Marin Pop, Protopopul Ștefan Răcășan (II)

În vara anului 1948, după cum aflăm dintr-o notă informativă transmisă Legiunii de Jandarmi Sălaj, la 17 august, în semn de protest față de denunțarea Concordatului încheiat de către România cu Vaticanul, la 12 iunie 1929, protopopul greco-catolic Ștefan Răcășan ar fi pus la cale „acțiuni ostile contra regimului” comunist. Una dintre aceste acțiuni „ostile” a avut loc în data de 15 august 1948, de sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, la Buciumi.

Dintr-o altă notă informativă, datată 6 august 1948, aflăm că protopopul Ștefan Răcășan a trimis o circulară preoților din tractul greco-catolic Buciumi, „prin care face un apel călduros tuturor preoților să depună tot efortul și să organizeze tineretul cât mai bine și în număr cât mai mare să ia parte la serbarea religioasă din 15 august 1948, ce va avea loc în com. Buciumi. Afluirea tineretului cât și celorlalți să să facă în convoaie ca serbarea să fie cât mai reușită”. În acest context, printre măsurile preconizate de autoritățile comuniste, se prevedea colaborarea cu organizațiile de masă ale Partidului Muncitoresc Român (PMR) pentru a-l ține „sub strictă supraveghere” pe protopopul Răcășan care, în concepția lor, încerca să facă „educație religioasă burgheză” cu tineretul. În schimb, noul regim totalitar promitea că va face tineretului o educație „în spirit real democratic”, aceasta reprezentând o minciună propagandistică ordinară. Au încercat ca în aceeași zi cu pelerinajul religios să organizeze o așa-zisă serbare a tineretului, dar nu le-a reușit.

În nota informativă datată 17 august 1948 se afirmă că protopopul Răcășan ar fi avut o întrevedere secretă cu preotul greco-catolic din Ciumărna, Teodor Ploscaru, în noaptea de 11/12 august. În dimineața următoare, protopopul Răcășan a plecat cu mașina la Zalău, iar preotul Ploscaru la Cluj.

De sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, conform tradiției înrădăcinate la Buciumi, protopopul Răcășan a organizat un pelerinaj religios, la care au luat parte aproximativ 800 de credincioși greco-catolici. În fruntea lor se găseau preoții Ștefan Răcășan, Victor Șimonca, Teodor Ploscaru, Ioachim Maxim și alții. Protopopul Răcășan era acuzat că a venit în mijlocul mulțimii și li s-a adresat cu cuvintele: „Veniți credincioși că vine Diavolul (autoritățile comuniste – n.n.) peste noi și nu ne mai dă voie”.

Modul în care s-a desfășurat pelerinajul religios, organizat temeinic de protopopul Răcășan, îl aflăm din nota informativă înaintată de către un angajat al statului superiorilor săi:

„Domnule chestor, / La ordinul Dv. verbal din 14 August 1948, în legătură cu deplasarea subsemnatului în interes de serviciu în com. Buciumi, acest județ, am onoare a Vă raporta următoarele:

Am asistat la pelerinajul ce a avut loc în acea comună, care a avut loc la orele 8 dimineața, în piața din centrul comunei, care a decurs în perfectă liniște și ordine. La această mare adunare a luat parte cca 1000 de persoane. Publicul a fost distrat de către ansamblul artistic al armatei din Zalău, care a recitat câteva poezii, coruri și cântece.

La această slujbă au luat parte 4 preoți și anume: protopopul Răcășanu, Pr. Maxim din Agrij, Pr. Șimonca Ilie din Răstolțul Mare și preotul din Pusta, toți din acest județ.

