Daniel Deleu face parte din galeria personalităților marcante ale Sălajului mai puțin cunoscute. Fiu al revoluționarului pașoptist Iacob Deleu, tribunul lui Avram Iancu de pe Valea Crasnei, Daniel Deleu a fost un fruntaș de seamă al mișcării naționale și culturale românești din Sălaj, în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea, motiv pentru care ne-am propus să evidențiem câteva crâmpeie din activitatea sa și fericita căsnicie pe care a avut-o alături de soția sa, Iuliana, fiica preotului greco-catolic din Pericei, Ioan Cosma.
Daniel Deleu s-a născut în anul 1844 și a fost „copilul reconciliațiunei familiare”, după reîntoarcerea lui Iacob Deleu din „prima lui epocă aventurieră”, din armata colonelului Urban, unde a stat aproape 10 ani. La nașterea fiului său, Iacob Deleu avea vârsta de 40 de ani și tot atâția avea și soția sa, Maria, născută Aciu1.
A urmat cea de-a doua epocă aventurieră a lui Iacob Deleu, în timpul Revoluției de la 1848, iar după ce glotașii săi au fost înfrânți în bătălia din Dealul Vârșolțului, s-a retras în Munții Apuseni și a luptat alături de „Crăișorul Munților”, Avram Iancu2. În acest context, rămas în familia mamei sale, micul copil Daniel a avut de suferit, împreună cu întreaga familie.
După înfrângerea revoluției pașoptiste, Iacob Deleu se reîntoarce acasă și la scurt timp se stabilește împreună cu soția și fiul său, Daniel, la Pericei. Devine dascăl la școala confesională greco-catolică din Pericei, învățându-l și pe fiul său „slovele”. În acest sens, Ovidiu Deleu, nepotul lui Daniel și strănepotul lui Iacob Deleu, menționează că în anii 1970-1980 se mai păstra la biserica din Pericei o carte de învățătură, pe care se găsea semnătura lui Iacob Deleu, iar sub ea, „scris stângaci ca la început dar ordonat și clar”, Dănilă Deleu3.
După ce a absolvit școala primară la Pericei, Daniel a fost înscris la Liceul minoriților din Șimleu Silvaniei, cu numele maghiarizat, Deley Daniel. A absolvit apoi cursurile Facultății de Drept din Budapesta. Între timp, se maturizase și devenise „un tânăr înalt, svelt, cu o bărbiță scurtă, moale, blondă, cu ochii mari albaștri. Blând și timid, revărsa în jurul său o senină bunătate care cucerea pe fiecare”4.
Daniel Deleu a fost numit în funcția de notar stagiar în Siciu, prin actul nr. 6/1864, semnat de judele de plasă Gheorghe Pop, la 10 iulie 1864, din care reiese că a fost cerut de locuitori:
„Urmare a cererii comunei Siciu și luând în considerare sârguința și zelul dovedit în îndeplinirea serviciului, prin prezenta vă numesc notar al comunei Siciu, cu un salar anual de 190 fl. (florini – n.n.), 20 fl. indemnizație de chirie și 10 fl. taxă forfetară de birou și 1/3 parte din taxele prevăzute pentru actele întocmite în obișnuitele litigii private între părți.
Totodată dispun ca preluând de la domnul notar Nicolae Cosma toate documentele privitoare la comuna Siciu să vă ocupați imediat postul și să-mi raportați despre îndeplinirea acestora”5.
Daniel Deleu a fost „pe dată îndrăgit de toți poporenii și inteligență”. De asemenea, de către preotul greco-catolic din Pericei, Ioan Cosma, preoteasa lui și, în mod special, de fiica lor, Iuliana, „cea pe măsura lui”. Iuliana era o femeie „autoritară, cu voință și picioarele înfipte în pământ”, opusă firii lui Daniel, care era „blând și timid”. Practic, ea a fost cea care, subtil, l-a „cerut” pe Daniel Deleu în căsătorie.
