Poeme de Marian Oprea însoțite de o parodie semnată de Lucian Perța

***

acu’ nu-i mare scofală să umbli mai mult goală cu forme apetisante să-i atragi pe cei tari dar și pe cei ce molfăie posmagi acu’ nu mai ești vrăjitoare să te ardă papistașii-n amiaza mare apoi să spună Iisuse planeta-i nebună

***

scriu și pentru cei ce nu citesc pentru cei ce nu scriu și vorbesc ce nu știu îmi fac datoria poate o atrag și pe delia să-ncepem călătoria poate-i spune sora sa cum ne delectează cu ce încă nu știe ea

***

acu′ nu-i mare scofală să ai școală gramu’ de practică te măsoară noua ordine delirează evenimentele au scăpat de sub control banu-i tot mai sărac tot mai gol nu-s mai negri ci africani acu-s romi adio țigani nici în socialism n-a fost bine partidu’ unic nu avea rime în vers alb nu se descurca

***

umbre ale altor fantome și umbre pentru ei previziunile-s sumbre sărmanii politicieni pentru dolari euro yeni se folosesc alții de ei n-au drept de veto nici în vis n-au auzit de Vallejo scriu de la miază-zi spre noapte să creadă și cei ce cred că așa ceva nu se poate

***

unele unii urmăresc ghinionu’ cu lunile cu anii nu vor prin schepsis să-și radă cutumele să fie liberi vor prune când nu-s coapte vor zi când e noapte vor amor când sexu-i călător vor să-i excite și al mesei picior (e vina colectivă) totu-i în derivă femeile greșesc nu ne-ntâlnim nu se-ntâlnesc se părăsesc și cred în păcatu’ strămoșesc

***

codana loredana te îmbie cu vocea cu geana îți vindecă fulgerător rana (singur ți-ai făcut-o) nu are vârstă și când tace cântă a fost prea mult timp căsătorită n-a avut iubit n-a avut iubită și-a văzut de carieră-n sunet deschis

***

poate ești timid reiei toate drumurile ei cu surâsuri dese și pentru alte alese cu alte continuări ce întind chemări

ema karter

era ca dacii de la munte veneau urșii lupii să o salute îi priau o savurau și orașele cu plete cărunte se furișa o oră printre copaci pân’ la școală de mică o voiau goală mirosea a fragi a mure o spionau o deflorau gândurile lor prin pădure ajunsă șefă de promoție la facultă-n capitală deși lucra n-avea bani să-și cumpere sirop pentru răceală pe mulți i-a lăsat gură cască văzând-o pe videochat a făcut asta să trăiască arăta bunătăți o salutau somități cu mâna pe pistol (se) joacă și-n filme-n pielea goală să (ne) scape de oboseală de boală de noua (dez)ordine mondială

***

departe de a fi egali nu ne naștem drept prostu’ pân la urmă ajunge înțelept săracu’ bogat bogatu’ sărac să se descurce și-n parc versu’ spontan versu’ elaborat cheamă ca terapia la îmbrățișat se vrea călare să scape de frig de cald de uitare trăsnăile schimbă și odăile ce-s aparent statice ideea bună subreta învăluie anahoreta ce-o soarbe pe geta ce-l vrea pe iordan pastor anglican

***

uși geamuri dom anotimpu’ e în pom ne face ochi dulci unele se țin de unii să scape țara de datorii unii se țin de unele să citească runele să le soarbă spumele

***

la scriere creativă scaunele de nu se știe unde spre nu se știe ce au prins o atitudine lascivă au indus-o întregii asistențe ce privea pe sus un continent vegan (h)indus sexu’ a fost doar pretext să se dezbrace și inhibițiile să intre libere în alt text

Parodie de Lucian Perța

Marian Oprea

***
mare lucru e azi, o Doamne ajută, că avem, în sfârșit libertate absolută, că deja ne-am obișnuit să vedem pe stradă femei aproape goale, debordând de frumusețe, apetisante de jos până sus, ce mai

la deal-la vale, toate îmbiindu-te la escale pe Muntele lui Venus*

***

iaca hodoronc-tronc, scriu și eu câteva idei despre cântecele din Timișoara, despre cât de greu

e să fii poet aici, unde și aeru-i erotic, mai ales vara, în aste vremi grele, singur printre femei de vis,

iartă-mă Delia, și să scrii despre ele, fiindcă despre a fi singur printre poeți altcineva a scris

***

mare lucru e azi, o Doamne, că poți urca sus de tot pe scara socială, fără să cazi, asta e ideea,

chiar dacă nu ai școală, sau poate chiar de aceea, toate lucrurile se fac instantaneu, fără preludiu,

nimic nu e greu, ce atâta studiu, uite, până și eu am publicat o groază de cărți în Timișoara și-n alte părți, ba chiar, de remarcat, fără telefoane sau plocoane, am publicat până și în revista „Caiete Silvane”

*Cuvintele scrise cu bold reprezintă sau fac referire la titluri de volume ale autorului.