Vizitația canonică a episcopului Iuliu Hossu în Sălaj (iunie-iulie 1923)

După ce în luna mai 1923, episcopul diecezei de Gherla, dr. Iuliu Hossu, a vizitat 37 de parohii din tractele protopopești ale Giulei și Lujerdului, la 16 iunie a început un nou drum de apostolat, în județul Sălaj.1

Programul vizitelor canonice de acum 100 de ani, efectuate de episcopul Iuliu Hossu în județul Sălaj, a fost următorul: 17 iunie – Aghireș și Fetindia, mas (cazat sau rămas peste noapte – n.n.) în Cățelul românesc (Meseșenii de Sus); 18 iunie – Cățelul românesc, Cățelul unguresc (Meseșenii de Jos), mas în Crasna; 19 iunie – Crasna, Husasău, mas în Șeredei; 20 iunie – Șeredei, Horoat, Petenia, mas în Stârciu; 21 iunie – Stârciu, Hurez, Ponița, mas în Cizer; 22 iunie – Cizer, Boian, mas în Cizer; 23 iunie – Pria, Plesca, mas în Crasna; 24 iunie – Marin, Peceiu, mas în Bănișor; 25 iunie – Bănișor, Ban, mas în Bănișor; 26 iunie – Mal, Sîrbi, mas în Sîg; 27 iunie – Sîg, Tusa, mas în Sîg; 28 iunie – Fizeș, Lazuri, mas în Valcăul unguresc (Valcăul de Jos); 29 iunie – Valcău de Jos, Bozieș, mas în Valcăul românesc (Valcău de Sus); 30 iunie – Valcău de Sus, Preoteasa, Subcetate, mas în Giumelciș (Plopiș); 1 iulie – Iaz (sfințire de biserică), Giumelciș, mas în Giumelciș; 2 iulie – Drighiu, Aleuș, mas în Halmășd; 3 iulie – Halmășd, Nușfalău, Ip, mas în Cosnicu de Jos; 4 iulie – Cosniciu de Jos, Cosnicu de Sus, Cerișa, mas în Marca; 5 iulie – Marca, Porți, Leșmir, mas în Șumal; 6 iulie – Șumal, Camăr, Sarhigea, mas în Almaș; 7 iulie – Almaș, mas în Șimleu Silvaniei; 8 iulie – Șimleu Silvaniei.2
Însoțit de către canonicul dr. Victor Bojor, de profesorul de teologie dr. George Robu și de cinci clerici diecezani, arhiereul pornește spre Zalău, orașul de reședință al județului Sălaj, pe care îl vizitase pentru prima dată cu un an înainte, cu ocazia transformării parohiei greco-catolice din Zalău în protopopiat.3
La fel ca în anul precedent, episcopul a fost așteptat la intrarea în județul Sălaj de către prefectul dr. Iulian Domșa și subprefectul dr. Iuliu Pop. De asemenea, în gara din Zalău a avut parte de o primire grandioasă, fiind întâmpinat de întreg orașul, „care a îmbrăcat haine de sărbătoare”. La pășirea pe peronul gării, corul Școlii normale de băieți din Zalău, condus de profesorul Simea, intonează cântarea „La mulți ani!”.
Primarul orașului Zalău, dr. Nicodim Cristea, „prin un discurs avântat”, îl salută pe ilustrul oaspete care, în acele vremuri grele de după război, încerca „să conlucreze la sănătatea crizei morale” a populației. Urmează salutul protopopului greco-catolic al Zalăului și al tractului Bred, Traian Trufașiu, care l-a însoțit pe parcursul întregii vizitații canonice.
După un scurt popas la protopopul Traian Trufașiu, alaiul episcopului s-a deplasat în parohia Aghireș, iar credincioșii îl așteptau la „poarta triumfală”, pe care au construit-o la intrarea în localitate. Episcopul a fost întâmpinat de către pretorele plasei, Gheorghe Pop, apoi, la ușa bisericii, de către preotul local, Aurel Petruca. S-a oficiat serviciul divin, pentru cei vii și pentru cei morți, și s-au așezat în biserică moaștele Sfântului Cristofor.
A doua zi, pe 17 iunie 1923, zi de duminică, s-a sfințit biserica greco-catolică din Aghireș, ridicată în anul 1904, renovată și prevăzută cu iconostas, lucrări ce făceau cinste parohului local, care păstorea aici de aproape un sfert de veac.
