În prima noapte am fost torturat de visuri stranii, în care o siluetă fantastică anima o viață monstruoasă. Liniile femeii capricioase îmi aduceau aminte de multiplele brațe ale unei zeități hinduse. Sărutările fierbinți erau o amintire în zorile unei zile ce prevestea ura frenetică a unei amintiri. Când lumina a făcut să dispară întunericul, peste tot plana o tăcere enigmatică, torturată de presimțirile ei spectrale. Lumina dimineții strălucea ca o zăpadă poleită de un apus de soare. Din lupta triumfătoare a soarelui cu umbrele nopții, părea că se conturează zeița. Dar totul era sângeros și barbar, rezultatul frământării unei fantezii extravagante, dar de o incomparabilă bogăție sufletească. Nesubstanțialul îmi dădea impresia că este imposibil să fie rezultatul unui efort omenesc, era materializarea permanentă a unui vis. Un vis cu dorință de lumină.
O călătorie luminoasă face și Exo-X-Xeno, un supergrup născut în 2021, dar care abia acum își editează primul album. Din grup fac parte trei membri ai emblematicei trupe Yes (Patrick Moraz, Billy Sherwood și Jay Schellen), dar și compozitorul, chitaristul și solistul Craig Maher, creierul necunoscut al acestui grup. Acesta din urmă etalează un stil chitaristic ce pare să combine perfect complexitățile ritmice cu abilitățile solo, oferind o formulă ce îmbină perfect melodiile Yes ale anilor ʼ70 cu trupele de gen din deceniul următor, cu siguranță mai orientate spre soluții mai puternic progresive.
În aproape toate piesele, cvartetul condimentează o formulă multidirecțională, cu fragmente din AOR, arena și pomp rock, fără a abandona cadrul progresiv. Este clar că trupa operează într-o osmoză perfectă într-un context sinergic care prezintă, printre altele, un Moraz extraordinar de orientat spre modernitatea sonică. Ascultând Reaching for Beyond, mi se pare o oscilație abilă între două lumi de progresiv, îmbinând fațete sonice variate, ce mă duc cu gândul la supergrupul Asia, pe care l-am văzut la Cluj în anii ʼ90.
În At The Water’s Edge, este evidentă orientarea spre new age, toată piesa fiind o ancorare în prezent a sonorităților anilor ’70. Onward, Love este o baladă evocatoare, ce pare să se prezinte ca o posibilă continuare a albumelor Asia, într-o tonalitate puternic modernă și într-un context în general ceva mai accesibil. Vitruvian Man îmi aduce aminte de Rush, deși cu o compoziție mai puțin greoaie.
Am ascultat albumul de câteva ori, de fiecare dată descoperind sonorități inedite. E o explorare a progresivului de-a lungul a câtorva decenii, o pictură a sonorităților moderne ancorate puternic în deceniile trecute.
Tracklist:
1. The Event Horizon 03:42
2. Vitruvian Man 06:59
3. At the Water’s Edge 02:35
4. Onward, Love 05:08
5. Reaching for Beyond 05:54
6. Into the Night 05:53
7. Live Life 05:43
2025 Viva Records
Componență Exo-X-Xeno:
Craig Maher (chitară, voce)
Patrick Moraz (clape – Yes, Moody Blues)
Jay Schellen (tobe – Yes, Asia, GPS)
Billy Sherwood (bas – Yes, The Prog Collective, Asia, Edgar Winter, Carmine Appice, Nektar)
