■ Am primit la redacție: Andrea H. Hedeș, „Martie curge, aprilie visează. Acuarele” (Neuma, 2025), un frumos volum de poezie, și în limba engleză. Un exemplu: „Eclipsa. soarele apune / în partea stângă / sângerează argint / și mercur / vântul îndoaie / arborii de tuia / magnolia / paltinul bătrân / sălciile de pe maluri / noaptea / de cositor topit / pătrunde în toate / și vântul dezlănțuit / frunzele uscate / trecute prin iarnă / se rostogolesc / precum bănuții / din mâna văduvei / din gușa cormoranului / aflat în pragul scorburii / se rostogolește / o lună / plină de sânge” (p. 26).
■ Am citit cu interes și Vladimir Halipli, „Templul lotusului roz. Cartea întâia. Ofrandă iubirii răstignite” (Junimea, 2025). „A venit oare timpul să sfârșesc și eu truda mea de poet în chirurgie și chirurg în poezie, să las bisturiele-n pace? Ah, simt ușor în aer mireasma dulcilor tăi pași, fermecătoarei tale prezențe, Iubire! De ceva timp, după întâlnirea mea cu Cel ce poartă Numele tău sfânt, Dumnezeu, vii mereu mai aproape, tot mai aproape. Ah! Nici Soarele Lui și nici stelele tale nu vor putea să vă țină ascunși de mine mereu” (p. 75).
■ De citit în „România literară” (nr. 32/2025) și Marta Petreu: „Blaga a plecat de la științele extrem-contemporane și de la axiomele acestora, apoi a căutat precedentele acestui mod axiomatic de afirmare și a ajuns la Filon din Alexandria (primul care a făcut afirmații antilogice și totodată sugestive), la dogma creștină a trinității, la aserțiuni matematice etc. Prezentarea acestei problematici a făcut-o însă, situație rară în opera sa, în mod didactic, dinspre antecedentele filosofice spre actualitate, dinspre trecut spre prezent, de la Filon spre fizica cuantică. Cititorul mai mult sau mai puțin grăbit urmărește conceptele și ideile, multe mitice, pierzând din vedere încărcătura mare de știință extrem-contemporană care a stat la baza inspirației creatoare a autorului. Însăși recunoașterea explicită făcută de Blaga, că a pornit la elaborarea metodei dogmatice de la știință, a trecut, practic, nebăgată în seamă. Cititorul grăbit a pierdut și faptul că scopul declarat al filosofului a fost să ofere atât filosofiei, cât și științei, o metodă de lucru de el creată; la fel, a pierdut faptul că filosoful a țintit legitimarea filosofică a fizicii noi și că Blaga, cu orgoliul său incomensurabil, a intenționat să facă pentru știința extrem-contemporană ceea ce au făcut Descartes și Kant pentru știința newtoniană” (romanialiterara.com).
■ Pe tema unui sondaj care a șocat, a stârnit vâlvă… Andrei Cornea: „Cred deci că «nostalgia pentru dictatură», deși poate fi diminuată printr-o educație adecvată, prin informare, prin modele sociale pozitive și o guvernare acceptabilă, rămâne o componentă imposibil de extirpat într-un segment important, pesemne majoritar al unei populații, oricare ar fi ea. La urma urmelor, în schimbul tuturor neajunsurilor ei, servitutea are această mare «calitate»: generoasă, ea oferă omului un alibi comod pentru neajunsurile proprii” (dilema.ro).
(D.S.)
■ „Testamentul din strada Nisipuri”, de Șerban Codrin, Editura „Ideea Europeană”, București, 2024. „M-am întrebat de ce stilul epopeic l-a atras pe Șerban Codrin și cum se pot explica, de asemenea, miile de pagini de poezie scrise de el în toate formele fixe și libere, pe toate registrele, în toate mijloacele lirice posibile în Baladierul, Pendulierul, Casandrierul, Marea tăcere, Țiganiada. Șerban Codrin este un poet care scrie cu virtuozitate impresionantă în toate stilurile posibile – trubadurești, clasice, moderne, premoderne, postmoderne. Inventivitatea lui este fabuloasă. Gânditor profund dotat cu o gândire enciclopedică, în el trăiește și se manifestă vie forța lirică aluvionară a poetului adevărat. Uluitor este că, deși pare prea mult, nimic nu e de prisos în Testament…, metaforele sunt curate, inedite, se mențin în ele însele cu splendoare.” (Mirela Roznoveanu)
■ „Mieii lui Abel / Gli Agnelli di Abele” este cea mai recentă carte de poezie bilingvă a Cleliei Ifrim, apărută la Cișmigiu Books, București, 2025. Traducerea în limba italiană aparține lui Luca Cipolla. Spun cea mai recentă, pentru că această carte, „Mieii lui Abel”, a fost publicată și în alte ediții bilingve, română-franceză, română-engleză și română-germană. „Mulțumiri unei poete care face referință la identitatea creștină, fără nicio superficialitate, și cu atenție alertă la tot ce se întâmplă în jurul ei.” (Heinz-Uwe Haus) Un alt volum de poezii al Cleliei Ifrim, pe care dorim să-l menționăm aici, se numește „Zona Porumbel” (sonete) și a apărut în 2024 la „Oscar Print” București.