Am asistat la slujba religioasă, care a fost servită de preoții amintiți. În biserică au luat parte cca 700-800 credincioși. După slujba religioasă, preotul Maxim din Agrij a ținut predică-conferință, care în anumite fraze, s-a exprimat cu următoarele cuvinte:

Iubiți credincioși, băgați bine de seamă, să nu vă lăsați atrași de limbă, să vă lepădați de credință, așa cum sunt o parte din frații noștri rătăciți pe lumea asta, acei care s-au lepădat de credință, acei care vor să ne convingă și pe noi, să ne lepădăm de credință, să ne lepădăm de Dumnezeu. A continuat cu o metodă de convingere în această direcție pe credincioșii de față, invitând ca atunci când vor merge acasă, să îndemne pe toți credincioșii să vie în toate zilele la biserică atunci când este slujbă, aceasta pentru a nu se îndepărta de credință, de Dumnezeu. Fiți în tot timpul cu sufletul și cu gândul la Dumnezeu, că numai El tatăl ceresc ne va mântui, și nici-decum acei care au căutat să se lepede de religie. Dacă ei vor să ne atragă de partea lor, să nu vă lăsați vânduți, și dacă putem să-i convingem, să vie ei după noi, fiindcă noi suntem mai mulți, și nu vrem să ne lepădăm de credință. A dat apoi exemple cum apostolii s-au pierdut pe mare în valuri, fiind rătăciți, suplicând apoi că și ei se vor rătăci mai rău precum și acum sunt rătăciți, spunând că nu se poate fără credință în Dumnezeu, iar acei care zic că nu au nici-un Dumnezeu, nici-o credință, acei vor pieri! –

Preotul Răcășanu, înainte de a veni ansamblul armatei, fiind în poarta bisericii, a îndemnat pe credincioși să intre în biserică, ba chiar pe învățătorul Bejan din acea comună, cu următoarele cuvinte: Haideți credincioșilor, haideți intrați în biserică să ne rugăm că, apoi, vin dracii (comuniștii – n.n.) și vă ia de minți, îndemnându-vă ca să nu mergeți la biserică. Vedeți că au venit și vă ia mințile. De fapt, acest preot ar fi spus tovarășului Sabo direct: Fugi de aicea, că voi nu aveți Dumnezeu. Nu vreau să mai vorbesc cu tine”.

În septembrie 1948, protopopul Ștefan Răcășan a fost arestat de către Securitate, reținut și anchetat la Penitenciarul din Zalău. A fost dat în judecată pentru sabotaj, fiindcă nu a predat cotele la stat, îndemnându-i pe țăranii din Buciumi să facă același lucru. De asemenea, pentru a-i terfeli imaginea, a fost publicat un articol în ziarul „Graiul Sălajului”.

A fost eliberat peste o lună de zile, după ce a promis că va trece, împreună cu toți credincioșii din Buciumi, la ortodoxie. Despre trecerea lui la ortodoxie și influența pe care o avea în comunitate, organele Securității subliniau următoarele: „Numitul cu ocazia unificării celor 2 biserici nu prea mult a stăruit la semnarea actului, ceia ce a făcut mai mult de frică, însă ca atașament față de regim nu se poate vedea la dânsul. Are o influență foarte mare în comună și este simpatizat de toți locuitorii, fapt ce s-a putut vedea în activitatea Căminului Cultural, că până ce nu a trecut numitul la conducerea corului, nu s-a adunat tineretul, iar în prezent căminul duce o activitate culturală mulțumită”.

Cu toate că a acceptat să treacă la cultul ortodox, sub presiunea autorităților comuniste, Ștefan Răcășan continuă să oficieze slujbele în ritul greco-catolic. De asemenea, după cum aflăm dintr-un document al Securității, în data de 9 decembrie 1949 a luat parte la o adunare a preoților, care s-a ținut la Zalău, sub conducerea protopopului Liviu Trufașiu. În document se afirmă că ședința „a pus mare accent ca prin credință să țină credincioșii cât mai aproape de biserică”. Despre Ștefan Răcășan se spune că „ține legături cu elementele chiaburești reacționare maniste, în rândurile cărora a depus o activitate intensă, până la disolvarea PNȚ Maniu”.

O altă formă de rezistență împotriva comunizării, pe care o adoptă preotul Ștefan Răcășan, este aceea de a boicota serbările sau ședințele de partid organizate de către autorități, chiar și în zilele de sărbătoare, după cum se arată într-un document al Securității: „În prezent nu se manifestă contra regimului deschis, totuși caută sub masca religioasă să uneltească contra Regimului, constatându-se că în mai multe cazuri când organizațiile democratice din comuna Buciumi, avea ca scop de a ține ședințele cu masele de oameni din acea comună, sau ceva sărbători, să țină poporul cât mai mult la slujbele religioase pentru a nu putea participa la aceste ședințe”. De asemenea, preotul Răcășan a încercat să se opună procesului de colectivizare forțată a agriculturii, care a debutat, în mod oficial, în primăvara anului 1949. Dintr-o notă informativă a delatorului „Titu Meseș” aflăm că protopopul Ștefan Răcășan a fugit de acasă, la Cluj, în dimineața zilei de 18 august 1950, pentru că fusese convocat de tovarășul Valer Merca și de organizația comunistă locală „să intre în colectiv și el a refuzat, și acum se teme să nu fie ridicat”. Din notă reiese că i-a sfătuit pe țărani să nu intre în colectiv.

