Ion Mureșan – 70
De ziua lui, în 9 ianuarie 2025, la împlinirea vârstei de 70 de ani, poetul Ion Mureșan a beneficiat de un cadou special: lansarea unei antologii de autor: „Poeme. Antologie de autor 1981-2023”. Lansarea a avut loc la Teatrul Național „Lucian Blaga” din Cluj-Napoca. Următoarele manifestări dedicate vor avea loc la Bistrița, Botoșani și București.
Editura Școala Ardeleană a publicat această carte-eveniment în format tipărit, ediție digitală și audiobook în lectura autorului, ca un omagiu editorial la aniversarea a 70 de ani ai poetului Ion Mureșan (9 ianuarie 1955, Vultureni, Cluj), cu un cuvânt despre poezie al autorului. În loc de postfață: Irina Petraș, Ion Pop, Al. Cistelecan. Ilustrații de Alexandra Mureșan. Foto coperta I: Cato Lein. Proiect apărut sub egida Fundației Transilvania Leaders. Partener: Radio România Cluj.
*
Ion Mureșan este poet, eseist și publicist, membru al Uniunii Scriitorilor din România. S-a născut la 9 ianuarie 1955, în Vultureni, județul Cluj. A absolvit Facultatea de Istorie și Filosofie a Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca (1981). În timpul studenției, face parte din redacțiile revistelor „Echinox” și „Napoca Universitară”. Între 1981 și 1988, a predat în satul Strâmbu, județul Cluj, iar în 1988 a devenit redactor al revistei „Tribuna”. După Revoluția din 1989 a lucrat ca redactor, apoi ca șef al departamentului de cultură la o serie de reviste și ziare regionale („NU”, „Evenimentul Zilei”, „Ziarul de Cluj”), director editorial și redactor-șef al „Transilvania Jurnal”. Din anul 2006 a fost redactor-șef al revistei de cultură VERSO, editată de Universitatea Babeș-Bolyai, redactor al revistei „Poesis Internațional” și conducător al Cenaclului UBB. A fost membru al Cenaclului „Saeculum”.
Distins cu Premiul Academiei Române, Premiile Naționale „Mihai Eminescu”, „Lucian Blaga”, „Tudor Arghezi”, de patru ori cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România, de trei ori cu Premiul Filialei Cluj a Uniunii Scriitorilor din România, Premiul Radio România Cultural, Premiile „Cartea de poezie a anului 2010” și „Cartea de poezie a anului 2023”, Premiul de Excelență Opera Magna pentru Poezie, Premiul „Observator Cultural”, Premiul „Scriitorul lunii iunie 2023” în cadrul Galei Scriitorul Anului organizată de USR, Premiul pentru literatură al orașului Bistrița, Premiul pentru poezie la Zilele Revistei „Nord Literar” (2017), Premiul Revistei „Poesis” (2021), Premiul Festivalului Internațional „Primăvara Poeziei” (Zalău, 2024).
A fost decorat de Președintele României cu Ordinul „Meritul cultural” în grad de Cavaler (2014).
Este Cetățean de Onoare al municipiilor Cluj-Napoca și Botoșani, al județului Cluj și al comunei Vultureni.
*
„Într-o societate bolnavă, poeții sunt anticorpii sociali care neutralizează răul.” (Ion Mureșan)
*
„Poetul construiește impecabile, negre scenarii introspective, pe care le regizează în pozitiv, le răsucește și le dichisește pentru a putea fi transpuse în spectacole publice, larg acceptabile. Ion Mureșan scrie unul și același poem al devorării atroce de către propriile performanțe – poemul omului dintre milenii.” (Irina Petraș)
*
„În ipostaza, dominantă aici, de «povestitor de vise», își conduce micile narațiuni cu o dexteritate regizorală ce pune în valoare deopotrivă încrederea în capacitățile de «transfigurare», pe portative diverse, a datelor venite dinspre realitatea imediată, cu necesara doză de relativizare firească la un poet care e, în egală măsură, un foarte original actor, regizor și «privitor ca la teatru» și care se joacă destins, dar și cu o gravitate discretă, cu convențiile limbajului și imaginarului liric. Este modul său, accentuat personal, de a-și introduce cititorii în universurile poeziei.” (Ion Pop)
*
„De fapt, puterea Poeziei de a pune în legătură realități îndepărtate face vizibile niște linii de forță care organizează chiar Universul. Eu îmi amintesc experiența de la ora de fizică din clasele mici, când pilitura de fier, presărată pe o foaie de hârtie sub care se punea un magnet, se așeza de-a lungul liniilor de forță ale magnetului, desenându-le, făcându-le vizibile. La fel și Poezia. Așternută pe o foaie de hârtie, ea face vizibile liniile ascunse ale structurii Logosului, liniile care structurează Spiritul, scheletul Universului. Antoine Becquerel scria pe la începutul veacului trecut că dacă miști un deget pe Pământ, ceva se mișcă pe Sirius. A avut chimistul viziunea armoniei universale. Eu, ca poet, îndrăznesc să mai fac un pas și zic: dacă miști ceva în «cuvântul» Pământ, ceva se mișcă în «cuvântul» Sirius. Căci așa cum toate părțile universului sunt legate unele de altele, la fel toate cuvintele sunt legate unele de altele. Astfel de forțe nu le poate face vizibile decât Poezia. «Poezia doar poate face vizibil invizibilul din Invizibil și invizibilul din vizibil.» De aceea afirm aci o altă definiție a Poeziei: «Poezia e dovada incontestabilă a existenței lui Dumnezeu.»” (Ion Mureșan)
*
„În locul comunicatelor programatice, el a preferat vechea metodă a «artelor poetice», de care sînt pline toate volumele lui, toate suferind de o frenetică angoasă programatică și terorizate de obsesia de a identifica și descrie himera poeziei. Această combatanță implicită – care era și a celorlalți poeți echinoxiști din serie – a putut crea impresia că Mureșan are har, dar n-are program, are talent, dar n-are conștiință. (În fapt, Mureșan e unul dintre puținii poeți cu o poetică asumată radical și articulată coerent.)” (Al. Cistelecan)
***
Eu când scriu o poezie
Eu, când scriu o poezie,
nu mai sunt un om slab și de nimic.
