László László, Viața și domnia lui Matia Corvin

Pe 6 aprilie 2025 s-au împlinit 535 de ani de la stingerea din viață a lui Matia Corvin.

Repere cronologice

Matia Corvin s-a născut la Cluj, în 23 februarie 1443, fiind fiul lui Iancu de Hunedoara și Erzsébet Szilágyi.

După victoria de la Belgrad și moartea tatălui său, din 1456, în anul următor va fi reținut, din porunca regelui Ungariei, și dus în captivitate la Viena, apoi la Praga.

Pe 24 ianuarie 1458, Matia va fi ales rege al Ungariei, la vârsta de nici 15 ani.

În 1464 va fi încoronat, iar în 1476 se căsătorește pentru a doua oară (cu Beatrix de Aragon).

În 1485, după un asediu lung, cucerește Viena.

Pe 6 aprilie 1490 va muri la Viena, la vârsta de doar 47 de ani, după o domnie de 32 de ani. Va fi înmormântat la Alba Regia (Székesfehérvár).

Copilăria, educația și alegerea sa în 1458 ca rege al Ungariei

Matia Corvin, cum sună mai cunoscut cititorilor români, ori Matia de Hunedoara (după numele tatălui său, Iancu de Hunedoara), ori mai simplu, regele Matia, în maghiară, Hunyadi Mátyás (în latină, Matthias Corvinus), s-a născut la Cluj, în 23 februarie 1458. A fost al doilea fiu al lui Iancu de Hunedoara și Erzsébet Szilágyi. (Familia Huniazilor și familia Szilágyi, datorită talentului, devotamentului și vitejiei, precum și legăturilor familiale, în doar două-trei generații s-au ridicat din nobilimea mică, în rândurile marilor feudali.)

Matia a copilărit la Hunedoara, în faimosul castel care era reședința familiei. Până la vârsta de cinci ani a fost crescut de mama sa, ajutată de o dădacă. După această vârstă, de educația lui s-a preocupat umanistul polonez Grigore de Sanok. După plecarea acestuia, educația copilului a fost încredințată unui alt umanist, János Vitéz (rudă a familiei), episcop de Oradea, apoi arhiepiscop de Strigoniu/Esztergom. Până la vârsta de 13-14 ani, tânărul Matia a adunat un bagaj semnificativ de cunoștințe din diverse domenii: drept (laic și ecleziastic), istorie, literatură, arte și chiar anumite cunoștințe tehnice. Nu doar mintea lui a fost călită-șlefuită, ci și corpul: știa să alerge, să călărească, să înoate, să se dueleze sau să tragă cu diverse arme. A învățat de la tatăl său elemente de strategie și tactică militară. Îi plăcea să citească, lecturile sale preferate fiind despre vitejia lui Alexandru cel Mare sau despre viclenia lui Hannibal. Vorbea mai multe limbi, pe lângă maghiară și română, germană, cehă (practic vorbea sau măcar înțelegea majoritatea limbilor slave) și era foarte bun la latină. Se știe că tatăl său, care vorbea și el mai multe limbi, dar nu și latină, încă fiind copil, îl punea să-i fie translator când primea solii occidentale. (Era o școală de diplomație și de politică această practică aducându-și contribuția la formarea personalității viitorului rege.) Această cultură vastă l-a făcut ca în viitor să poată dialoga cu mari umaniști cu care va intra în contact.

