriece, putem vorbi și de un al treilea model, ce are imprimat pe el textul „Feldpostkarte”. Modelul cu cerc în locul pentru ștampilă (A 3a) apare în două exemplare în setul 4, iar modelul cu dreptunghi în spațiul rezervat poștei (A 3b) apare în trei exemplare tot în setul 4. De altfel, setul 4, cel cu corespondența primită de Kun Erzsike, conține cele mai multe modele de cărți poștale, interesante și din punct de vedere al ștampilografiei (vom reveni asupra acestui aspect). (Foto 6)

Dacă am analizat modelele de cărți poștale maghiare (folosite în special în teritoriile Regatului Ungariei, inclusiv în corespondența dinspre Zalău) și modelele de cărți poștale austriece, trebuie spus că mai avem un tip de cărți poștale, să le spunem austro-ungare. Au inscripționat pe ele textul atât în germană cât și în maghiară [le vom codifica (A-U)]: „Feldpostkarte / Tábori-Levelezőlap” (A-U 1a – Asustro-Ungaria 1) – un exemplar în setul 3, un exemplar în setul 6 și (A-U 1b) – două exemplare în setul 4; „LEVELEZŐ-LAP / Postkarte” (A-U 2) – două exemplare în setul 4; „TÁBORI LEVELEZŐLAP / Feldpostkorespondezkarte” (A-U 3) – un exemplar în setul 4 sau „TÁBORI LEVELEZŐLAP – FELDPOSTKARTE / Bojna posta” (A-U 4) – un exemplar în setul 4. Interesant este modelul A-U 2 care are într-un chenar portretul Împăratului Karl Franz Josef (1887-1922), cel care conducea Monarhia Austro-Ungară, sub numele de Carol I al Austriei și Carol al IV-lea al Ungariei, de la moartea tatălui său Împăratul Franz Iosif I.

Cum funcționa poșta militară

Interesant este și modul în care funcționa poșta militară. Din motive lesne de înțeles, cenzura impunea ca soldatul să nu divulge locul în care se găsea unitatea sa militară. Astfel că, cei de acasă adresau cărțile poștale scriind numele soldatului, numărul regimentului și al companiei, dar și Indicativul Poștei Militare (Tábori Posta). În cazul corespondenței dintre familie și soldatul Kun István, oficiul poștal care desemna unitatea sa militară era „Tábori Posta 43”. Astfel, cei de acasă, care nu știau locul fizic în care se afla cantonată unitatea militară a destinatarului treceau numărul oficiului poștal militar. De exemplu, familia din Zalău a soldatului Kun István adresa cărțile poștale astfel: „Tekintetes Kun István urnak / kadett / Cs. És Kir. 64. gy.c. 15 század / Tábori posta 43” (Domnului Kun István / cadet / Regimentul 64 Cezaro-Crăiesc infanterie Compania a 15-a / Poșta militară 43). Faptul că pe unele cărți poștale militare apar alte oficii poștale, arată că soldatul, sau chiar subunitatea întreagă, era temporar subordonat/ă altei mari unități militare. De exemplu, avem în corespondența analizată și expediții prin oficiile poștale 37 (atașat Diviziei 35 infanterie Cluj), sau oficiul poștal 20 (al Corpului de Armată XII din Sibiu, care subordona Divizia 16 de pe front). De asemenea, se folosește și Oficiul poștal nr. 41 (Comandamentul de Etape al Armatei 6 din Polonia).

Cei din Zalău care îi trimiteau soldatului Kun István cărți poștale pe front, nu trebuiau să le francheze cu timbre. Adică ei nu plăteau pentru acest serviciu, cheltuielile fiind suportate de armată. Într-un singur caz, sora mai mare, Kun Erzsébet, pune pe o carte poștală un timbru în valoare de 5 filleri, peste care poșta din Zalău aplica ștampila. În răspunsul primit de la fratele ei, este atenționată să nu mai pună timbre, întrucât corespondența din partea familiilor soldaților este gratuită.

