(ca) la 20 de ani

Nu-i rău: am ajuns cu revista „Caiete Silvane” la 20 de ani de apariție neîntreruptă a noii serii. Nu-i rău și pentru că publicația noastră nu e singură: are în continuare redactori, colaboratori, cititori și sprijinitori. Nu o să reiau aici rânduri mai vechi despre istoria „Caiete Silvane”, cu toate că e bine, nu-i rău, să reamintesc că revista a pornit ca un proiect al comunității culturale zălăuane (coordonat de Consiliul Județean Sălaj, împreună cu instituțiile semnatare ale parteneriatului, valabil și astăzi) și mă gândesc că așa merită să reziste pe mai departe (sub egida Uniunii Scriitorilor din România). S-au schimbat multe din februarie 2005. Vremurile, să zic așa, sunt tot mai proaste pentru cultură și implicit pentru lectură. Tiparul, tot mai scump. Abonamentele, tot mai puține. Difuzarea, un coșmar. Drepturile de autor, o glumă. Spațiul online ajută și nu prea o publicație de nișă. Divertismentul și prosteala fac ravagii, de mânuță cu incultura, manipularea și băgatul în seamă. Nu am scăpat nici noi de erori, poate nu întotdeauna am fost foarte atenți la calitatea textelor publicate. Dar, „Caiete Silvane” e în primul rând, și merită să rămână așa, o tribună a oamenilor de cultură sălăjeni (scriitori, cercetători, artiști etc.), o tribună racordată însă la mersul culturii, literaturii la nivel național. Cât mai duc (totuși, am îmbătrânit și eu, nu mai sunt ca la 20 de ani, hai 32 de ani), o să fiu atent să păstrez echilibrul dintre „local” și „național”, între „litere” și „istorie” (printre altele). Totuși, nu-i rău: „Caiete Silvane”, „Studia Caiete Silvane”, Editura „Caiete Silvane”, Zilele „Caiete Silvane”. Le mulțumesc, și aici, cititorilor, redactorilor și colaboratorilor (vechi și noi), celor care ne susțin!