În februarie 2025, revista Caiete Silvane, în noua ei serie, împlinește 20 de ani de apariție neîntreruptă. Vom organiza, firește, diverse evenimente, cu acest prilej, important pentru noi, inclusiv Zilele CS în martie 2025 (spre sfârșitul lunii, ca de obicei). Până atunci, suntem curioși și de opiniile Dvs. despre publicația noastră. Așadar, vă provocăm să răspundeți la câteva întrebări, răspunsuri care vor fi publicate în numerele din decembrie 2024 și ianuarie 2025 ale revistei: Ce puteam să facem și nu am făcut? Ce lipsește revistei? Cum ar arăta Caiete Silvane ideală din perspectiva Dvs.? Cum ar trebui, merita să organizăm evenimentele dedicate împlinirii a 20 de ani de existență a publicației noastre?
Daniel SĂUCA
Revista județului Sălaj, sub lupă
Nicolae GOJA
Urmăresc „Caietele Silvane” de vreo 15 ani și le citesc ca un reporter de ziar cotidian ce sînt, nu ca un redactor de revistă literară, cum aș fi vrut să fiu. Însă tot presă este, cu aceeași „împotrivire” din partea cititorilor și colaboratorilor, împotrivire ce trebuie învinsă mereu. Asemănările dintre cele două mijloace de comunicare scrisă țin de căutarea continuă a adevărului social, respectiv literar-cultural. Informațiile publicate trebuie să fie relevante și imediat folositoare cititorilor, însă obiectivitatea este dificil de atins, de vreme ce adevărul se dovedește în timp. Chiar dacă peridiocitatea editărilor diferă, timpul reprezintă principala piedică pe care o întîmpină presa. De la o vreme, să zicem 20 de ani, ne bazăm pe experiența acumulată. Nimic nu poate fi luat de bun sau de rău, totul se învață din mers, inclusiv bunul simț literar.
„Caiete Silvane” are norocul unei continuități, ceea ce o ferește de greșelile pe care alte reviste mai cu „moț” le fac, cum ar fi: implicarea partizană în politică, fără ca pe prima pagină să scrie: de dreapta, de stînga etc.
Revista Sălajului s-a bazat de la început pe forțele culturale locale, cultivîndu-le pe cele tinere, iar aria de interes și selecție a fost extinsă spre județele vecine, cum este Maramureșul, cu Cicîrlăul meu natal, unde mai funcționează Cenaclul „Vasile Lucaciu”.
Mă întorc la întrebările de interes pentru redactorul-șef Daniel Săuca. Multe puteați să faceți și nu ați făcut, însă nu e un reproș, întrucît există numeroase adevăruri postmoderne și istoria literară actuală se creează prin însumare, nu prin scădere. Puținul iese din mult și multul din puțin…
Ce lipsește?! Revistei îi lipsesc eșecurile, de vreme ce credem că înveți cel mai mult din eșecuri. Revista ideală ar arăta cum arată cea de acum, plus cîteva pagini de informații scurte, cu citate multe, despre ce se întîmplă în lumea literară din afară. Dar asta ar presupune cheltuieli în plus, ceea ce eu nu pot lua în calcul.
Cum să sărbătoriți?! „Caietele Silvane” la 20 de ani nu trebuie lăudate în nici un fel, avînd în vedere că revista ne-a obișnuit să fie modestă, cu simțul datoriei față de cititori.
Se vorbește că presa scrisă, inclusiv cea culturală, sînt în scădere de tiraj și ar putea să dispară. Nu se va întîmpla așa, avînd în vedere că textele scrise sînt cu mult mai precise, clare, demne de reținut, spun adevăruri mai relevante decît interviurile din presa audiovizuală. De ce? Textul scris este de regulă lăsat la „dospit”, prima ciornă este revăzută de autor, discutată apoi cu redactorul-șef, astfel că cititorul va primi un mesaj curat, concis, viguros, dens în înțelesuri. Redacțiile ziarelor și revistelor asigură și feedbackul, observațiile publice, pentru a evita apariția textelor dăunătoare, care pun răbdarea cititorilor la încercare. De regulă, aceste ajustări din mers cresc calitatea presei.
Cred în tradiție (fără să o preamăresc), în toleranță, în acea ordine rațională a lumii, care evită haosul. Cred în „Caiete Silvane”.
„Nu cred că lipsește ceva revistei”
Andrea H. HEDEȘ
Stimate domnule Daniel Săuca, stimată redacție, mulțumiri pentru invitația de a răspunde anchetei dumneavoastră. Totuși, este foarte greu de dat vreun răspuns. Și asta deoarece nu cred să fie ceva ce ați fi putut face și nu ați făcut. Nu cred că lipsește ceva revistei. Nu cred că revista s-ar putea apropia mai mult de ideal. Nu cred că aș putea da sugestii, indicații, idei pentru organizarea evenimentelor dedicate împlinirii a 20 de ani de existență a publicației dumneavoastră întrucât aveți o experiență îndelungată, solidă, încununată de succes în organizarea unor evenimente memorabile, o spun eu, o spun toți colegii care au participat sau care doar au auzit despre ele. Prin urmare, nu pot spune altceva decât La Mulți Ani, Caiete Silvane! La Mulți Ani, Daniel Săuca și întreaga redacție!
+ There are no comments
Add yours