De la Zalău, corespondența, în cazul nostru cărțile poștale militare, era parafată cu o ștampilă rotundă cu un diametru de 3 cm, pe care scria în sectorul de cerc superior denumirea localității – în cazul nostru ZILAH. Pe mijloc, într-un dreptunghi bine delimitat apărea data de forma AAA.LLL.ZZ. De exemplu 915 JUL 29 – pentru 29 iulie 1915. Pentru Zalău existau mai multe ștempluri, diferențiate prin litere în cadrul hașurat. Cele mai multe dintre cărțile poștale expediate din Zalău erau marcate cu litera A (18 cazuri), dar avem și câteva cu literele D (2 cazuri) și H (1 caz)⁴. Cei de acasă scriau cărțile poștale cu cerneală neagră. (Foto 9)

Interesantă este una dintre cărțile poștale model U 2 a din setul 2. A fost scrisă de sora mai mică, Kun Nellike, la data de 31 iulie 1915, într-o zi de sâmbătă. A fost pusă la poștă în aceeași zi și a fost ștampilată la Zalău cu o ștampilă de tip A la aceeași dată. A fost adresată corect cu indicativul poștei militare Tábori Posta 43. Nu știm de ce cartea poștală nu a ajuns la destinație ci a fost returnată la Zalău după ce a fost aplicată pe ea o ștampilă de cenzură Companiei 15 din cadrul regimentului 64. Cu creion chimic a fost tăiată adresa de destinație inițială, fiind înlocuită cu „Zilah Kom. Szilagy Ungarn”. De asemenea au fost tăiate numele și adresa expeditorului inițial și au fost trecute tot cu creion chimic datele celui care a returnat cartea poștală. (Foto 10)

O situație similară avem și în cazul unei alte cărți poștale militare maghiare model U 2 a din setul 3. Este expediată de Roka Károly la data de 16 iunie 1916, fiind adresată lui Kun István, care se găsea în Spitalul din Langendorf. Ștampila poștei din Zalău e clară. Nu știm de ce mai apar două ștampile aplicate tot de oficiul din Zalău la 21 și 23 iunie 1916. Putem presupune doar că destinatarul nu a fost găsit, astfel că această carte poștală a fost returnată la Zalău, sosind la data de 21 iunie. Și, probabil, expeditorul a decis să o trimită din nou, la data de 23 iunie. (Foto 11)

Pentru corespondența trimisă de pe front spre Zalău se aplicau diferite ștampile. În primul rând este vorba despre ștampila oficiului poștal ce deservește unitatea/subunitatea militară. În cazul nostru este vorba despre Oficiul Poștal 43 al Armatei (43). Ștampila rotundă cu diametrul de 28 mm avea următorul text: în partea superioară, în semicerc textul TÁBORI POSTA HIVATAL, iar în partea inferioară, cu caractere mari, 43. În zona mediană era imprimată data în format AAA LLL – ZZ. De exemplu, 915 MAI – 2. Așa cum am precizat deja, în funcție de arondarea provizorie a subunității soldatului Kun István la alte mari unități militare, ștampilele corespondenței trimise spre Zalău poartă și alte indicative: 20, 37 sau 135. (Foto 12) Din cele 39 de cărți poștale militare (toate din setul 1) trimise de Kun István spre Zalău, cinci poartă pe ștampile alte indicative decât 43. Sunt și cărți poștale ce nu au ștampilă. Acest lucru se poate explica în două moduri: fie respectiva carte poștală a fost atașată alteia care avea ștampilă, fie a fost pusă într-un plic împreună cu o scrisoare. Prima ipoteză se confirmă în trei cazuri. În cutia cu amintiri există trei seturi de câte două cărți poștale prinse la colțurile superioare cu ață neagră. Probabil textul scris de soldat nu încăpea pe spatele unei singure cărți poștale, așa că a continuat și pe o alta.

