Articole

Vizita ministrului Angelescu la școlile nou-construite în Sălaj

– 27 mai 1928 –

 

După Marea Unire din anul 1918, uniformizarea învățămân-tului la nivelul întregii țări începe abia prin punerea în practică a legii pentru învățământul primar al Statului și învățământul normal-primar, adoptată la 26 iulie 1924 sub ministeriatul lui dr. Constantin Angelescu, care a avut mai multe mandate de excepţie în fruntea învăţământului românesc, în timpul guvernărilor liberale, fiind considerat un al doilea Spiru Haret pentru şcoala românească.

Născut la 2/25 iunie 1869 în Craiova, Constantin Angelescu a urmat cursurile școlii primare și secundare în orașul natal, în perioada 1876-1887. După absolvirea liceului, s-a înscris la Facultatea de Medicină din Paris, unde și-a susținut și doctoratul, în anul 1897. Revenit în țară, a fost numit chirurg la Spitalul „Brâncovenesc” și apoi la Spitalul „Filantropia” din București. În anul 1903 devine profesor și director al Clinicii Chirurgicale a Facultății de Medicină din București. În paralel, se dedică muncii de cercetare științifică, elaborând numeroase lucrări de referință pentru medicina românească.1

Dr. Constantin Angelescu

Intrând în viața politică, se înscrie în Partidul Național Liberal, devenind un colaborator apropiat al marelui om politic Ion I.C. Brătianu, care l-a desemnat în funcția de ministru al Lucrărilor Publice, funcție pe care a îndeplinit-o între anii 1914-1916.2

În anul 1917 pleacă în SUA, fiind desemnat ministru plenipotențiar al României, iar în anul 1918 a fost ales vicepreședinte al Consiliului Național al Unității Române de la Paris. După război, în acele vremuri de mari prefaceri pentru țara noastră, face parte din delegația română la Conferința de Pace de la Paris (1919-1920).3

Între timp continuă să ocupe funcții ministeriale în cadrul guvernelor liberale conduse de Ion I.C. Brătianu. Astfel, la 12 decembrie 1918 îl înlocuia din funcția de ministru al Cultelor și Instrucțiunii Publice pe Ion Gh. Duca, care trece la Agricultură și Domenii. În acest context începea prodigioasa lui activitate în domeniul educației și al construcțiilor școlare.

În anul 1922 începea marea guvernare liberală, iar Constantin Angelescu era desemnat, de prim-ministrul Ion I.C. Brătianu, să conducă destinele învățământului românesc. De-a lungul perioadei interbelice a îndeplinit funcția de ministru al Instrucțiunii Publice în mai multe guverne: în perioada 19 ianuarie 1922 – 29 martie 1926; în noul guvern condus de Ion I.C. Brătianu, în perioada 21 iunie – 24 noiembrie 1927; şi-a continuat activitatea după moartea fulgerătoare a lui Ion I.C. Brătianu şi în guvernul condus de fratele acestuia, Vintilă I.C. Brătianu (24 noiembrie 1927 – 9 noiembrie 1928); a fost ministru în guvernul condus de I.G. Duca, până la asasinarea acestuia de către legionari, în seara zilei de 29 decembrie 1933, în Gara Sinaia, respectiv 14 noiembrie – 29 decembrie 1933; după asasinarea lui Duca a fost numit prim-ministru interimar (30 decembrie 1933 – 4 ianuarie 1934) şi ministru al Instrucţiunii Publice, Cultelor şi Artelor; după desemnarea ca prim-ministru sau preşedinte al Consiliului de Miniştri, cum se numea funcţia în epocă, a lui Gheorghe Tătărescu, Dr. C. Angelescu s-a aflat, din nou, în fruntea învăţământului în toate guvernele conduse de acesta (5 ianuarie 1934 – 28 decembrie 1937).4

