Vouă, iscălitori pe cuvinte…
POETE,
Scrie-mi, te rog, pe inimă
Înmuindu-ți condeiul în lumină,
Ca, măcar interiorul să-mi fie mereu senin,
Chiar dacă ochii mi-or vedea-n ceață,
Iar auzul ar fi zdruncinat de tunete.
Fii tu scara mea spre desăvârșire
Pe care, treaptă de treaptă, prin vers urcând,
Sprijinindu-mă de cuvinte balsam
Scoase cu migală din traista numită inspirație
Să pot păstra linia ascendentă, cu nepoluată respirație.
PROZATORULE,
Spune-mi acele minunate pilde
Smulse din suflete ce au ales urcușul,
Nepoticnindu-se de sfori întinse,
Ce le-aruncau cârlig spre false împliniri promise,
Ca să nu uit că veșnic, deasupra, e Cerul,
Iar pe pământ sunt tânjitor după albastru.
Șoptește-mi seara, înainte de vis,
Secretul drumului spre mine însămi
Desprins din cărțile tale:
Eseuri, povești sau romane.
DRAMATURGULE,
Ține pe masă călimara ce a cules esențe din scena vieții
Și creionează, cu pana bine înmuiată în ea, personaje vii,
Punând în gura și mimica actorilor
Miracolul vieții dansând pe paleta infinitelor nuanțe.
Fă-i, prin vorbe meșteșugite, mesagerii albului și negrului
Arătându-ne cum e să ții partea văzută
Sau să fii încătușat, fără speranță, în întuneric.
Dacă teatrul educă spiritul,
Dezvelește chipurile de orice mască
Să nu cădem în capcana înșelăciunii.
Voi, SCRIITORILOR,
Aleși sunteți să imortalizați oglinda vieții!
De-aveți chemarea să legați cuvintele-n volume,
Lăsați-vă ochii și inima să vadă limpede,
Auzul vă fie necontenit de veghe la surâs sau suspin,
Nu murdăriți hârtia de n-aveți har și dar
Să faceți minți și inimi să tresară, să vibreze…
S-aveți în față, cu fiecare cuvânt ce se așterne
Reacția Omului ce mai caută Cartea
Căci, fără trăire, chiar și roboții vor putea umple pagini,
Iar voi veți mai face lansări doar pentru… lemne!
+ There are no comments
Add yours