La actul sfințirii au participat un număr impresionant de credincioși din Aghireș și localitățile învecinate, Fetindia, Ortelec, Meseșenii de Sus și Recea. De remarcat și prezența intelectualilor din Zalău și a autorităților județene, în frunte cu prefectul Iulian Domșa, „cari au ținut să facă din praznicul credincioșilor Aghireșeni un praznic cu adevărat național bisericesc”.4
La sfârșitul liturghiei, episcopul Iuliu Hossu a ținut o predică înălțătoare, în care îi îndeamnă pe credincioși „să se ferească de învățăturile propovăduite de apostolii mincinoși și rătăciți din zilele noastre și să țină cu tărie la credința, legea și biserica strămoșească, izvorul nesecat de mângâiere și fericire pământească a părinților, moșilor și strămoșilor noștri”.5
După liturghie, au urmat recepțiile preoților concelebranți, primăriei, corpului didactic, confesiunii reformate din localitate, apoi și-a făcut „onorul” în fața arhiereului întreaga intelectualitate zălăuană.
În continuarea programului, episcopul a vizitat casele mai multor credincioși din localitate, după care s-a servit un prânz la școala de stat din localitate, la care au luat parte toți cei prezenți. A luat cuvântul învățătorul director al școlii, Iuliu Cărpinean, în numele parohiei din Aghireș, iar dr. Nicodim Cristea a vorbit din partea intelectualilor zălăuani. În discursul său, primarul Zalăului îl aseamănă pe episcopul Iuliu Hossu cu marii înaintași ai bisericii și neamului, Inochentie Micu-Klein, Șterca-Șuluțiu și Vasile Hossu. De asemenea, amintește că a fost unul dintre cei patru fruntași ardeleni care au dus actul unirii Transilvaniei cu România la București, după Adunarea Națională de la Alba Iulia din 1 Decembrie 1918. Subliniază că arhiereul, „în loc de a merge în vremurile călduroase de vară la vre-o baie spre recreere – ia toiagul vlădicesc și cutreeră satele – întărind în credință pe poporeni și abătându-i de la căile rătăcite” și prin această operă el introducea „o nouă și aleasă pagină în istoria Bisericii românești”.6
Tot în ziua de 17 iunie, după masă, episcopul vizitează filia Fetindia. La fel ca la Aghireș, credincioșii îl întâmpină la intrarea în localitate, la „poarta triumfală”, fiind salutat de către învățătorul Teodor Căprar. La biserică, se cântă Doxologia cea mare și se face Litie. Arhiereul ține și aici o cuvântare credincioșilor, care au umplut biserica, sfătuindu-i „să slujească cu credință și cu dragoste lui Dumnezeu iar nu mamonului, adică să nu slujească banului și lumei, de cari să nu ne îngrijim prea peste măsură, că știe Tatăl nostru cel ceresc că ne trebuiesc aceste toate, ci să cercăm împărăția lui Dumnezeu și dreptatea lui, că cele pământești ni se vor adăoga nouă”.7
După aceea a stropit cu aghiazmă pe fiecare credincios și a făcut câteva vizite la casele lor, vizitând și un credincios care era grav bolnav.
Trecând peste un deal și printr-o pădure „romantică” de stejar, alaiul episcopului ajunge în parohia Cățelul românesc (Meseșenii de Sus), sediul protopopesc al tractului Periceiului. În întâmpinarea episcopului au venit două care trase de câte patru boi, pline cu tineri, care l-au însoțit până în parohie. Pe drum se observă că porțile caselor credincioșilor erau împodobite cu ștergare și cusături de casă, care împrejurau câte o icoană sfântă.
La poarta triumfală, amplasată în mijlocul satului, episcopul a fost întâmpinat de către Alexandru Marcu, prim-pretorele plasei Crasna, iar în numele locuitorilor este salutat de către primar.
La ușa bisericii a fost așteptat de către mai mulți preoți din tract, în frunte cu vrednicul protopop, Grațian Flonta, care „prin o înflăcărată și inimoasă cuvântare” îl salută pe arhiereu. Biserica s-a dovedit a fi neîncăpătoare atât la serviciul divin din acea seară, cât și la liturghia de a doua zi. La sfârșitul liturghiei, Iuliu Hossu a predicat din Evanghelia zilei, „care o a tălmăcit poporului pe înțelesul tuturor”, arătând bucuria sufletească pe care o simțea în mijlocul credincioșilor adunați la sfânta biserică. Aduce laude „binemeritate” atât credincioșilor, cât și vrednicului protopop pentru activitatea depusă pe tărâm spiritual, pe care „pentru zelul în păstorirea sufletelor în vreme de aproape patru decenii” l-a ridicat la înalta treaptă de arhidiacon onorar. Cu adâncă emoție, protopopul Grațian Flonta aduce mulțumiri arhiereului pentru cinstea ce i s-a acordat.