(C.Ș.C.)
■ Un volum care cuprinde o listă de locuitori ai satului Doh, comuna Măeriște din județul Sălaj, a fost publicat de Ioan Codre („Neluțu Petri Codri”), fiu al satului. „Am dorit să scriu această carte în amintirea celor ce au fost oamenii satului Doh, începând cu anii 1960, începutul copilăriei mele. Am să încep cu numărul unu, în ordinea numerotării caselor și am să scriu tot ceea ce știu despre acea familie: poreclă, obicei și tot ceea ce i-a făcut cunoscuți în satul Doh. Aș dori să rămână amintire pentru generații, căci prea repede a trecut timpul și începem să uităm despre cei ce au fost și s-au consacrat acestui sat. Și nu întâmplător, în perioada 1960-1980, populația satului a fost cea mai numeroasă, cu cei mai mulți copii, amintindu-mi că la școală clasele erau de câte 30 de elevi, cu mențiunea că veneau elevi și din Dumuslău”, precizează Ioan Codre în introducerea cărții „Doh. Pă Deal și pă Strenț”. Pe lângă o foarte scurtă istorie a familiilor din Doh, de după 1960, volumul cuprinde și imagini din satul aparținător comunei Măeriște. Coperta I este ilustrată cu intrarea în satul Doh, iar coperta IV cu o Casă tradițională din Doh, aflată în proprietatea Asociației Fiii Satului Doh, și care a fost inclusă în proiectul Centrului de Cultură și Artă al Județului Sălaj, „Traseele Caselor Tradiționale Sălăjene”, implementat în 2021 și cofinanțat de Administrația Fondului Cultural Național.
■ În revista de cultură „Tribuna”, nr. 549/16-31 iulie 2025, poetul și directorul Editurii „AB Art” din Budapesta, Balázs F. Attila a publicat articolul „Rolul festivalurilor de poezie în menținerea circulației literare”. Prietenul și colaboratorul Editurii „Caiete Silvane”, Balázs F. Attila a scris și despre organizarea Festivalului Internațional „Primăvara Poeziei/ A Költészet Tavasza/ Spring of Poetry” de la Zalău, ajuns în anul 2025 la ediția cu numărul 23. „În trei ani, «Primăvara Poeziei» a ajuns unul dintre cele mai importante festivaluri din Ardeal, la care au participat anul acesta 25 de poeți străini pe lângă poeții români. Conducătorii județului și Centrul de Cultură și Artă al Județului Sălaj au înțeles că un eveniment de înaltă calitate nu este doar o oportunitate pentru participanți, ci și o construire serioasă a imaginii și a reclamei pentru oraș și județ. Pe lângă lecturi, susținem conferințe pe diverse teme, susținem ore extraordinare de literatură în licee și le arătăm invitaților noștri valorile arhitecturale, culturale și istorice ale orașului și județului. Pentru al doilea an consecutiv, am inclus în eveniment și Filiala Cluj a Uniunii Scriitorilor din România și ducem poeți străini în liceele clujene, spre marea încântare a profesorilor și elevilor, care vorbesc deja engleza, spaniola și franceza aproape ca limba maternă”, a apreciat Balázs F. Attila în publicația ce apare în Cluj-Napoca.
■ În articolul „O prietenie a convulsiilor: Ady – Goga”, publicat în numărul 38/iunie 2025 al revistei „Cronograf”, Felician Pop, doctor în Filologie, schițează succint liniile destinului a doi dintre exponenții liricii române și maghiare de la începutul secolului al XX-lea. „Dacă în 1917, Ady Endre va pleca de aici (de la conacul din Ciucea – n.r.) pentru ca peste puțină vreme să moară la Budapesta, Octavian Goga va închide acest enigmatic cerc al destinului și va veni de la București ca să moară la Ciucea, amândoi înfrânți, în cele din urmă, contraziși și zdrobiți ca oameni, dar strălucitori și învingători ca poeți, ca adevărate lumini, care și prin povestea aceasta, cu un topos comun, pot amorsa ideea că peste fiecare dintre noi plutește un spirit tutelar izvorât din nevoia de recunoaștere a unuia în celălalt”, conchide Felician Pop în revista de cultură și atitudine din Satu Mare.
(A.-B.K.)