Vrednicul preot nu a mai scăpat de arestare în vara anului 1952, în noaptea de 15/16 august fiind arestată întreaga elită sălăjeană care mai era în libertate. A fost supus apoi interogatoriilor la Securitate, în Cluj, fiind condamnat la doi ani de închisoare în lagărele de muncă înființate de comuniști, după modelul sovietic.

După cum rezultă din dosarul penal, existent la CNSAS, a fost închis la Galați, de unde a fost eliberat după un an și jumătate, în data de 17 februarie 1954. La 3 februarie 1954, Penitenciarul Galați trimitea Direcției regionale a MAI Galați următoarea înștiințare:

„Înaintăm alăturat una copie de pe ordinul (…) al Direcției Închisori și Penitenciare Secția Evidență privitor la eliberarea deținutului internat C.M. Răcășan Ștefan care se află în acest Penitenciar.

Conform ordinului de mai sus vă rugăm a lua măsuri urgente de eliberarea deținutului în cauză, întrucât M.A.I. prin decizia Nr. 668/1953 a suspendat executarea pedepsei, urmând a fi pus în libertate de organele Dvs.”.

La eliberarea din închisoare i se ia angajamentul că se va prezenta la Postul de Miliție din Buciumi timp de trei luni de zile, de câte două ori pe lună.

În urma evenimentelor religioase ce au loc în vara anului 1956 la Cluj, unde s-a oficiat o slujbă religioasă greco-catolică în aer liber, Secția Raională Zalău a MAI trimite colonelului Mihail Nedelcu un plan de muncă, „în vederea verificării activității dușmănoase” a preoților „rezistenți greco-catolici” Ștefan Răcășan, Grigore Balota, Nechita Feher și Ioan Farcău, care ar fi fost „semnalați că desfășoară activitate pentru refacerea cultului greco-catolic”. Acțiunea de verificare a fost deschisă la 3 octombrie 1956, la baza ei stând materialele informative furnizate de delatorii Securității cu nume de cod „Zorescu Zinu” și „Maxim”, „care semnalează că acest grup de preoți desfășoară activitate pentru reînființarea cultului greco-catolic iar în ziua de 27 VII. 1956 între acești preoți și Dr. Rațiu de la Satu Mare (fost preot greco-catolic nerevenit) a fost organizată o întâlnire în orașul Zalău.

După întâlnire Dr. Rațiu a mers la agentul nostru «Maxim» și i-a făcut propunerea să treacă la cultul greco-catolic, iar la refuzul agentului l-a amenințat spunând că el va lansa liste printre credincioși, care vor trece cu siguranță la cultul greco-catolic, afirmând că el a venit în Zalău să vorbească cu preoții Răcășan Ștefan din comuna Buciumi, Balota Grigore din comuna Crișeni, Feher Nechita din satul Hereclean și Farcău Ioan din comuna Aghireș, cu care s-a și întâlnit și au acceptat să părăsească cultul ortodox și să treacă la greco-catolici”.

După deschiderea acțiunii s-a stabilit că grupul preoților amintiți mai sus ducea o activitate clandestină pentru reînființarea cultului greco-catolic. De asemenea, că întâlnirea de la Zalău cu preotul Rațiu de la Satu Mare nu a fost întâmplătoare, ci organizată, întrucât în aceeași zi se întâlnesc la Zalău preoți care domiciliau în părți opuse ale Raionului Zalău.