Matia, încă de la o vârstă foarte fragedă, a fost nevoit să aibă cunoștințe solide și utile, căci la doar 13 ani și jumătate a rămas orfan de tată, și la nici 15 ani a fost ales rege. Iar în calitate de suveran trebuia să facă față de la început unor situații grele, probleme interne și externe. Din cauza obligațiilor multiple, nu mai avea când să dobândească prea multe cunoștințe, decât cel mult din mers…

Ca și fiu al celui mai important demnitar al Ungariei, Matia a fost lansat de pe o carieră feudală, cum se obișnuia pe atunci: în 1453, împreună cu fratele său au fost investiți în funcția de comite/comiți al/ai Bistriței, iar în anul următor, tatăl lor i-a înălțat la rangul de cavaleri pe cei doi feciori. Ceremonia a avut loc tocmai la Belgrad, cetate de graniță, practic, poarta sudică a Regatului Ungariei. Întrucât legăturile matrimoniale contau foarte mult pe atunci, căsătoriile aranjate dintre odraslele din familii influente erau la ordinea zilei. Pentru a „parafa” pacea și alianța politică dintre două din cele mai puternice familii din Ungaria vremii: Hunedoara și Cillei, care anterior se dușmăneau, în 1455, Matia (la doar 12 ani!) s-a logodit cu Cillei Erzsébet, ea fiind mai în vârstă cu câțiva ani decât Matia. Căsătoria însă nu s-a realizat din cauza decesului miresei.

Moartea neașteptată a lui Iancu de Hunedoara, în vara anului 1456 (imediat după victoria răsunătoare de la Belgrad asupra sultanului Mahomed al II-lea), a fost o foarte mare pierdere, nu doar pentru familia Huniazilor, ci și pentru Europa creștină. Iancu de Hunedoara avea doi fii, pe László și Matia. Primul era deja major, fiind mai în vârstă cu 12 ani decât Matia. După decesul tatălui lor, capul familiei a devenit fiul mai mare. Cei doi frați, sprijiniți de rude (în special de Szilágyi Mihály, cumnatul lui Iancu de Hunedoara) și de vasali, au ocupat funcții importante și l-au susținut pe rege, la fel ca și tatăl lor când trăia.

După un timp a intervenit un conflict între familia Huniade și rege, susținut de familii rivale. Regele l-a păcălit pe fiul mai mare, care a fost capturat, condamnat la moarte și executat în Buda în 1457. (Deși, anterior, regele Ladislau Postumul s-a jurat că personal garantează pentru viața fiului lui Iancu de Hunedoara.) Fiul mai mic, Matia, a fost închis, crezându-se că un copil de 13-14 ani, cât avea la moartea tatălui, respectiv fratelui său, nu va fi un pericol real. (Ca ostatic valora mai mult pentru rege decât un martir. Din această cauză, regele, când a fugit din Ungaria la Viena, și apoi la Praga, l-a luat și pe captiv cu el.) Însă la sfârșitul anului 1457 (pe 23 noiembrie), regele a murit subit, răpus de o boală, și tronul Ungariei a devenit astfel vacant.

Deși în doar un an, familia Huniazilor l-a pierdut pe Iancu, apoi și pe fiul său mai mare, iar cel mic a fost luat prizonier și dus la Praga, familia a rămas puternică și influentă, mai ales prin cumnatul (Szilágyi Mihály) și văduva lui Iancu (Szilágyi Erzsébet).

Alegerea lui Matia Corvin – rege al Ungariei

În contextul de atunci, pentru grupurile de interese ale nobilimii mari, părea o soluție adecvată alegerea fiului marelui Iancu de Hunedoara ca rege al Ungariei. Conta și vârsta lui Matia, căci se presupunea că astfel el va putea fi ușor de manipulat și de controlat. (Această viziune era împărtășită atât de clanurile rivale, cât și de unchiul său, Szilágyi Mihály.) Și reprezentanții bisericii catolice susțineau candidatura – în frunte cu papa Calixt al III-lea, care spera ca fiul lui Iancu de Hunedoara să fie un continuator al luptelor antiotomane.