Toată corespondența trecea prin rigorile cenzurii. Însăși aplicarea ștampilei cu indicativul poștei militare însemna o primă cenzură. Apoi, multe din cărțile poștale trimise de pe front spre Zalău poartă și alte ștampile de cenzură. Una dintre ele este ștampila rotundă cu diametrul de 30 mm, cu tuș albastru, a Companiei 15 din cadrul Regimentului 64. Ștampila avea textul circular „K.u.k Infanterieregiment RITTER von AUFFENBERG No 64”, iar în centru, pe orizontală textul „15 Feldkompagnie”. Mai exista și o ștampilă dreptunghiulară, cu același text scris pe trei rânduri. Acesta avea fie tuș de culoare albastră, fie tuș de culoare roșie. (Foto 13)

În corespondența trimisă de soldatul Kun István spre Zalău, mai întâlnim o ștampilă civilă de Odorheiul Secuiesc (Szekelyudvarhely) și de Unter Langendorf. În primul caz este vorba de localitatea în care a fost încorporat înainte de a fi trimis pe front, iar în cel de-al doilea caz este vorba despre localitatea în care a fost internat în urma rănii suferite. În această ultimă situație avem și o ștampilă de cenzură, dreptunghiulară, cu textul „Hoch und Deutschmeister sches / Reservespital Langendorf / bei Mahr Neustadt”. (Foto 14)

Un ultim exemplu de carte poștală ajunsă la Zalău, a cărei ștampilă se deosebește de celelalte prezentate anterior, este pe cartea poștală militară, model U 2 expediată de Székely Sándor la data de 2 august 1916 și adresată tatălui lui István, prin care vecinul și prietenul său își exprima regretul profund la aflarea veștii morții lui Kun István. Această carte poștală militară poartă o ștampilă a Poștei Militare Austriece „K.u.k FELDPOSTAMT 223”. (Foto 15)

Și dacă tot suntem la capitolul ștampilografie militară, să remarcăm și ștampilele ce deservesc poșta navală a Armatei Austro-Ungare. În setul 3 se află cărți poștale primite de către Kun István de la alți soldați. Kovács Alexander îi trimite două cărți poștale austriece purtând ștampile pe care scrie „K.U.K MARINEFELDPOSTAMT POLA”, iar Nagy Jenő îi trimite o carte poștală militară austriacă, ce poartă o ștampilă cu textul „K.U.K. KRIEGSMARINE KAISER KARL VI”. (Foto 16)

Considerăm că și prin aceste elemente ce țin de funcționarea poștei civile și militare în anii Primului Război Mondial, piesele din cutia cu amintiri sunt valoroase. Rămâne să găsim formula cea mai potrivită pentru a le expune în cadrul unei expoziții.

În episoadele următoare vom prezenta extrase din corespondența soldatului Kun István cu membrii familiei sale din Zalău sau cu alți prieteni soldați sau civili.

Bibliografie

1. A Magyar Bélyegek Monográfiája, Vol. VI. A Magyar Postaigazgatás Bélyegzoi 1867-1967, Közlekedési Dokumentációs Vallalat, 1973.
2. Dan-Simion Grecu, Corespondența poștală a prizonierilor de război și internaților civili, 1914-1921. Vol. I, Deva, 2019.

Note:

1 Dan-Simion Grecu este autorul mai multor cataloage de istorie poștală, cel consultat de noi se numește Corespondența poștală a prizonierilor de război și internaților civili, 1914-1921. Vol. I.

2 Olteanul, anul VI, nr. 33, duminică 17 (30) august 1914.

3 Clasificarea este una neconvențională, realizată de noi.

4 În monumentala lucrare în șase volume, A Magyar Bélyegek Monográfiája, subiectul ștampilelor folosite în Ungaria este tratat pe larg.