Într-o notă informativă datată 10 noiembrie 1956, informatorul „Zorescu Zinu” raporta că în urma Revoluției anticomuniste din Ungaria, preotul Ștefan Răcășan ar fi afirmat că „acum a sosit timpul de sloboziciune a bietului popor român, fiindcă în urma revoluției din Ungaria și în România se vor schimba lucrurile”. Din păcate, nu s-a întâmplat așa, organele de represiune ale statului arestându-i pe cei care au cutezat a pactiza cu revoluția ungară, începând cu studenții din Timișoara.

La 25 noiembrie 1957 se aprobă prelungirea acțiunii de verificare deschisă asupra celor patru preoți „rezistenți” cu încă trei luni, perioadă în care „se vor stabili toate problemele ce nu sînt clare pînă în prezent”. Aceste probleme urmau să fie stabilite prin dirijarea informatorilor cu nume de cod „Dumitru Vasile” și „Maxim”. De asemenea, Securitatea avea în plan să încerce chiar recrutarea preotului Răcășan ca informator, ceea ce, evident, nu i-a reușit. În cele din urmă, la 30 decembrie 1958, se ia decizia închiderii dosarului de verificare cu nr. 537, privindu-i pe cei patru preoți. În această acțiune de verificare au fost folosiți agenții delatori „Maxim”, „Zorescu Zinu” și „Dumitru Vasile”, „toți cu posibilități de informare”, adică erau din anturajul preoților amintiți mai sus.

Preotul Ștefan Răcășan încearcă să se opună în continuare procesului de colectivizare forțată a agriculturii, după cum aflăm și de la informatorul cu nume de cod „Zorescu Zinu”. Acesta raporta Securității că în data de 14 martie 1957 a purtat discuții cu preotul Ștefan Răcășan pe tema „transformării socialiste a agriculturii”, cum era denumită de către propaganda oficială a regimului comunist. Nebănuind că interlocutorul său era informator al Securității, se destăinuie delatorului, spunându-i că a fost obligat să umble, împreună cu dr. Peșteanu, prin comună, să „lămurească” țăranii să intre în Gospodăria Agricolă Colectivă, însă, văzându-l credincioșii săi și-au dat seama că a fost forțat să umble cu propaganda, „că altfel e bai mare”:

„Deci toți știau că dacă îi lămuresc să intre în coperativa curentă, eu singur îmi tai creanga de sub picior. De altfel mi-a spus, zicea el, un cetățean de pe dealul înalt, părinte vezi că dumneata singur îți sapi groapa și îți tai creanga de sub picior. –

Ori când le spuneam cetățenilor să intre în gosp. agr. coop. curentă că-i bine și cu folos în acelaș timp le trăgeam cu ochiul ca să mă înțeleagă și mai bine cît de bine-i în coop. curentă. Noi trebuie să fim vigilenți să nu ne tragă nimeni pe sfoară cu povești goale care sînt în dauna noastră și a bisericii”. În continuare, îi relatează informatorului că a umblat pe la vreo 50 de case, „fără nici un rost și nici un rezultat căci poporul știe că nu-i bine să intre căci atunci nu mai are nimic: Poporul nostru îi legat de glie, zice el, și știe ce face, nu cedează pământul și gospodăria lui cu una cu două, cum cred ăștia, care n-au decît paltonul și nădragii pe ei, care vin și pleacă de nu-i mai vede nimeni.

În concluzie, acest preot este o piedică a transformării socialiste a agriculturii în Buciumi. Mai departe, spune el, că dacă au văzut activiștii cu problema coop. curente că lămurirea mea nu merge m-au lăsat în pace”.

Tot acum vorbește și despre unificarea forțată a bisericii greco-catolice cu cea ortodoxă, subliniind că „unificarea n-a fost bună de la început căci trebuie făcută de episcopi și preoți cu înțelegere, de bună voie, nu de guvern, forțat, căci așa nu va avea temelie solidă unificarea niciodată”.

Într-o altă notă informativă se menționează că în continuare ținea slujbele religioase în ritul greco-catolic și nu-l pomenea pe episcopul ortodox de Oradea. De asemenea, îi întreba pe tinerii care se căsătoreau dacă doresc să rămână la cultul greco-catolic.