După recepțiile ce au avut loc la casa parohială și vizite pe la casele credincioșilor, în după-amiaza zilei de 18 iunie, episcopul a efectuat vizitația canonică în parohia Cățelul unguresc (Meseșenii de Jos), însoțit fiind de un grup de opt tineri călări, care purtau în mâini steagul tricolor. În sat i se face o frumoasă primire, fiind așteptat la poarta triumfală de către credincioșii din parohie, în frunte cu învățătorul Ioan Dragoș, iar la intrarea în biserică a fost întâmpinat de către preotul local, Alexandru Cadar. În biserică se fac ceremoniile religioase care se țineau în mod obișnuit după-amiaza, după care arhiereul ține și aici o predică plină de învățături.
Din parohia Meseșenii de Jos s-a deplasat la Crasna, centrul administrativ al plasei cu același nume, unde păstorea preotul Emil Pop. Biserica din Crasna fiind una mică și veche, s-a luat decizia ca liturghia arhierească de a doua zi, când era și zi de târg la Crasna, să fie oficiată sub un pavilion, care a fost construit în mijlocul pieței.
Primirea arhiereului a fost una strălucită și la Crasna, la poarta triumfală fiind așteptat de credincioșii de toate etniile și confesiunile existente în localitate. Clopotele celor trei biserici au vestit sosirea arhiereului. Poarta triumfală, îmbrăcată în verdeața primăverii, a fost amplasată la capătul străzii ce ducea spre bisericuța românească și în jurul ei s-au adunat toți cei dornici să-l vadă pe episcop intrând în localitate. Din partea administrației publice locale a fost întâmpinat de către secretarul local, Ernest Halliárshy și de notarul tractului Crasnei, preotul Aurel Orian.
La biserică s-au făcut rugăciunile obișnuite de seară, iar la casa parohială au avut loc recepțiile comunităților bisericești și ale autorităților locale, după care arhiereul a făcut vizite la casele credincioșilor până seara târziu.
Celebrarea liturghiei de a doua zi s-a desfășurat „în toată splendoarea unei slujbe arhierești”, asistând mai mulți preoți de la parohiile învecinate, precum și un număr mare de credincioși. Episcopul Iuliu Hossu a ținut un „admirabil” discurs despre credință, care i-a emoționat pe toți cei prezenți. După liturghie a avut loc o agapă creștinească, în cadrul căreia a rostit un discurs venerabilul protopop Grațian Flonta.8
Pentru reușita manifestărilor religioase de la Crasna au depus o muncă deosebită îndeosebi prim-pretorul plasei, Alexandru Marcu, directorul școlii, Aurel Iepurean, învățătorii Aurelia Pintea și Gavril Câmpean și, nu în ultimul rând, preotul local Emil Pop.9
A doua zi dimineața, episcopul a vizitat filia Șimleului, Husasău, unde a fost întâmpinat de către protopopul Alimpiu Coste și preotul local Vasile Moody, iar spre seară arhiereul a plecat la Șeredei, unde a fost „frumos primit” de preotul local, Vasile Gheție, iar a doua zi, 20 iunie, s-a săvârșit și aici liturghia arhierească.10
Vizitația canonică a episcopului Iuliu Hossu a urmat întocmai traseul stabilit dinainte. După Șeredei au urmat parohiile de pe Valea Crasnei și a Barcăului. Pretutindeni, episcopul a fost întâmpinat „cu mare dragoste și nespus dor”, nevenindu-le să creadă că era cu putință ca un episcop „să se scoboare în umilele lor comune”. Preoții și credincioșii au făcut toate pregătirile necesare primirii arhiereului. Cel puțin două porți triumfale au fost ridicate în fiecare sat, în unele chiar trei-patru, cu felurite inscripții alegorice: „Osana”, „Păstorul cel bun”, „Cercetatu-ne-a pre noi de sus mântuitoriul”, ultima fiind la Bănișor. Și la ieșirea din sate erau diferite însemne ale trecerii arhiereului. De exemplu, la ieșirea din Horoatu Crasnei, pe un steag mare, atârnat de-a curmezișul drumului, erau scrise cuvintele: „Veni, vidi, vici”.