Nunta lui Daniel și Iuliana a avut loc la Pericei, în data de 5 iulie 1869, și a fost una mare, la ea participând toată „inteligența” din Pericei, Siciu, Bădăcin și Vârșolț. Căsătoria a fost celebrată chiar de către vicarul Silvaniei, Demetriu Coroianu, iar nași de cununie au fost Ioan și Clara Maniu, născută Coroianu, fiica și ginerele vicarului. Iată cum descrie Ovidiu Deleu acest moment important din viața bunicilor săi:
„Iacob Deleu radiind și înveselind nuntașii, golea cupele și le umplea din nou, soția sa Maria de astă dată triumfătoare, fiica lor, Irina, sora mai mică a lui Daniel, mândră și ea, părinții miresei preotul Ioan Cosma și soția Gafia Sabo, familie, paranimfi și oaspeți o mulțime care și-au petrecut, ospătat, râs și dansat în lege până mâine-zi”6.
Iuliana Deleu era fiica lui Ioan Cosma (1811-1873) și a Sofiei (Gafia) Sabo din Dobu. Ioan Cosma a fost preot greco-catolic în localitatea Socaci și apoi în Pericei. Se înrudeau cu Vasilie Marincașiu, fost preot în localitatea Pria. Născut în anul 1821, la Pria, Vasile Marincașiu a urmat studiile gimnaziale la Șimleu Silvaniei și apoi a absolvit Teologia morală la Blaj. A păstorit în Pria până în anul 1893, când trece la cele veșnice. Fiind bun gospodar și moștenind de la unchiul său, Simion Marincaș, o frumoasă avere, spre sfârșitul vieții a înființat o fundație cu numele „Fundația Marincașiană”. Aceasta avea un fond de 80 de acțiuni la banca „Silvania”, în valoare de 4.000 florini. Fondul era destinat, conform dorinței preotului Marincașiu, acordării de „stipendii”, adică ajutoare bănești pentru tinerii săraci greco-catolici care nu aveau posibilitatea să se întrețină financiar pentru a-și efectua studiile. Preotul Marincașiu a lăsat însă și fiilor săi o frumoasă moștenire. De asemenea, bisericii din Pria, unde a păstorit o viață întreagă, i-a lăsat suma de 500 de florini, care constituia baza unui fond pentru construcția unei biserici de piatră, în locul celei de lemn, care exista la vremea respectivă7.
După căsătorie, Daniel Deleu a fost numit notar în Pericei, iar familia a început să „sporească”. La fel ca multe alte familii de intelectuali români, și-au botezat copiii cu prenume romane, care erau aproape imposibil de maghiarizat. Astfel, la un an de la căsătorie, în data de 5 septembrie 1870, se naște primul copil, o fetiță, pe care o vor boteza Regina, mama pictorului Ioan Sima. Nași de botez au fost Ioan și Clara Maniu, iar preotul Ioan Cosma a oficiat slujba8.
La 19 septembrie 1871 se naște primul băiat din familie, pe care l-au botezat Cassiu. Nași de botez au fost tot părinții lui Iuliu Maniu9. La doi ani după Cassiu, după cum rezultă din registrul de stare civilă al Parohiei greco-catolice din Pericei, se naște cel de-al doilea băiat, care a fost botezat cu mai multe prenume: Ludovicu Marcu Aureliu Iuliu Traian. S-a născut la 26 februarie 1873 și a fost botezat la 29 februarie de către Maria Pop, fiica notarului din Coșeiu, Ioan Pop. Preot de botez a fost Demetriu Dragoșiu, noul administrator interimar al parohiei din Pericei. Din păcate, micul copil nu a trăit mult. A decedat la 19 august 1873, fiind înmormântat a doua zi în cimitirul din Pericei10.
Un alt copil al familiei despre care nu s-a mai scris până acum a fost Elena Deleu, care s-a născut la 20 iulie 1874, dar nu se știe cât a trăit. Se pare că a decedat la o vârstă fragedă11. La doi ani după Elena, la 19 mai 1876, se naște Victor Deleu, fiind botezat în data de 25 mai, după cum rezultă din registrul parohial, data botezului fiind consacrată ca dată a nașterii sale. Din păcate, numele lui a fost adăugat mai târziu, înghesuit, în registrul de stare civilă de către preot, și nu se menționează nimic în rubrica nașilor de botez, doar la cea a preotului botezător apare numele Ioan Pop12. La fel și la fratele său, Ioan, născut la 27 august 1877, botezat în aceeași zi13.