Dieta pentru alegerea noului rege a fost convocată pentru ianuarie 1458. Adunarea a fost precedată de tratativele dintre liga nobiliară, condusă de palatinul Garai și familia de Hunedoara, reprezentată de unchiul Szilágyi. Părțile au încheiat un tratat, o înțelegere, care prevedea alegerea lui Matia de Hunedoara ca rege, iar palatinul (șeful palatului regal, locțiitorul regelui) putea să se mențină în funcție, iar marii nobili să-și păstreze posesiunile recent dobândite. Iar lângă regele încă minor, pe o perioadă de cinci ani, Szilágyi să fie ales guvernator, cu puteri depline. Ca să pecetluiască înțelegerea, unchiul lui Matia a promis că viitorul rege se va căsători cu fiica palatinului Garai. Matia de Hunedoara se afla încă la Praga unde, după moartea regelui, guvernatorul și apoi regele Boemiei, George de Poděbrady, îl reține ca pe un fel de ostatic.

În afara membrilor desemnați, aleși și de drept ai dietei, conștienți de miză, dar fiind și mobilizați, a participat majoritatea nobililor de rând, precum și o oaste a lui Szilágyi. Adunarea s-a ținut pe Dunărea înghețată, sub cetatea de scaun a regilor de la Buda. Tradiția spune că dieta, cetele înarmate și cetățenii din cele două orașe (Buda și Pesta), pe 24 ianuarie 1458 l-au aclamat pe tânărul rege în lipsă.

După primirea unei delegații condusă de episcopul János Vitéz, în schimbul a 50.000 de galbeni, și a promisiunii că Matia se va căsători cu fiica sa, George de Poděbrady (guvernatorul și apoi rege al Boemiei) l-a lăsat liber pe tânărul rege ales, care pe atunci împlinea 15 ani.

La 14 februarie 1458, Matia Corvin a ajuns la Buda, unde a fost primit cu mare bucurie și a putut să-și ocupe tronul.

Primii ani de domnie – primele greutăți. Din politica externă a regelui Matia

Marii feudali care au fost de acord cu alegerea ca rege a foarte tânărului Matia (inclusiv unchiul său, Szilágyi) au rămas foarte surprinși de fermitatea și priceperea lui încă din primele luni de domnie.

Probleme de rezolvat erau destule, mai ales într-o țară afectată de slăbiciunea puterii centrale, de conflicte interne și de pericole externe (otoman, imperial și husit).

Mai întâi trebuia să limiteze puterea marilor feudali, printre care și pe cea a unchiului său. Szilágyi a căzut în mâinile turcilor și a fost executat. În 1459, unii dintre cei nemulțumiți l-au proclamat rege al Ungariei pe împăratul Frederic al III-lea, care fusese și încoronat și deținea sfânta coroană a Ungariei. După mai multe bătălii, în 1462, Matia și împăratul au încheiat o pace, și contra unei sume de 60.000 de galbeni, Matia a răscumpărat coroana, cu care a fost încoronat la Alba Regia, în 1464. Din acest moment, legitimitatea titlului de rege greu putea să mai fie contestată.

În mai multe faze (1462, 1465 și 1466-67), regele elimină controlul husit asupra teritoriului din nordul țării, iar pe unii dintre ei îi va angaja ca mercenari în armata sa, numită oastea neagră. În 1468, va cuceri Cehia și în anul următor va fi ales și încoronat ca rege al Cehiei (Boemia).

Otomanii atacau periodic cetățile de graniță din sud, și uneori făceau incursiuni de pradă și în interior. Din aceste motive, Matia a fost nevoit să conducă personal campanii antiotomane în 1463, 1465, 1475-76 și 1480. Cu alte ocazii, comandanții lui duceau aceste expediții împotriva turcilor sau îi respingeau pe năvălitori. Cazul victoriei din 1479 de la Câmpul Pâinii este foarte cunoscut, când unul dintre comandanții regelui (Kinizsi Pál/Pavel Chinezul) a nimicit oastea otomană, care efectua o incursiune de pradă în Transilvania…

În ultimele două decenii de domnie (fără să neglijeze amenințarea otomană), regele Matia a purtat războaie mai ales în teritoriile din vest: în 1479 a ocupat Moravia și Silezia, iar în 1485 a cucerit Viena, după un lung asediu. Aici ar fi vrut să-și stabilească reședința…

