Prima senzație: mi-ar fi plăcut să realizez eu acest film, să fi scris povestea respectivă. N-a fost să fie… Am văzut filmul la Tiff 2022 și am reușit să-l revăd acum. E vorba de La drum cu mama / Driving Mum, Islanda, în regia lui Hilmar Oddsson, cu Pröstur Leó Gunnarsson (Jon), Kristbjörg Kjeld (mama), Tómas Lemarquis (francezul).
Islanda, capăt de lume, stânci, ape, bolovani. Mama și fiul. Amândoi croșetează. Fire. Firele vieții. Totul e filmat în alb-negru. Pot exista culori în ceața aceea apocaliptică? Mama moare. Jon o rujează, o machiază, o proptește pe bancheta din spate a mașinii și o duce spre satul natal (era dorința ei). Câinele, Jon și mama țanțoșă, acolo pe banchetă. E moartă, dar vorbește. Acceptăm imediat convenția. Realism magic, oniric în alb-negru. Parcă suntem în romanele islandezului Stefánsson. Ce existență a avut Jon? Acum descoperă o viață de care a fost văduvit. Face poze, flămând de netrăitul frustrant. Mașina înaintează, ca o gâză albă, brăzdând peisajul plumburiu. Un grup fellinian de circari, o masă la un restaurant, o prostituată insistentă. Mama din spatele lui reproșează, cu o față impavidă. Ea e… instanța supremă, acuzarea, duritatea, reproșul perpetuu. O protecție nocivă, otrăvită, care a distrus viața lui Jon. Aflăm că Jon fusese căsătorit, că soția Bergdis a plecat de la el din cauza mamei. O mamă-cloșcă (mère-poule… zic francezii) detestabilă, rigidă. Pe drum, Jon o caută pe Bergdis și dă de fata ei… adică fata lui… Urlă de durere și revoltă. Normal că mama a ascuns scrisorile de-atunci ale soției, cu același plan diabolic al protecției abrazive.
Apoi lovește cu mașina un câine, merge la fermier și-i dă în schimb propriul câine, după care avem o secvență onirică, un fel de joc al ielelor, cu flăcări amenințătoare. Apare un turist francez. Amândoi discută, fiecare pe limba lui. O lipsă de comunicare în registru absurd, ca o singurătate fardată, fără sens. Fiecare își spune povestea, dar celălalt nu înțelege, ca o condamnare eternă. Știm cum „o femeie ucide un bărbat”, dar pricepem, oare, când „un bărbat ucide o femeie”? Să vedem. Jon ajunge în localitatea vizată. Pustiu și tăcere. Aruncă benzină din plin peste mașină. Mama e acolo, nemișcată. Jon scoate chibritul. Ce ziceți? O să dea foc? Răzbunare, revoltă, dezgust? Nu, nu spun ce urmează. E incredibil. Trebuie văzut filmul – un road-movie de zile mari. O capodoperă.