Arhiereul era primit în fiecare sat de către autoritățile locale, iar la intrarea în biserică era așteptat de către preotul local. Seara, în biserică sau într-un cort pregătit dinainte, dacă biserica era prea mică, se făcea serviciul Litiei, cu ectenii pentru vii și morți, iar în fiecare dimineață se săvârșea Liturghia arhierească, „cu toată solemnitatea” cuvenită momentului istoric. Liturghia era urmată de cuvântul de învățătură al arhiereului, „întărind pe credincioși în credința strămoșească, și făcându-i atenți să se ferească de apostolii și Hristoșii mincinoși, cari se nizuesc să seamâne învățături greșite printre popor”.11
În fiecare sat, episcopul a efectuat vizite acasă la credincioșii săraci, văduve sau bolnavi, „cărora la dorința lor le-a cetit și rugăciuni pentru sănătate”. De asemenea, a vizitat fiecare filie sau parohie vacantă, arhiereul și suita sa fiind așteptați cu masă la curatorul primar, la cantor sau un fruntaș al satului.
Pe lângă cinstea acordată protopopului Grațian Flonta, care a fost avansat ca arhidiacon onorar, a mai fost avansat ca protopop onorar parohul din Cizer, iar bătrânul paroh din Fizeș, Petru Codeus, care a fost o vreme și învățător al școlii confesionale, a ținut ca în decursul mesei să realizeze un program artistic, cu mai multe cântări naționale”, cu tinerii din sat.
În data de 1 iulie 1923, zi de duminică, episcopul Iuliu Hossu a sfințit biserica din Iaz, tractul protopopesc al Valcăului. Trecuseră 20 de ani de când biserica de lemn a ars, dar credincioșii, împreună cu vrednicul preot Aurel Ghilea, viitor protopop al Zalăului, au construit o nouă biserică de zid.12
Sfințirea bisericii a decurs după toate prescriptele ritului greco-catolic, la eveniment luând parte un număr foarte mare de credincioși veniți din Subcetate, Valcăul de Sus, Valcăul de Jos, Fizeș, Lazuri, Plopiș, Drighiu, Aleuș, Preoteasa, Cosniciu de Sus, Cosniciu de Jos etc., în frunte cu preoții. Chiar și din Valea Ungurului și Valea Târnei a participat o numeroasă delegație de slovaci romano-catolici, curioși să vadă o sfințire de biserică săvârșită de un episcop român.13
La sfârșitul consacrării bisericii, protopopul Alimpiu Coste, administratorul tractului Valcăului, i-a invitat pe toți credincioșii prezenți la acest praznic să participe la manifestarea de la Șimleu Silvaniei, în data de 8 iulie 1923, eveniment care marca sfârșitul vizitației canonice a episcopului Iuliu Hossu.
Până atunci, însă, episcopul și-a continuat misiunea de apostolat pe Valea Barcăului, ajungând până la Marca, Porț, Leșmir și Șumal. La Leșmir, episcopul a făcut o donație de 3.000 lei, cu scopul de a se construi o capelă. În Șumal a fost escortat de doi tineri călări și a trecut pe sub două porți de triumf. Aici i-a ieșit în întâmpinare și George Ghica, proprietarul domeniului de la Balc, care a pus la dispoziția episcopului și a suitei sale trei trăsuri, cu care a mers mai departe până în localitatea Camăr.14
Cutreierând satele de sub munții Meseșului și Rezului, pe Valea Barcăului, până la Șumal și Almaș, episcopul Iuliu Hossu s-a interesat de starea culturală și materială a țăranilor români. În fiecare sat cercetat a înființat, sub președinția sa, câte o agentură a Astrei, numindu-i ca președinți pe preoții locali și promițându-le că le va trimite cărți. De asemenea, a primit și notat plângerile țăranilor în problema reformei agrare și a promis că va interveni la Ministerul Agriculturii pentru a li se face dreptate, el îndeplinind și funcția de senator de drept în Parlamentul României. Aproape toate bisericile și școlile nu primiseră încă lotul școlar promis prin legea de reformă agrară, iar unele, cum era cazul bisericii din Șimleu Silvaniei, au fost chiar șterse din tabloul îndreptățiților.
