În ziua de 7 decembrie 2024, trei prieteni literari mi-au spus că îl preferă pe Călin Georgescu. „De ce”, i-am întrebat. „L-am cunoscut la o vizită organizată în Maramureș”, a zis primul. Celui de-al doilea i s-a părut că, în clipurile de pe tik-tok, este: „Un bărbat adevărat”. Al treilea s-a luat pur și simplu după îndemnurile electorale, bine regizate, de pe tik-tok. Am reacționat politicos: „N-ar fi o tragedie dacă acest inginer agronom cu doctorat în pedologie ar fi ales președinte al României”, însă nu gîndeam deloc așa. Nu m-am resemnat, de atunci citesc mereu despre Călin Georgescu, în general laude exagerate și acuzații fără argumente. De aceea scriu acest text, poate cei trei prieteni se… dezvrăjesc.
Un internaut se entuziasma pe Facebook că, în sfîrșit, vom avea un șef al statului „pro-român”, adică va pune interesele țării noastre înaintea celor ale Uniunii Europene. Situația aceasta ar fi absurdă, căci nu poți fi pro și contra Uniunii Europene în același timp. La aderare, am cedat o parte din autonomia României, iar legile UE au prioritate în fața celor naționale. Dar putem ieși oricînd din UE, dacă poporul ar decide RO-exitul printr-un referendum.
Georgescu este „deștept”, scrie un ziarist din București, fost candidat ALDE (nu-i dau numele), își expune ideile „clar”, precum un „diplomat”. Adevăr grăiește, Georgescu are un discurs îndelung exersat, doar că ideile sale de închidere națională erau actuale în urmă cu un secol. Naționalismul conservator și protecționismul ar duce la scăderea rapidă a nivelului de trai al românilor, am fi o Coree de Nord, singura țară din lume fără impozite, însă cu populație subnutrită. Doar liderul e gras!
Altă idee în favoarea acestui candidat: „Nu îl ține un partid politic în spate, este independent, deci poate fi președintele tuturor românilor”. Însă democrația înseamnă pluripartidism și doctrine politice de stînga și de dreapta, puse intenționat în dispută.
Discursul său electoral este emfatic, seamănă cu „țărișoara mea, România” și „aurora română”, un Cațavencu ironizat pe veci de I.L. Caragiale. Votați, compatrioți, cu Georgescu, dacă îl apreciați pentru mesianismul său desuet, dar să nu vă fie rușine să îl aplaudați precum pe Ceaușescu, la acele mitinguri faraonice, impresionant de ridicole în același timp. Am văzut atunci români transfigurați, de parcă în fața lor ar fi coborît Isus Cristos pe pămînt. Ideea că un om poate conduce singur, în numele poporului, o țară întreagă, este o tristă iluzie. Nu așteptați democrație de la un asemenea personaj politic mesianic, care le dă românilor speranțe neîntemeiate, precum acelea că România este foarte bogată, are cel mai fertil sol din lume, banii necesari țării vor fi luați de la hoți.
Unii muncitorii au probleme și necazuri; văd asta la cîțiva cunoscuți din Cicîrlău. Munca îi uzează fizic și psihic, siguranța vieții lor scade, bolile îi amenință, unii ajung să creadă că Georgescu îi va putea deposeda pe cei bogați de averi și le va împărți celor săraci. Revolta dirijată împotriva partidelor democratice este indusă lent, generată psihologic, persuasiv, prin manipularea profesionistă și intensă, pe rețelele de internet. Muncitorii speră că salariile și pensiile politicienilor, funcționarilor, medicilor, polițiștilor, militarilor, profesorilor vor fi micșorate, în raport cu ale lor, pentru dreptate și egalitate socială. Acum se simt exploatați și de capitaliști, și de stat. Veniturile nete nu le ajung pentru un trai decent și pentru a-și crește copilul, dacă îl au. Îl aplaudă prin urmare pe Georgescu și vor să fie ales șef al statului. Au dreptate? Ca alegători captivi, da. Ca cetățeni liberi, nu.
Scenariul de revoltă socială împotriva profitorilor democrației liberale le dă impresia milioanelor de români căzuți în plasa populistă că fac parte dintr-o rețea de salvare a neamului oropsit și că au ales liber această soluție, cu acest candidat. De fapt, le sînt exacerbate și exploatate nemulțumirile personale. Salvatorul cere o revoluție condusă de el însuși, ca șef al statului, fără șanse reale de reușită, avînd în vedere prerogativele reduse ale președintelui, față de cele ale Parlamentului și Guvernului.
Cine ar putea contracara manipularea în masă a minților atîtor cetățeni români? Democrația noastră cred că are puterea să mențină statul de drept și separația puterilor. Există însă riscuri. Hitler a fost ales de poporul german prin vot „liber”, după o manipulare susținută și brutală a alegătorilor împotriva politicienilor democrați, împotriva evreilor, țiganilor, comuniștilor, de parcă aceștia n-ar fi fost oameni, ci animale… Mai aproape de noi, Erdogan este ales de turci prin vot liber, atent manipulat. N-ar fi bine ca românii să-i voteze pe politicienii autocrați cu aparență democratică. Să ne luăm aminte!
Post-scriptum: Să mă iertați, cititori ai revistei „Caiete Silvane”, la 20 de ani de la primul număr, însă doar această opinie politică a ieșit azi din mintea mea. La multe ediții înainte, în durata culturală a poporului român!
+ There are no comments
Add yours