Imelda Chința, Autori sub lupă ­– Geografii literare

Autori sub lupă este recentul volum semnat de Ion Cristofor, apărut la Editura Ninis, 2024, o antologie de cronici literare scrise în perioade diferite. Cartea este structurată în patru secțiuni: Poeți, Prozatori, Critică, Documentar, iar operele scriitorilor abordați sunt privite sub lupa atentă a analistului. Materialul bibliografic pus la dispoziție este amplu, iar Ion Cristofor dă dovadă de o remarcabilă capacitate de selecție și sinteză. Autorii antologați sunt abordați în contextul geosocial și geopolitic în care au creat, opera aflându-se într-un raport de interdependență cu spațiul. Cronicarul Ion Cristofor lucrează cu metodă: în deschiderea prezentării face o incursiune în biografismul scriitorului, pentru ca lectorul să se familiarizeze cu omul prezentat, menționează contextul în care trăiește, care justifică, într-o oarecare măsură, tematica abordată, apoi filtrează opera prin mai multe obiective critice, găsește liantul între texte, pentru ca, în cele din urmă, să fixeze coordonata principală a opului, concentrându-și atenția asupra pârghiilor centrale ale discursului. Maniera scriiturii este acribioasă, Ion Cristofor este un lector avizat, atent la fenomenul cultural românesc, receptiv la noile apariții. Își selectează autorii cu conștiinciozitate, se documentează atent, iar stilul nu este unul sofisticat, ci, mai degrabă, clarificator. Ion Cristofor este un critic lucid, de o sensibilitate analitică dobândită pe filieră poetică. Cronicile degajă seninătate, sunt rostite cu o voce blândă. Autorul nu își propune o analiză acidă, vitriolantă, ci una aflată sub semnul clarității, al simplității. Se poate observa acuitatea gândirii, spiritul critic, deopotrivă seriozitatea cu care abordează fiecare autor. Ion Cristofor citește neobosit, se informează, scrie asumat și face observații pertinente, realizând o cronică de întâmpinare, cu nuanțe comparatiste și de analiză: „Pentru a creiona cât mai exact efigia poetului Beke Sándor nu e lipsit de importanță să amintim și un detaliu din biografia sa. Pentru a descoperi sursa bogăției sale spirituale, înclinația poetului de a găsi sâmburele sacralității în cele mai banale aspecte ale realității, e nevoie să ne întoarcem la vârsta tinereții studioase”.

Ceea ce este lăudabil și inedit este faptul că Ion Cristofor abordează cu îndrăzneală scriitori din diaspora, mai puțin cunoscuți în spațiul românesc, români care au luat calea exilului în diferite perioade ale devenirii lor. Acești scriitori fac parte totuși din patrimoniul celor două culturi, cultura autohtonă și cultura care i-a adoptat. Carmen Doreal, spre exemplu, s-a născut la Petroșani, dar s-a stabilit în Montreal, unde este vicepreședintă a Asociației Scriitorilor de Limbă Română din Quebec și membră a Asociației Scriitorilor Români din America de Nord, și remarcă Ion Cristofor, asemenea criticilor care i-au analizat opera poetică, faptul că există un liant între creația lirică a artistei și arta plastică pe care poeta o abordează cu succes, ambele domenii având ca punct de convergență latura vizuală. O altă voce a diasporei este Nuța Crăciun, rezidentă în Spania, care nu părăsește spațiul poeziei, ci dimpotrivă găsește prin creație posibilitatea de a-și manifesta nostalgia sau sentimentul „desțărării”. Marilena B. Matei este o poetă care a luat calea occidentului, trăiește tot în Spania și este membră a Cercului Literar de la Cluj, care „trăiește, deși în circumstanțe istorice diferite, aceleași angoase și neliniști ale unei ființe asediate”.

Ion Cristofor are o manieră inedită de a-și concepe cronicile, obișnuind să lege observațiile pe care le face pe marginea cărților citite de amintiri personale, de aici dimensiunea discret subiectivă a materialului realizat. Astfel, textele sale capătă și valoare de document, fiind inserate amintiri, fragmente de viață. Din rândurile dedicate lui Alexandru Petria, „lupul singuratic” cum îl numește autorul, aflăm că „pe versatul ziarist l-am cunoscut pe vremurile când era elev la Liceul Sanitar din Cluj-Napoca și constat acum că scriitorul nu s-a schimbat prea mult din punct de vedere temperamental. Venea însoțit de colega lui, prozatoarea Voichița Pălăcean, la Cafeneaua «Arizona» unde beam împreună o cafea. Despre ce prostii vorbeam pe atunci ar putea să ne spună doar delatorii de care cafeneaua clujeană de pe strada Universității era plină la orice oră. Bănuiesc că «bârfeam» cu predilecție despre literatură…”.

Cartea este o antologie care accentuează dimensiunea culturală și cea literară, dar aduce în prim-plan atât numele deja consacrate (Nicolae Manolescu, Aurel Rău, Elina Adam), dar și cele mai puțin cunoscute, pe care le prezintă elogios lectorului de specialitate. Autorul realizează o hartă literară ce cuprinde spații culturale distincte și se remarcă deopotrivă prin calitatea autorilor antologați și prin selecția atentă a operelor.