La 1 mai 1879, familia Deleu este binecuvântată, din nou, cu un băiat, pe care l-au botezat Tiberiu14. Din păcate, micul copil a trăit numai un an și opt luni, decedând la 31 ianuarie 1881, de „aprindere de plămâni”, după cum este menționat în registrul parohial15. Peste încă doi ani, la 25 februarie 1881, vede lumina zilei Cornelia Deleu, care a fost botezată în aceeași zi de către Simion Oros, avocat în Șimleu Silvaniei16. Ultimul copil al familiei Deleu se naște la 31 mai 1883, o fetiță pe care au botezat-o Sabina17. „Bumbul Tatii”, cum o numea Daniel Deleu pe mezina familiei, Sabina, avea voie să se așeze în brațele tatălui său și adormea repede „ca într-un leagăn sub învăluirea calmului molcom ce se degaja din ființa lui”18.
Spre sfârșitul vieții, Iacob Deleu se mută în casa fiului său, Daniel, iar după cum era tradiția bine stabilită, din generație în generație, ocupa locul din capul mesei. Însă, la începutul anului 1880, „pe neașteptate”, Iacob Deleu a decedat, în urma unei pneumonii, la vârsta de 76 de ani, „lăsând în urma lui gol în casă. Abea de acum începea să i se desprindă figura și faptele mari din cele zilnice și să se limpezească pentru viitorime”.
În acest context, Daniel Deleu i-a luat locul și în capul mesei, „de unde patrona familia care sporea (după cum am văzut mai sus – n.n.) când și când cu câte un nou obrăjor aplecat peste farfurie care era vrednic de-acum să mânuiască, încă stângaci e drept, o lingură”. Atunci când apărea în casă și la masă Daniel Deleu, „zarva se potolea” sub ochii soției sale, Iuliana, „care scăpărau porunci mute și mâna iute care împărțea mângăeri și pălmi”. Dacă zarva reîncepea în timpul mesei, cu un calm desăvârșit, dar și cu „o ușoară umbră de dojană în glas”, Daniel Deleu spunea doar atât: „– Iuliano, scula-m-oi io de la masă?”. Copiii înmărmureau și liniștea se lăsa din nou. Tot nepotul său, Ovidiu Deleu, spune că bunicul său, Daniel, nu și-a bătut niciodată vreun copil și nu auzise în familie să-i fi „mustrat cu glas ridicat sau aspru”19.
Anii treceau, iar copiii creșteau și plecau la școală, mai întâi la Pericei, apoi spre alte zări. Pe Cassiu, băiatul cel mare, l-au desemnat să rămână acasă și să administreze averea familiei. În acest sens, a fost înscris și a absolvit cursurile Școlii de Agricultură din Șimleu Silvaniei, pe care le-a și absolvit. Lui Victor și Ioan le-au fost trasate alte destine, fiind trimiși la școală la minoriții din Șimleu Silvaniei, după care au ajuns la liceul din Zalău, la Blaj, terminând studiile liceale la Beiuș, în anul 1895, cu un an înainte de moartea tatălui lor. Regina, cea mai mare dintre fete, devenise domnișoară, iar părinții au căsătorit-o cu tânărul absolvent de teologie, Alexandru Sima, „care promitea să fie vrednic și isteț”20.
În conformitate cu tradiția familiei, Daniel Deleu s-a implicat și în mișcarea cultural-națională sălăjeană, devenind unul dintre fruntașii români de seamă ai Sălajului, în cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea. Activează în cadrul Despărțământului Șimleu Silvaniei al Astrei și devine unul dintre cei 13 membri fondatori ai Reuniunii Femeilor Române Sălăjene (RFRS). Participă la adunarea generală de constituire a Reuniunii, care a avut loc în data de 18 noiembrie 1881, în Șimleu Silvaniei, în fruntea căreia a fost aleasă, ca președintă, Clara Maniu, nașa lui de cununie21.
