Ședința de cenaclu de joi, 13 martie 2025, a avut-o ca invitată pe Ileana Petrean-Păușan, care a citit un grupaj dintr-un volum în lucru, „Sculptură în bobul de rouă”. Scriitorul Marcel Lucaciu îi creionează un portret în deschiderea întâlnirii, menționând că Ileana Petrean-Păușan a fost jurnalistă la „Graiul Sălajului”, este autoarea unui volum de poezie, „Maci pe rotativă” (2005), care se înscrie în linia tradiționalistă, cu accente moderne și reprezintă debutul autoarei, dar și a două monografii, una a localității Treznea, alta dedicată doctorului Ioan Pușcaș. Este, de asemenea, prezentă în antologii și volume colective. Selecția pe care a prezentat-o se distinge printr-o notă de modernitate, care păstrează aceeași sensibilitate cu care s-a remarcat și în volumele anterioare. Este ușor recognoscibilă maturitatea artistică și evoluția în materie de scris.
Ancuța Mărieș apreciază poemele ca fiind niște sculpturi aduse la lumină odată cu senectutea, iar prin versul esențializat a reușit să creeze o atmosferă solemnă. Remarcă, de asemenea, melodicitatea sensurilor în poemele Ilenei Petrean-Păușan, concluzionând că autoarea realizează, prin prezentul grupaj, o hologramă lirică.
Poetul Ion Pițoiu-Dragomir nuanțează faptul că poeții sunt niște făurari de viață, iar Ileana vine inteligent cu niște poeme speciale, situându-se la granița dintre muzicalitatea interioară și cea exterioară pe care a cultivat-o poezia clasică. Autoarea excelează în poemele scurte, salvând notele clasice, dar pliindu-se și pe ceea ce înseamnă, azi, poezia. Este remarcată și autoironia subtilă: „Sunt propria mea hoață / M-am jefuit de timp”.
Versul ca bucurie, ca esență a vieții în care se contopesc dimensiunea clasică și modernă, este nuanțat în intervenția Floricăi Pop, iar din perspectiva editorului și poetului Daniel Săuca, unele poeme ar trebui scurtate deoarece titlul volumului obligă la stilizare, cizelare și esențializare.
Poemele sunt ca niște vitralii în ramă clasicizată, autoarea își este sieși credincioasă, se eliberează prin scris de balastul unor trăiri, dar trece dincolo de poezia simplă de notație, remarcă, în intervenția sa, Alice Valeria Micu. Voichița Lung surprinde în prezentul grupaj, măiestria scrisului, deopotrivă fragilitatea ființei în contrast cu forța cuvântului, iar Viorica Mureșan nuanțează starea de mirare, emoția emanată prin scris: „tu și singurătatea v-ați așezat la masă și ați stat la taifas”. Versurile Ilenei Petrean-Păușan sunt scrise într-o manieră săltăreață, jucăușă, dar prin care se exprimă profunzimi împletite cu naturalețe, conchide Corina Știrb.
Președintele cenaclului, scriitorul Marcel Lucaciu, surprinde o evoluție în scrisul autoarei, de la „dulcele stil clasic” la versul alb și cel liber, o notă existențialistă și existențială. Profunzimea și limpezimea versurilor cuceresc lectorul, accentuează criticul. Sunt remarcate deopotrivă cele două coordonate ale grupajului; pe de o parte sunt poemele scrise pe spații mici, aproape de haiku, cizelate și structurate: „ființa ta / semn de carte / poveștii / vieții mele”; pe de altă parte sunt poemele de o melodicitate în stilul Anei Blandiana, prin sensibilitatea aparte, prin imaginile bine realizate. Poezia Ilenei Petrean-Păușan este o esență de cuvinte, o chintesență, un lirism într-o notă modernă, ce traduce profunzime sufletească.