În acest context, la 14 iulie 1961, Securitatea deschide dosar de verificare pentru preotul Ștefan Răcășan, care a durat opt luni, iar la 3 mai 1962 este preschimbat în dosar individual de urmărire, pentru activitatea sa politică de dinainte de instaurarea regimului totalitar comunist, respectiv președinte de plasă al PNȚ Sălaj. Iată ce trebuiau să stabilească organele de securitate în urma verificării lui: „care este activitatea prezentă a preotului Răcășan dusă sub masca religiei și ce metode folosește în activitatea sa; ce influență și prestigiu are în rândul credincioșilor din com. Buciumi și satele aparținătoare; care este orientarea politică și concepțiile prezente ale preotului și în ce măsură vede trăinicia regimului; care sînt legăturile suspecte ale preotului în com. Buciumi dacă în prezent continuă să întrețină relații cu foștii preoți greco-catolici din raion – caracterul acestor relații și activitatea acestora în prezent”. Tot din acest document aflăm că pe perioada verificării, Securitatea a recrutat și folosit informatorii cu numele de cod „Costică Vasile”, „Negrean Ioan” și „Buciuman Ioan”. De asemenea, faptul că i-a fost interceptată și controlată corespondența.

Concluzia organelor Securității, prin lt. Ioan Lar, este că pe timpul verificării, adică al urmăririi sale, a rezultat faptul că Ștefan Răcășan „și în prezent întreține relații cu cele mai dușmănoase persoane din comuna Buciumi, ca Pop Silviu (Silviu Papiriu Pop – n.n.), fost chiabur, Vitez Eugen, fost comisar de poliție, Negrean Andronic, fost PNȚ-ist și Bejan Nicolae, fost legionar”. De asemenea, era acuzat că întreținea legături cu foștii preoți greco-catolici Fernea, Feher, Balota și Farcău, cu care se întâlnise în casa unui fruntaș PNȚ din orașul Zalău, în anul 1957, și ar fi ținut o „ședință clandestină”. Nu în ultimul rând, era acuzat că el conduce, „din umbră”, acțiunea de rezistență a țăranilor din Buciumi și Sângeorgiu de Meseș împotriva procesului de colectivizare forțată a agriculturii.

După reînființarea județelor, în anul 1968, chiar dacă avea o vârstă înaintată, preotul Ștefan Răcășan continuă să se ocupe de ansamblul coral pe care l-a înființat în Buciumi, cu care a organizat numeroase festivaluri artistice și a participat la diferite concursuri județene și naționale.

În anul 1972, la aniversarea a 50 de ani de la înființarea corului din Sâncraiu Almașului, a participat în fruntea corului din Buciumi. A fost un moment emoționant și înălțător pentru că preotul-dirijor revenea în satul în care și-a început cariera preoțească și a păstorit 11 ani, fiind organizatorul vieții corale din Sâncraiu Almașului, încă din timpul studenției.

Informații inedite despre ultimii săi ani de viață aflăm de la delatorii Securității, care îl ținea în continuare sub strictă supraveghere.

În anul 1973, Zalăul a sărbătorit 500 de ani de când a fost ridicat la rangul de oraș-târg. Printre evenimentele marcante ale anului jubiliar s-a numărat și vizita șefului statului, tovarășul Nicolae Ceaușescu, la sfârșitul lunii octombrie. Cu această ocazie, la Casa de Cultură din Zalău a fost organizat un program cultural-artistic în conformitate cu uzanțele epocii, dedicat „conducătorului mult iubit”. De la informatorul „Ghiță” aflăm că preotul Ștefan Răcășan se pregătea intens pentru programul artistic ce urma să-l prezinte în fața conducerii „de partid și de stat”. Printre altele, ar fi spus informatorului că era „foarte mândru de faptul că i s-a oferit prilejul să prezinte un program în fața conducătorului țării”.

În anii care au urmat, a continuat să participe la diferite concursuri. De la informatorul „Petrică” aflăm că în perioada 31 mai – 1 iunie 1975 a participat la un festival organizat la Pitești, iar pe drum delatorul l-a întrebat pe preotul Răcășan de ce face atâta efort, la vârsta pe care o avea, la care vrednicul preot îi răspunde că se străduiește să mențină în formă ansamblul coral din Buciumi și să participe la diferite festivaluri, că era o plăcere pentru el să conducă această formație și să pregătească „piese mari din creația compozitorilor contemporani”. De asemenea, delatorului „Ioniță” îi spune că el nu participă la aceste concursuri de dragul de a se plimba prin orașe, așa cum o făceau alții.