La 19 noiembrie 1886, tot la Șimleu Silvaniei lua ființă și prima bancă românească din Sălaj, sub numele de „Silvania”. Președinte a fost ales vicarul Alimpiu Barboloviciu, iar director executiv al băncii a fost ales fruntașul politic național-român și recunoscut economist, Andrei Cosma. Daniel Deleu a fost ales ca membru în Consiliul de administrație al acestei importante bănci, care a avut o contribuție deosebită la ridicarea nivelului economic, social și cultural al românilor sălăjeni. Operațiunile propriu-zise ale activității băncii „Silvania” au început din anul 188822.
Având un program atât de încărcat, deși Daniel Deleu lua deciziile cele mai importante în familie, administrarea gospodăriei cădea în sarcina soției sale, Iuliana, căreia i se și potrivea această „funcție”, după cum subliniază și nepotul lor, Ovidiu Deleu:
„În dirijarea gospodăriei, Daniel, bunicul, lua hotărârile importante și dădea sfaturile. Zdroaba măruntă și zilnică era însă a Iulianei, Mamei Tina. Măruntă, nu-i ajungea bunicului nici până la umăr, firavă, iute însă ca argintul viu, ea purta cheile pivniței, cămării și «găbănașului». Ea îmboldea la lucru argații și femeile de ajutor, ea bruftuluia copiii, ea veghea să aibă galițele, porcii și vaca ce le trebuie, nutreț și apă. Ciripitul ei se auzea în casă și curte de dimineață și până seara, mieros, blând sau aspru după trebuință. Când însoțea pe bunicul Daniel la arător să inspecteze cum se lucrează sau la vie la dezgropatul, legatul sau stropitul ei, Mama Tina diriguia vizitiului mersul trăsurii mai iute sau molcom după felul drumului dorința, o «difuza» oamenilor cu glas tare făcându-și din palme pâlnie la gură. Cu un cuvânt, ea le știa pe toate în casă și gospodărie”23.
La 5 august 1893 a decedat și mama lui Daniel Deleu, Maria Aciu, fiind înmormântată în cimitirul din Pericei, în ziua de 7 august, cu mare pompă. Serviciul funebru a fost oficiat de către Alimpiu Barboloviciu, vicarul foraneu al Silvaniei, asistat de protopopul tractului Pericei, Ioan Papiriu Pop și preotul Ioan Fărcaș24.
Din păcate, așa după cum relata nepotul său, Ovidiu Deleu, în anul 1895, la scurt timp după ce fiii săi, Victor și Ioan, reușesc să obțină bacalaureatul, Daniel Deleu se îmbolnăvește de inimă. Bolnav fiind, „ședea mai mult în jilț ori se preumbla agale prin grădină sprijinit de brațul Mamei Tina”, cum îi spuneau nepoții Iulianei Deleu.
La 16 noiembrie 1896, la vârsta de numai 52 de ani, „în suferințe pe care le-a îndurat tăcut și liniștit cu resemnare creștinească ca fiind rânduite de vrerea cerească”, în casa lui din Pericei, Daniel Deleu se stinge din viață. A fost înmormântat cu mare pompă, serviciul funebru fiind oficiat de către Alimpiu Barboloviciu, vicarul Silvaniei, asistat de către protopopii Ioan Papiriu Pop, Augustin Vicaș și Clemente Pop. A fost plâns și regretat de către „poporenii comunei și toți cei ce l-au cunoscut căci era pâinea bunului Dumnezeu”25.
În acest context, Cassiu, fiul cel mare al lui Daniel Deleu, a preluat sarcina administrării averii familiei. Acest lucru este acceptat de către Victor și Ioan Deleu, care au doar pretenția de a fi întreținuți la studii. Din păcate, Cassiu a fost un mare ghinionist și a dus averea familiei Deleu în faliment. În doi ani consecutivi, o epidemie i-a decimat ferma de porci, după care s-au adăugat câțiva ani secetoși. În acest context, pământul familiei, în afară de zestrea Corneliei Deleu, care era fată de măritat, a fost scos la vânzare.