În privința relațiilor regelui Matia Corvin cu Țara Românească și Moldova, ele au evoluat și treptat s-au îmbunătățit. În prima fază, dând crezare calomniilor brașovenilor cum că Vlad Țepeș ar avea intenția de a colabora cu sultanul, l-a închis pe voievodul muntean la Vișegrad, dar ulterior l-a eliberat, și l-a sprijinit în a-și recuceri tronul. La fel și în cazul Moldovei, relațiile în prima etapă au fost conflictuale (expediția din Moldova soldată cu eșecul de la Baia din 1467), dar apoi Matia și Ștefan au devenit aliați în frontul comun antiotoman…

Reformele inițiate de Matia Corvin

Deoarece pentru înființarea și dotarea armatei, construirea și întreținerea de cetăți, și pentru nevoile curții avea nevoie de foarte mulți bani, regele a inițiat o serie de reforme care vizau domeniile financiar-fiscale și militare. Regatul Ungariei în timpul domniei lui Matia avea 330.000 km² și o populație de aproximativ 3,5 milioane de locuitori. Când regele a ocupat tronul, veniturile anuale ale vistieriei erau în jur de 110.000-120.000 de forinți. Pentru o mai bună gestionare și organizare a finanțelor statului, în fruntea vistieriei a numit un vienez, un specialist. S-au căutat noi surse de venituri: impozitarea mineritului și vânzarea sării, metalelor, comerțului și exportului de vite și al cuprului; au fost introduse noi impozite (fumăritul), dări excepționale și dări de război etc. Astfel, veniturile vistieriei au urcat până la 700.000-800.000 de forinți.

A stabilizat valoarea monedelor de aur și de argint. (Un forint din aur valora 20 de groși de argint.) În timpul său au funcționat monetăriile de la Buda, Kremnitz, Kassa, Baia Mare și Sibiu.

Întrucât armatele banderiale ale feudalilor aveau pregătire militară, disciplină și echipare foarte diferite, și nu erau disponibile decât pentru o perioadă limitată (cam o lună pe an), pentru a purta războaie de durată era nevoie și de reformarea armatei, deci de o armată profesionistă și permanentă. Cu acest scop a înființat faimoasa Armată neagră (o oaste de mercenari). Această armată avea un efectiv de 15.000-20.000 de militari, fiind compusă din cavalerie grea și ușoară (husari), infanterie grea și artilerie.

În 1471 a avut loc un complot împotriva regelui, inițiat de către János Vitéz, arhiepiscop de Strigoniu, sprijinit și de alți feudali și clerici. Complotiștii au considerat că regele neglijează pericolul otoman și este dedicat mai mult orientării spre nord și vest (Boemia și Austria). Complotiștii au avut chiar și un pretendent la tron, pe fiul regelui polonez (Kazimir), și au apelat și la ajutor imperial. Însă Matia a ieșit învingător, și adversarii regelui au fost prinși și închiși. (Ulterior au fost iertați și eliberați.)

Pentru bunul mers al administrației și guvernării, și sporirea numărului de documente emise de administrația centrală, în curtea regală au funcționat două cancelarii, Cancelaria Mică și Cancelaria Mare. Prima elibera documente, privilegii pentru persoane, familii și comunități/așezări, iar șeful cancelariei avea în custodie și sigiliul regal. Cancelaria Mare elibera documente diplomatice, scrisori și alte documente regale. Documentele și scrisorile cele mai importante erau dictate personal de către rege și se aplicau pe ele sigilii speciale.

În timpul lui Matia au fost adoptate o serie de legi importante, cel mai cunoscut este codul de legi din 1486, Decretum maius (Decretul mare), care conține 78 de legi din domeniul dreptului privat, procedural și penal. Este primul cod de legi din Ungaria care a fost și tipărit.

