Arca poeziei, Jorge Guillén (1893-1984)

Estimated read time 5 min read

Poet reprezentativ al „Generației ʼ27”, el este, în literatura spaniolă, autorul unei singure cărți, Cantico, mereu augmentată, după modelele consacrate din lirica italiană ale lui Petrarca și Umberto Saba. A.E. Baconsky i-a conturat următorul profil: „…el e un poet al afirmării (și nu unul al îndoielii) care aduce în contextul anxios al liricii moderne accente de încredere și vitalitate solară, totul e lumină, și fecunditate, frumusețe neistovită, ce revine mereu în ritmul generos al timpului”.

                                Perfecțiunea cercului

                                Cu tainele zării

                                Se-nchină luminii,

                                Slujind unei linii

                                Fidelă vederii,

                                Dulci ziduri, șăgalnic,

                                Ce-mprejmuie-o taină,

                                Ascunsă sub haină

                                De aerul falnic.

                                Lumina-i divină:

                                Mister fără umbră.

                                Căci umbra preumblă

                                Doar masca haină.

                                Mister fără pată,

                                Perfectă rotire,

                                Vârtejuri de spire,

                                Enigmă-nstelată.

                                Sub tainic sigiliu

                                Își scapără ghemul.

                                – Ce? Zeul? Poemul?

                                – Sub tainic sigiliu…

(Traducere de Ștefan Aug. Doinaș, în Atlas de sunete fundamentale, Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1988)

Poate nu ai vazut...