La 16 octombrie 1975, informatorul „Aron” îi raporta șefului Postului de Miliție din Buciumi că s-a întâlnit cu preotul Ștefan Răcășan, conform sarcinilor trasate de către Securitate, iar acesta era „tare voios că a ieșit bine cu corul la Pitești și Hunedoara”, că au luat premiu și a fost felicitat de către Episcopia Ortodoxă de Oradea, care i-a dăruit o medalie, „de care era tare mulțumit”. De asemenea, i-a spus că va participa cu corul din Buciumi și la concursul ce urma să fie organizat la Lugoj, în primăvara anului 1976.

Preotul Răcășan a continuat să desfășoare o activitate deosebită și pe tărâm religios, remarcându-se ca un bun administrator. Astfel, de la delatorul „Aron” aflăm că în data de 6 martie 1976 a fost vizitat de către episcopul de Oradea, care l-a felicitat pentru pictura nouă realizată la biserica din Buciumi. Cu această ocazie, episcopul i-a acordat o gradație cu două cruciulițe, promițându-i că la sfințirea bisericii i se va mai acorda o cruciuliță și un premiu. Tot de la informatorul „Aron” aflăm că în data de 9 mai 1976 s-a desfășurat la Buciumi un concurs coral, organizat de către preotul Ștefan Răcășan, la care au participat coruri din 15 județe. Informatorul raporta Securității că preotul Răcășan era „tare mulțumit” și că i-a spus că „nu dejaba a vizitat și au prezentat acest cor și la București și în alte județe, spunând că conducerea a ținut cont de acest lucru și pentru aia s-au ajuns că cele 15 județe să se prezinte în Buciumi la acest concurs denumit oamenilor de omenie din Buciumi”.

La 22 iulie 1978, șeful Postului de Miliție din Buciumi raporta Securității că l-a contactat pe preotul Ștefan Răcășan, care figura încă în evidența generală a organului de securitate. Cu această ocazie, preotul le-a relatat că a condus corul din Buciumi pe scena căminului cultural din Dobrești-Argeș și că „foarte mult l-a mirat publicul de acolo cu cântarea Trăiască România Mare, spunând că îi așteaptă și ei să vină la Buciumi în luna august 1978”. De asemenea, îi spune că și corul din Dobrești era condus tot de către un preot.

O ultimă notă informativă despre preotul Ștefan Răcășan o avem de la delatorul „Ovidiu”, care raporta Securității, la 5 februarie 1979, că în cursul lunii decembrie s-a întâlnit cu acesta, conform sarcinilor trasate. Au discutat despre Unirea Transilvaniei cu România, iar preotul Răcășan s-a arătat nemulțumit pentru că în presă și la radio-tv nu s-a amintit nimic despre contribuția bisericii greco-catolice la realizarea visului de veacuri a românilor. De asemenea, a afirmat că episcopul Iuliu Hossu a fost „un pion important în realizarea unirii”, amintind că a existat o imagine care-l reprezenta pe Iuliu Hossu „în momentul semnării documentelor”. În continuarea notei informative, delatorul subliniază faptul că preotul Ștefan Răcășan a rămas credincios cultului greco-catolic și Papei de la Roma:

„Înafara discuțiilor oficiale, sus-numitul laudă și preamărește prestigiul și autoritatea bisericii romano-catolice, despre care el afirmă că duce o viață mai intensă, este într-o ascensiune continuă față de biserica ortodoxă și în special cea din România, care este într-o continuă decădere și care, până la urmă, în mod sigur va dispare, pe când biserica romano-catolică va triumfa și se va impune ca singura biserică pe întreg pământul”.

Așa cum afirmam și la începutul articolului, la cumpăna dintre anii 1980/1981, pe când se afla la unul dintre copiii săi, traiectoria pământeană a vrednicului protopop Ștefan Răcășan se încheie brusc, în urma unui atac de cord. Omul a plecat, izvorul a rămas. Rămâne în urma lui o activitate preoțească și culturală deosebită, care ar trebui să constituie un model pentru mulți dintre noi.

Bibliografie:

Arhiva Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității din București, fond Penal, dosar P 77627 și fond Informativ, dosar I 974005 (trei volume).