Trebuie să mărturisesc că, în momentul în care am propus ca premiul revistei „Caiete Silvane” să fie acordat omului de cultură Ana Blandiana, în mine începuse să trăiască, tot mai intens, cel mai recent volum de versuri, „Se face liniște în mine”, care marca, credeam eu, 60 de ani de la debutul autoarei. Terminasem cu puțină vreme în urmă cronica la acest volum și pulsau încă vii, efervescente, toate cărțile care mă legau strâns și definitiv de Domnia Sa. Nu de ieri, nu de azi, ci încă din copilăria petrecută la o aruncătură de băț de Blandiana, satul natal al mamei sale, al cărui nume a decis să-l poarte în vremuri în care un cognomen nu dezvăluia, ca la romani, originea, familia, ci învăluia, absolut necesar, origini indezirabile. M-am bucurat sincer să fiu contrazisă de Ana Blandiana, cu privire la supoziția mea, că acest volum ar fi unul aniversar, căci mi s-a oferit, în acest fel, o minunată dovadă a deconectării profunde a autoarei de tot ce e orgoliu, vanitate scriitoricească. Ana Blandiana nu ținuse socoteala. Nu știa că trecuseră 60 de ani de la debut.
A argumenta acordarea premiului revistei „Caiete Silvane” Anei Blandiana e deopotrivă facil și dificil, căci rezonanța numelui e certă, iar valoarea contribuției Domniei Sale la ceea ce înseamnă cultura română e neîndoielnică. A cuprinde, în câteva cuvinte, o viață dedicată culturii e însă o misiune absolut imposibilă, mai cu seamă că putem și trebuie să vorbim despre FENOMENUL ANA BLANDIANA. De ce fenomen? Pentru că viața și activitatea Anei Blandiana au fost, așa cum e definit cuvântul în DEX, deopotrivă „manifestare exterioară a esenței unui lucru, unui proces etc., care este accesibilă, perceptibilă în mod nemijlocit”, „proces, transformare, evoluție în societate”, „ființă care surprinde (prin calități, noutate etc.)”.
Am decis să mă opresc, succint, asupra a patru aspecte definitorii ale acestui fenomen cultural românesc remarcabil, Ana Blandiana, ce justifică, o dată în plus, nominalizarea: contribuția la evoluția literaturii grație geniului literar, angajamentul civic și moral, contribuția la păstrarea memoriei istorice și legătura directă cu Sălajul.
Ana Blandiana e un artizan al cuvântului care a avut și are forța de a traversa granițele timpului și spațiului cu folos și cu ecou. A fost tradusă în aproximativ 30 de limbi de circulație internațională, a fost premiată național și internațional, a câștigat admirația unui public căruia a reușit să îi dea speranță, sens și respectul criticilor cărora nu le-a înșelat așteptările. Fie că e vorba de poezie, proză sau eseistică, opera ei e o inedită incursiune în universul valorilor umane fundamentale, reușind să aducă la lumină trăirile și speranțele individului în fața istoriei. Cu toate acestea, fiecare gen literar se remarcă prin atribute distincte. Poezia Anei Blandiana se remarcă printr-un lirism profund, evocator și senzorial, oferind o experiență intimă și sincretică. În proza sa, Ana Blandiana îmbină observația atentă a realității cu o abordare metaforică și introspectivă, transformând evenimentele cotidiene și experiențele personale într-o reflecție profundă asupra condiției umane, estompând admirabil limitele dintre real și imaginar. Eseistica Anei Blandiana se caracterizează prin dureroasa meditație asupra valorilor democratice, a identității naționale și a responsabilității civice. În slujba erudiției sale pune două tipuri de discurs: unul critic și unul afectiv, pasional, ambele recomandând-o ca o voce autentică a rezistenței culturale și a luptei pentru libertatea de exprimare.
În ceea ce privește angajamentul civic și moral, cred că Ana Blandiana s-a remarcat ca un model de curaj excepțional, în vremuri în care tăcerea, opresiunea erau cuvintele de ordine. Vocea ei nu numai că s-a făcut auzită, ci a devenit o portavoce a libertății de exprimare și a valorilor democrației autentice. Model de rezistență prin cultură, model de integritate, inspirație pentru generații la rând, Ana Blandiana a dat cuvintelor puterea unei arme în lupta de rezistență împotriva nedreptăților. Și cea mai prețioasă moștenire e, cred, ideea că arta e un mijloc esențial de metamorfoză socială.
O consecință firească a acestei atitudini e cel de-al treilea aspect definitoriu al fenomenului Ana Blandiana: contribuția la păstrarea memoriei istorice. Prin implicarea în proiecte culturale și educaționale, Ana Blandiana a subliniat importanța cunoașterii adevărului istoric pentru identitatea noastră națională. Inițiative precum Memorialul Victimelor Comunismului și al Rezistenței de la Sighet, o premieră mondială, sunt dovezi ale angajamentului său și ale înțelegerii superioare a nevoii, a datoriei de a rememora, căci doar cunoașterea adevărului ne permite să prețuim ceea ce ne definește ca națiune.
Pe acest fundal, se configurează și legăturile directe cu județul Sălaj, legături pe care le-aș considera semnificative sub aspect cultural și emoțional, prin prezența Domniei Sale la evenimente culturale și prin ecourile operei în paginile revistelor locale. De-a lungul anilor, doamna Blandiana a fost prezentă la evenimentele organizate în Sălaj, întâlnindu-se cu cititorii din Zalău, în mai 2012 și participând la evenimente comemorative dedicate marii personalități locale, Iuliu Maniu, în mai 2022. Despre cărțile Domniei Sale s-a scris în „Magazin Sălăjean” și în „Caiete Silvane”, evidențiindu-se nu doar valoarea literară, ci și conexiunea autentică, de tip sinergie culturală, dintre operă și spiritul sălăjean. Și cred că, mai presus de orice, ceea ce au în comun, Fenomenul Ana Blandiana și Sălajul e dialogul continuu între tradiție și modernitate, dintre trecut și prezent, și, mai cu seamă, dintre artă și istorie. Căci doar o anume înțelepciune îți permite să înțelegi că arta și istoria nu sunt două alegeri, nu sunt doi fii ce-și dispută supremația, ci sunt simbiotic conectate, ca într-o făptură androgină.
Astăzi, prin acordarea Premiului Revistei „Caiete Silvane” Anei Blandiana, celebrăm nu doar o mare scriitoare, ci un om al contrastelor providențiale, o făptură serafică și un pilon de rezistență morală, un arhitect al cuvintelor și un spirit care continuă să lumineze cultura română.
Și dacă ar fi să închei într-o notă personală, aș spune că premiul revistei merge în familie, căci numele meu de fată, printr-o fericită și onorantă coincidență, este Coman.
