Louise Glück (1943-2023)
Una dintre cele mai importante voci din poezia americană contemporană. În Discursul de acceptare a Premiului Nobel pentru Literatură pe anul 2020 spunea: „Aceia dintre noi care scriu cărți vor, cel puțin teoretic, ca ele să ajungă la mulți oameni. Numai că unii poeți nu văd această difuziune în termeni spațiali, ca în cazul unei săli pline de oameni. Ei privesc această transcendere temporal, secvențial, vor să ajungă la mulți cititori în timp, în viitor, dar, într-un mod foarte profund, acești cititori vin doar unul câte unul”.
Cuplul din parc
Un bărbat merge singur prin parc și alături de el
merge o femeie, și ea singură. Cum îți dai seama? E
ca și cum ar exista o linie între ei, ca o linie de pe un
teren de sport. Și totuși, într-o fotografie ei ar putea
părea un cuplu căsătorit, sătui unul de celălalt și de
nenumăratele ierni trăite împreună. Altă dată, ar putea
fi străini ce urmează să se întâlnească din greșeală. Ea
își scapă cartea; aplecându-se ca s-o ridice, ea atinge,
din greșeală, mâna lui, iar inima ei se deschide săltând
precum cutia muzicală a unui copil. Iar din cutie iese
o micuță balerină din lemn. Eu am creat asta, gândește
bărbatul; deși nu face decât să se învârtă pe loc, este
totuși un soi de dansatoare, nu o simplă bucată de
lemn. Asta trebuie să explice muzica aiuritoare ce vine
dinspre copaci.
(Traducere de Bogdan-Alexandru Stănescu, în vol. Noapte credincioasă și virtuoasă, Editura Pandora M., București, 2021)
+ There are no comments
Add yours