A doua căsnicie a lui Matia. Înflorirea artei și culturii renascentiste în Ungaria

În anul 1476, regele s-a căsătorit, pentru a doua oară, cu Beatrix de Aragon, fiica regelui napolitan, o femeie frumoasă și foarte cultă. (Prima sa soție a fost Katalin de Poděbrad, care a murit din cauza unor complicații apărute după naștere, împreună cu bebelușul.)

Cu regina Beatrix au sosit mulți artiști italieni, precum pictori, sculptori, arhitecți, muzicieni, actori, poeți și alții, dar și umaniști de renume. Anterior sosirii reginei, renașterea și umanismul erau prezente în Ungaria, dar mai rar, prin studenții care au învățat la universități din Italia și prin călugării veniți tot de acolo. Principalul centru al culturii renascentiste era curtea episcopală de la Oradea, urmat de Esztergom. Regele a fondat, având acordul papal, a treia universitate din Ungaria (după ce primele două au dispărut), Academia Istropolitană din Pozsony (1467).

După căsătoria cu Beatrix, legăturile sporadice cu Vestul se vor intensifica, vor deveni organizate și masive. Regele, pentru a-i face pe plac soției sale, frumoase și tinere, va susține încetățenirea culturii renascentiste și a modei și modului de viață din Italia vremii.

Influența renascentistă poate fi văzută în palatele regale noi sau reconstruite, de la Buda sau Visegrád. Unul dintre palate avea o grădină suspendată pe acoperiș, iar toate palatele și reședințele regale erau decorate cu sculpturi, basoreliefuri, picturi și plăci de ceramică pictată. Curtea mare dintre palatele din Cetatea Buda era pavată cu plăci de marmură, iar fântânile arteziene erau sculptate din marmură adusă din Italia. Cu ocazia sărbătorilor, din aceste fântâni curgea vin.

Biblioteca regelui Matia Corvin

Regele nu era doar un cititor împătimit, ci și un colecționar de manuscrise și cărți, care până la urmă s-au constituit în faimoasa Bibliotecă Corviniană. Încă de la începutul domniei sale, Matia va trimite emisari în străinătate, pentru ca să caute și să achiziționeze manuscrise, cronici rare și apoi cărți tipărite. Ulterior a înființat un atelier de copiști la Buda, unde se împrumutau unele manuscrise ca să fie copiate. Biblioteca va conține peste 2.500 de exemplare, fiind a doua cea mai mare bibliotecă din Europa, după cea papală. Ca și domenii de conținut, cărțile din biblioteca regelui Matia Corvin erau de istorie, de filosofie, scrieri de la autori antici și literatură patristică. Biblioteca s-a îmbogățit și cu colecțiile confiscate de la cei care au căzut în dizgrație (cum a fost cazul arhiepiscopului János Vitéz și al episcopului Janus Pannonius). Cărțile erau decorate cu miniaturi și gravuri, iar coperțile erau individualizate cu decorații aurite de piele, astfel cărțile erau deosebit de scumpe, mergând în unele cazuri până la mii de forinți.

Pentru această bibliotecă valoroasă s-a construit o clădire, un sediu aparte, între două palate regale. Cărțile erau păstrate în mai multe încăperi, având un bibliotecar permanent. Rolul de bibliotecar era îndeplinit de umaniști italieni, cel mai longeviv în funcție fiind Galeotto Marzio. Pe lângă cărți erau și alte colecții: de antichități, arme, animale și plante mai deosebite sau exotice.

Tot în timpul lui Matia s-a răspândit tiparul în Ungaria, regele sprijinindu-l financiar pe primul tipograf care s-a stabilit la Buda (Hess András, în 1473). În tipografia lui Hess s-a tipărit Cronica de la Buda în 400 de exemplare. (Ca și termen de comparație, la Paris a fost înființată prima tipografie în 1470, iar în Anglia, în 1476.)