Ajungând în localitatea Zăuan, episcopul a fost adus de o trăsură cu patru cai peste Pusta-Ceheiului, unde credincioșii din Cehei l-au așteptat, în frunte cu protopopul Alimpiu Coste, la cele două porți triumfale ce s-au ridicat, una la intrare și alta la ieșire din cătun.15
Punctul culminant al vizitațiilor canonice pe care episcopul Iuliu Hossu le-a efectuat în județul Sălaj acum un secol l-au reprezentat manifestările religioase și culturale ce au avut loc în Șimleu Silvaniei, sediul Vicariatului Greco-Catolic al Silvaniei, în zilele de 7 și 8 iulie 1923.
Pregătirile pentru evenimentul deosebit au început cu o săptămână înainte, intelectualii din Șimleu înființând o serie de comitete de organizare pentru primirea arhiereului și pentru organizarea unor serbări culturale de amploare, așa cum numai șimleuanii știau să o facă.
În dimineața zilei de 7 iulie 1923 totul era aranjat, orașul fiind „pavoazat” și arborat cu steaguri. În fața poștei s-a ridicat o „splendidă” poartă triumfală, iar înaintea bisericii vicariale un pavilion, în care urma să fie oficiată liturghia de a doua zi.
În aceeași zi de sâmbătă, la orele 2,30, un lung șir de trăsuri pline cu intelectualii Șimleului, în frunte cu primarul, au plecat pentru a-l întâmpina pe episcop, „în ținuta sărbătorească de vigoare”. Au oprit cu toții peste podul de fier de pe râul Crasna și la numai cinci minute apare trăsura din care coboară „în uralele de binevențiune ale celor prezenți, vesel, radios Arhiereul”, care era însoțit de către prefectul județului Sălaj, dr. Iulian Andrei Domșa.
Primarul orașului Șimleu Silvaniei, Aurel Tarția, rostește discursul de bun venit, după care se formează un convoi de trăsuri, iar în fruntea lor pleacă șeful poliției din Șimleu, Teodor Pislea, cu o echipă de jandarmi călări, „în mare ținută de gală”, urmat de trăsura episcopului și „un șir invizibil de lung de căruțe”. În această ordine se face intrarea pe strada principală a orașului, în urările mulțimii care s-a postat pe trotuare.16
La poarta de triumf a fost întâmpinat, în numele credincioșilor șimleuani, de către curatorul bisericesc, Demetriu Filep și o absolventă a Școlii medii de fete îmbrăcată în costum național, care i-a înmânat un frumos buchet de flori, iar la ușa bisericii de către preotul Vasile Moody și de către credincioșii șimleuani. După Litie, întregul cortegiu s-a deplasat la Liceul „Simion Bărnuțiu”, unde episcopul a primit recepțiile, apoi a făcut vizite la preotul romano-catolic, la cel reformat, la rabin și vreo 40 de credincioși, la notabilitățile orașului, dar și la casele celor mai puțin avantajați de soartă. După terminarea vizitelor, la ora 8 seara, Iuliu Hossu a intrat în casa vicarială, unde a fost găzduit de preotul local Vasile Moody.17
Ziua de 8 iulie 1923 a fost una de mare sărbătoare pentru întregul județ Sălaj. Încă de la ora 6 dimineața au început să sosească în Șimleu procesiuni de credincioși, cu prapori și cu cruci din toate satele din jur. Toate satele aveau pancarte cu numele lor: Bobota, Hidig (Măieriște), Giurtelecu Șimleului, Doh, Dumuslău, Iaz, Giumelciș (Plopiș), Pericei etc.