Când scriu o poezie nu mai sunt un om neajutorat.
Numai ce simt cum se așază sub mine
un cărucior cu rotile,
brusc sunt proprietarul unui cărucior pentru infirmi,
unul cu roți nichelate.
Sunt îmbrăcat în haine curate, de sărbătoare și,
în brațe cu un buchet mare de flori
și cu o păpușă cu fața veselă,
pornesc, foarte mândru, spre biserica de la colțul străzii.
Pe drum întâlnesc mai mulți oameni.
Ei mă salută cu compasiune.
– Viața are părțile ei luminoase – le spun.
Rugați-vă!
Poem despre fericire
Eu știu să mă prefac că sunt fericit.
Iată cum procedez:
privirile mele sunt două tuburi lungi de sticlă,
dar eu privesc pe lângă privirile mele.
Mă ustură ochii,
capul mi se umflă ca o baniță.
Abia întrezăresc lucrurile de aproape:
sticla de vodcă de pe masă o văd ca prin ceață,
văd ca prin ceață mâna mea care se întinde
spre sticla de vodcă.
Văd pe fereastră nucul uriaș cum se face mic și intră
cu coroana lui masivă și cu trunchiul lui gros și cenușiu
în mesteacănul subțire și alb de lângă el, și nu mai iese.
Văd clădirile cum intră unele în altele și nu mai ies:
blocul vecin intră cu totul în blocul meu astfel că
prin camera mea trec paturi răvășite cu femei care gem sub bărbați,
mese de bucătărie plutesc prin aer și cu coatele rezemate de tăblia lor
stau bărbați care înjură și mănâncă fără încetare,
căzi de baie trec ca bărcile pe covorul meu,
și în ele copii grăsuți dau din mânuțe
și-mi stropesc cu apă și spumă roz coala albă de hârtie pe care scriu…
Toți intră în pereții camerei mele și nu mai ies.
Dar văd foarte limpede locuri îndepărtate:
luminișuri însorite, luminișuri de staniol în mijlocul pădurilor,
și păsări mici și albastre scot triluri asurzitoare pe ramuri.
Stâlpi scheletici și argintii de înaltă tensiune pe coamele arse ale dealurilor,
pășuni întinse pe care pasc turme de capre,
văd o livadă și o domnișoară de lemn alb, cu ochelari
ca niște pete de sânge peste ochi,
întinsă în pielea goală într-un hamac
și un bărbat care aduce într-un coș de nuiele mere roșii și galbene
și o acoperă încât acum nu i se mai vede decât capul de sub mere
și sfârcurile sânilor ce ies dintre mere ca niște codițe de măr…
Și zgomotele mari intră în zgomotele mici
și cântecele mari intră în cântecele mici
și nu mai ies de acolo.
Încât se face o mare liniște.
Acum, brusc, nu știu de ce, nu mai sunt fericit.
Toate lucrurile sunt la locul lor.
Din volumul lui Ion Mureșan, Poeme, antologie de autor, 1981-2023, apărut la Editura Școala Ardeleană, Cluj-Napoca, 2025.
Parodie de Lucian Perța
Ion Mureșan
Eu când nu scriu un poem
(după poezia Eu când scriu o poezie)
Eu când nu scriu un poem
sau măcar o poezie mai ales,
nu mă mai simt om, deși uneori mă tem
că poemul se poate să nu fie înțeles*.
Dar numai ce-l așez pe hârtie
și deodată, brusc, hop,
cum de-a și aflat, nimeni nu știe,
cică în al parodiei scop,
îmi dă telefon Perța și mă roagă insistent
să i-l trimit urgent, dacă se poate,
că din nefericire, pe moment,
nu are alt material de calitate.
– Poemul acesta nu poate fi înțeles – îi spun.
Rogu-te așteaptă până la iarnă
când voi scrie o nouă carte!
*Cuvintele scrise cu bold reprezintă sau fac referire la titluri de volume ale autorului.
+ There are no comments
Add yours