Regele Matia, care avea cunoștințe și în științele naturii, a sprijinit nu doar artele, ci și construcția de poduri, cetăți de apărare și fortărețe. El comanda construirea de nave fluviale, având o flotilă pe Dunăre, și a susținut fabricarea armelor de foc, sprijinind atelierele de turnat tunuri. În domeniul noilor tehnologii, încuraja, pe lângă tipar și armele de foc, și fabricarea de obiecte din sticlă și ceramică pictată.

Regele Matia și Zalăul

Nu avem informații certe cum că regele Matia ar fi trecut sau nu prin Zalău, care în secolul al XV-lea era un sat locuit de iobagii episcopului catolic al Transilvaniei, cu sediul la Alba Iulia. La Arhivele Naționale – Serviciul Județean Sălaj în Fondul Primăria Zalău, dosarul Privilegii s-au păstrat trei documente regale emise de Matia (documentele nr. 5, 6 și 7).

Primul, din 1472, în care regele recunoaște dreptul de judecată al episcopului Gabriel al Transilvaniei asupra locuitorilor din Zalău (doc. 5.).

Al doilea, emis la Buda în 1473, care îndreptățește ca târgul Zalăului să se țină de două ori pe an. Sigiliul documentului este distrus, se vede doar urma conturului pe pergament. (doc. 6) Zalăul este menționat pentru prima dată ca oppidum (târg, oraș) în acest document emis de regele Matia.

Sumarul privilegiului redactat în latină este:

– A fost emis la cererea episcopului Gabriel;

– Servește interesul oamenilor: „În folosul și beneficiul târgului numit Zylah… și al locuitorilor săi și al celor care stau în el…”;

– Permite organizarea de târguri anuale… (două în fiecare an, pe 10 ianuarie și 1 mai);

– Se asigură siguranța vieții și a bunurilor celor care se deplasează ori se întorc de la târg etc. (Acest lucru este garantat de rege!).

Regele Matia Corvin, prin documentul emis la 1 august 1473, acordă statutul de oraș localității Zalău. Deci Matia a contribuit mult la dezvoltarea Zalăului.

Al treilea document, emis pe 17 aprilie 1476, la Buda, în care episcopul Gabriel recunoaște toate drepturile dobândite anterior de târgul Zalăului. (doc. 7)

Sfârșitul domniei lui Matia

Deoarece pentru suverani desemnarea unui succesor al tronului era o problemă capitală, iar faptul că Matia Corvin din cele două căsnicii nu avea moștenitori, în ultimii ani de domnie l-a desemnat drept moștenitor pe fiul său ilegitim, János/Ioan Corvin. Pe urmașul desemnat îl ridică în rang și îl dotează cu domenii.

În 1489, regele era grav bolnav. Suferea de gută și se deplasa foarte greu. În ianuarie 1490, împreună cu regina și cu moștenitorul desemnat au călătorit la Viena, simțindu-se relativ bine, însă pe 4 aprilie 1490 i s-a făcut rău, iar după două zile, pe 6 aprilie, a și murit (acum 535 de ani).

Imediat s-a răspândit zvonul că ar fi fost otrăvit de regină, dar era un zvon fals. Medical s-a constatat că Matia a murit de gută. (Nu este credibil că ar fi fost otrăvit de soția sa, deoarece Beatrix avea influență doar prin intermediul soțului ei, adică doar cât timp trăia Matia.)

Corpul neînsuflețit al regelui a fost adus acasă și înhumat la Alba Regia, în catedrala unde erau înmormântați, în mod tradițional, suveranii Ungariei. Planul regelui Matia, ca fiul nelegitim să-l urmeze la tron, nu s-a validat, dieta alegând un nou rege, în persoana lui Vladislav Iagello (Vladislav al II-lea sau Ladislau al II-lea Iagello), rege al Boemiei.