Începând cu ora 9 s-a săvârșit Liturghia arhierească, cu un fast deosebit, în pavilionul construit în piața din fața bisericii vicariale. Alături de episcopul Iuliu Hossu au slujit canonicul dr. Petru Fabian, peste 30 de preoți, în frunte cu protopopii, iar diaconi au fost profesorul de teologie dr. George Robu și protopopul Traian Trufașiu. Cântările au fost „executate într-un mod splendid” de corul Liceului „Simion Bărnuțiu” din Șimleu. Priceasna a fost cântată de Vasile Oros, prim-pretor al plasei Tășnad, împreună cu preoții Vasile Moody și Aurel Ghilea, „ale căror frumoase voci înduioșează mult”. Înălțătoare a fost și predica episcopului Iuliu Hossu, care le-a adus aminte credincioșilor că „Mântuitorul chiar în ziua învierii sale a dat darul iertării păcatelor, prin care curățiți vom putea și ni-se impune să trăim în dragoste veșnică”.18
La ora 2 a fost organizat un banchet, în sala mare a liceului, la care au participat peste 200 de persoane. După cum era moda vremii, s-au rostit o serie de „toasturi”, printre care amintim cele ale consilierului și director al tribunalului din Șimleu, dr. Coriolan Meseșan, dr. Iuliu Maniu, președintele Partidului Național Român (PNR), care a venit special pentru a participa la acest eveniment, și pe cel rostit de dr. Alexandru Aciu, președintele despărțământului Șimleu al Astrei, director al băncii „Silvania” și proaspăt senator al circumscripției Șimleu, ales pe listele PNR, în urma decesului vicarului Silvaniei, dr. Alexandru Gheție.
La ora 5 după-masă, în sala festivă a liceului, a avut loc serbarea culturală a Astrei, sub președinția lui Alexandru Aciu. Punctul culminant al serbării l-a reprezentat punerea în scenă a piesei de teatru alegoric, „Omagiile lunilor”, scrisă de Elena Aciu. A urmat conferința prof. univ. de istorie a artelor Tzigara-Samurcaș, care a avut ca temă stilurile arhitecturale ale bisericilor dar, la fel de impresionat ca toți cei prezenți de reprezentația teatrală, a vorbit mai mult despre reușita ei extraordinară, felicitând-o pe Elena Aciu. La sfârșitul matineului, episcopul Iuliu Hossu a rostit „cuvinte de mulțumire și de o adâncă înduioșare spunând între altele, că zilele petrecute în Sălaj și îndeosebi în Șimleu, îi vor fi veșnic de cea mai plăcută amintire”.
Seara, la ora 9, studenții sălăjeni au organizat o frumoasă serată dansantă, care a ținut până în zori de zi.
După matineu, episcopul Iuliu Hossu s-a retras și a plecat la Bădăcin, unde a fost oaspetele lui Iuliu Maniu, iar a doua zi a plecat cu un automobil la Bicsad.19
Aceasta a fost, pe scurt, epopeea vizitei canonice pe care vrednicul de pomenire cardinal, dr. Iuliu Hossu, a întreprins-o în Sălaj acum un secol, pe vremea când parohiile aflate în subordinea Vicariatului Silvaniei aparțineau Diecezei de Gherla, Iuliu Hossu fiind supranumit, pe bună dreptate, „episcopul vizitațiunilor”, pentru că nu a rămas nevizitat niciun cătun din Sălaj și de pe întregul teritoriu al diecezei pe care o conducea.

Note:
1 „Plugarul”, nr. 7, 21 iunie 1923, p. 3.
2 „Gazeta de Duminecă”, nr. 23, 10 iunie 1923, p. 2.
3 Vezi, în acest sens, Marin Pop, Prima vizită canonică a episcopului Iuliu Hossu la Zalău (24-25 iunie 1922), în „Caiete Silvane”, nr. 210, iulie 2022, pp. 35-38.
4 „Plugarul”, nr. 7, 21 iunie 1923, p. 3.
5 „Gazeta de Duminecă”, nr. 25, 24 iunie 1923, p. 2.; „Plugarul, nr. 7, 21 iunie 1923, p. 3.
6 „Gazeta de Duminecă”, nr. 25, 24 iunie 1923, p. 2.
7 „Gazeta de Duminecă”, nr. 25, 24 iunie 1923, p. 2.; „Plugarul, nr. 7, 21 iunie 1923, p. 3.
8 „Plugarul, nr. 7, 21 iunie 1923, p. 3.
9 „Gazeta de Duminecă”, nr. 25, 24 iunie 1923, p. 2.
10 „Plugarul, nr. 7, 21 iunie 1923, p. 3.
11 „Gazeta de Duminecă”, nr. 27, 8 iulie 1923, p. 4.
12 Ibidem.
13 Idem, nr. 29, 22 iulie 1923, p. 2.
14 Ibidem, p. 3.
15 Idem, nr. 30, 29 iulie 1923, p. 4.
16 „Plugarul”, nr. 9, 19 iulie 1923, p. 1.
17 Idem, nr. 30, 29 iulie 1923, p. 4.
18 „Plugarul”, nr. 9, 19 iulie 1923, p. 2.
19 Ibidem.