Mărțișor
Scris cu degetul pe aburul de pe fereastră,
știu că poemul poate dispărea oricând,
dependent de raportul dintre frig și căldură
mereu schimbător,
ar putea îngheța, s-ar putea topi,
el e doar o împletitură de o zi,
ca un mărțișor
pe care-l uiți în 2 martie.
Oare cine dintre noi nu l-ar citi
înainte de moarte
dac-ar ști că dispare –
moartea lui, nu a noastră,
a celui scris cu degetul
pe aburul de pe fereastră…