Memoria regelui Matia, considerat drept unul dintre cei mai mari regi

Regele Matia Corvin, cunoscut și sub numele de cel Drept, nu a fost atât de popular în timpul vieții sale, ci mai degrabă după moartea sa. Motivul principal este că în timpul domniei sale, Regatul Ungariei se afla cel mai aproape de nivelul de dezvoltare al Europei Occidentale din toate punctele de vedere: economic, cultural și militar (și tot atunci a avut loc și extinderea teritorială maximă din istorie). După dispariția marelui rege, a urmat un declin rapid și abrupt, favorizat de răscoala din 1514, care a contribuit la pierderea bătăliei de la Mohács, după care a urmat o perioadă de 160 de ani de ocupație turcească a unei mari părți a teritoriului Ungariei.

Viața și domnia regelui a fost imortalizată de mai mulți contemporani, printre care cronicarul Thuróczy și istoricii umaniști italieni aflați în slujba regelui, Antonio Bonfini și Galeotto Marzio. În tradiția istoriografică maghiară, dar și în folclor, în lumea legendelor populare este considerat cel mai mare și cel mai drept rege al Ungariei.

Istoricul Antonio Bonfini (1427-1502), care a avut posibilitatea să vadă decăderea rapidă a Ungariei, a consemnat: „Țărănimea care sub Matia trebuia să plătească dări de patru ori mai mari, și atunci se plângea de mărimea acestei dijmuiri, acum oftează și se îngrozește de distrugeri și devastări. Se jură, că ar plăti dări de șase ori mai mari, dacă l-ar putea rechema pe rege din lumea de dincolo…”

În tradiția scrisă și mai ales orală există o expresie care se leagă exclusiv de numele regelui Matia, considerat cel Drept: „A murit regele Matia, s-a dus (a pierit) și dreptatea”. Această zicală a fost consemnată pentru prima dată de către scriitorul, predicatorul, traducătorul și tipograful clujean G. Heltai, în anul 1575, sub această formă: „A murit regele Matia, s-a terminat (s-a uzat/consumat) și dreptatea”. Și tot Bonfini și primul său traducător, Heltai, sunt cei care au consemnat în scris faptul că Matia avea obiceiul să meargă printre oameni, îmbrăcat în haine simple, să se informeze direct de la ei despre felul în care supușii săi trăiesc, sau dacă funcționarii locali abuzează de autoritatea lor. (Cea mai cunoscută aventură a regelui în incognito este cea cu judele din Cluj).

Erou național îndrăgit, Matia Corvin are mai multe monumente publice, cel mai reprezentativ, expresiv și impozant fiind grupul statuar din Cluj, realizat de către sculptorul Fadrusz János și inaugurat în anul 1902, unde marele rege stă călare în armura renascentistă, înconjurat de căpitanii săi. Monumentul regelui din Cluj, pe lângă faptul că este o capodoperă artistică, este și o atracție turistică, și nu în ultimul rând are și o valoare simbolică, astfel cultura și operele artistice leagă civilizații, unesc popoare și religii, iar incultura, ignoranța duc la tensiuni și conflicte.

Să ne aducem aminte de personalitatea regelui cu descendență comună, care ne leagă pe noi, români și maghiari, maghiari și români, care servește drept model de reușită și de performanță în viață, una care a fost destul de scurtă, de doar 47 de ani.

Rezumat

Epoca lui Matia Corvin (1458-1490) a reprezentat perioada de glorie a statului medieval maghiar. Prin conducerea sa fermă, a asigurat pacea în interiorul țării și a creat condiții pentru acțiuni externe ambițioase. Domnia lui Matia a avut loc în contextul unor războaie continue. Împăratul german și regele polon își doreau tronul ungar, iar el voia să obțină coroana cehă. S-a dovedit a fi un comandant talentat, reușind să oprească expansiunea Habsburgilor și a Jagiellonilor. A fost încoronat rege asociat al Cehiei și a cucerit Viena, reședința Habsburgilor, în 1485. Visa să fie ales împărat și dorea să folosească puterea sa crescută pentru a alunga otomanii.