În urma acestei tragedii, Iuliana Deleu și fiica sa, Sabina, s-au stabilit la casa din Pericei. După ce fiul său, Victor, și-a luat cenzura de avocat și s-a stabilit la Șimleu Silvaniei, secondat de fratele său, Ioan, Iuliana Deleu și fiica sa, Sabina, s-au stabilit în Șimleu Silvaniei, „să mai aerisească și scuture gospodăria lui de celibatar”. Apoi s-a căsătorit și fiica sa, Sabina, cu Nicolae Munthiu, secretarul băncii „Silvania” și, într-un târziu, în anul 1911, la vârsta de 35 de ani, s-a căsătorit și Victor Deleu, mama sa stabilindu-se, din nou, la casa din Pericei. Aici era vizitată de către copiii săi, cu diferite ocazii festive, „cum vii la vatra familiară în casa natală”. Iuliana „îi revedea cu drag, numărându-i pe ei și odraslele lor, bucurându-se când mai aduceau într-un coș așezat la picioarele lor în trăsură câte un nou-născut, nepot sau nepoată”. A trecut cu bine și prin ororile Primului Război Mondial, după care, în anul 1919, s-a mutat la fiica sa, Sabina, la Cluj. Aici s-a stins din viață, la vârsta de 75 de ani, în data de 30 ianuarie 1920. Trupul ei neînsuflețit a fost transportat la Pericei, fiind înmormântată, cu mare pompă, alături de soțul său, Daniel, cu care a avut o căsnicie fericită27.
În concluzie, se poate afirma cu certitudine că Daniel Deleu a fost una dintre personalitățile marcante ale Sălajului, în a doua jumătate a secolului al XIX-lea. De asemenea, că și în cazul său se adeverește vechiul proverb românesc, care spune că în spatele unui bărbat puternic stă o femeie și mai puternică, în cazul de față, vrednica lui soție, Iuliana Deleu.
Sursa ilustrațiilor:
Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj, fond Colecția familială Deleu.
Note:
1 Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj (în continuare se va cita SJAN Sălaj), fond Colecția familială Deleu, dos. 7/1844-1896, f. 3.
2 Vezi, pe larg, Marin Pop, „Iacob Deleu, tribun al lui Avram Iancu și dascăl în Pericei”, în Caiete Silvane, nr. 230, martie 2024, p. 36-39.
3 SJAN Sălaj, fond Colecția familială Deleu, dos. 7/1844-1896, f. 4.
4 Ibidem.
5 Ibidem, dos. 8/1844-1896, f. 4.
6Ibidem, dos. 7/1844-1896, f. 6.
7Dionisie Stoica, Ioan P. Lazăr, Schiţa monografică a Sălagiului, Şimleu Silvaniei, 1908, p. 134-138.
8SJAN Sălaj, fond Colecția Registrelor Parohiale de Stare Civilă, Registru nr. 892, p. 14.
9Ibidem, p. 20.
10 Ibidem, p. 25.
11 Ibidem, p. 28.
12 Ibidem, p. 32.
13 Ibidem, p. 35.
14 Ibidem, p. 37.
15 Idem, Registru nr. 893, p. 39.
16 Idem, Registru nr. 892, p. 39.
17 Ibidem, p. 43.
18 SJAN Sălaj, fond Colecția familială Deleu, dos. 7/1844-1896, f. 8.
19 Ibidem.
20 Ibidem, f. 9.
21 D. Stoica, I.P. Lazăr, op. cit., p. 162.
22 Ibidem, p. 169.
23 SJAN Sălaj, fond Colecția familială Deleu, dos. 7/1844-1896, f. 7.
24 Idem, fond Colecția Registrelor Parohiale de Stare Civilă, Registru nr. 895, p. 11.
25 Idem, fond Colecția familială Deleu, dos. 7/1844-1896, f. 9.
26 Ibidem, f. 10.
27 Ibidem, f. 11.