După publicarea legii învăță-mântului din anul 1924 în Monitorul Oficial, ministrul Constantin Angelescu trimite o adresă primarilor sălăjeni, în care le aduce la cunoștință atribuțiile și obligațiile pe care le aveau autoritățile locale, în conformitate cu noua lege, fiind chemate să contribuie la buna funcționare și întreținere a școlilor. Statul se obliga să asigure formarea viitorilor învățători și salarizarea lor, iar autoritățile locale aveau în sarcina lor întreaga întreținere și dotare materială a școlilor primare. Articolul 162 din lege prevedea că în sarcina comunelor cădeau următoarele: „a) A construi, a repara și întreține localul de școală și locuința directorului; b) A dota și întreține mobilierul școlar; c) A înzestra școlile cu material didactic; d) A (se) îngriji de curățenia, încălzitul locuinței directorului; e) A da sumele necesare pentru cheltuielile de cancelarie și a procura registrele și imprimantele obligatorii; f) A plăti oamenii de serviciu necesari; g) A ajuta școlarii săraci, dându-le cărți, haine, înființând cantine și căminuri școlare”. Toate acestea trebuiau cuprinse în bugetele anuale ale comunelor.5

În paralel, ministrul trimite o adresă și prefectului județului Sălaj, Dr. Iulian Andrei Domșa, în care apreciază opera de construire a localurilor de școală începută în anul 1922, odată cu numirea sa în funcția de prefect, subliniind că această muncă era „departe de a fi terminată”, iar prin apariția noii legi a învățământului primar din România căpăta „o nouă actualitate”. Obligativitatea învățământului de șapte clase cerea „noi sforțări pentru a pune în stare școala să realizeze toate țelurile educative, pe care noua lege i le-a propus”. Îl anunță că în bugetul anului 1925 trebuiau prevăzute fondurile necesare pentru noile construcții școlare, reparații și întreținerea celor existente. Cel chemat să „însuflețească această acțiune și să o conducă” era chiar prefectul Domșa, „care prin cele înfăptuite”, până la momentul respectiv, a „dovedit marele interes și dragostea nețărmurită ce purtați operei de cultură prin școală”. Legea prevedea o perioadă de cinci ani, în care trebuia să se construiască numărul necesar de localuri școlare sau să se adapteze și să se transforme, potrivit noilor nevoi, localurile existente. Subliniază că nu trebuia pierdută campania anului 1924 și trasa ca sarcină construirea a cel puțin 30 de localuri noi, acolo unde nu exista local propriu pentru școală sau exista local insuficient, acestea fiind „cerințe superioare, care trebuesc satisfăcute, chiar de pe acum”, spune ministrul Angelescu.6

În urma primirii acestei adrese, la 29 noiembrie 1924, prefectul județului Sălaj trimitea o adresă primpretorilor, în care trasa ca sarcină să transmită comunelor să cuprindă în bugetele lor sumele necesare pentru lucrările de construcție, reparare și înzestrare a școlilor primare, pe exercițiul financiar al anului 1925.7

În timpul mandatelor de ministru al Instrucțiunii Publice ale lui Dr. Constantin Angelescu s-au construit numeroase școli și în județul Sălaj.

Școala primară din Coșeiu

În acest context, la începutul anului 1924 se înființează Comitetul central de construcții școlare al județului Sălaj, organism creat cu scopul de a se ocupa exclusiv cu edificarea noilor construcţii şcolare, atât de necesare învăţământului primar de stat după Marele Război şi Marea Unire de la 1 Decembrie 1918.

În Sălajul istoric, componența Comitetului central de construcții școlare era următoarea: Dr. Iulian Domşa, prefectul judeţului Sălaj – preşedinte; Nicolae Nistor, subrevizor şcolar – secretar; Emil Bran, senator; Dr. Alexandru Aciu, senator; Gheorghe Pop, deputat; Vladimir Atanasovici, deputat; Ion Lapedatu, deputat; Emil Lobonţiu, deputat; Victor Deleu, deputat; Iuliu Kuzel, inginer; căpitan Mihăescu, comandantul companiei de jandarmi; Francisc Terdic, inginer silvic; G. Simonek, inginer Silvic; Dr. Nicodim Cristea, primarul oraşului Zalău; Dr. Iuliu Pop, subprefectul judeţului; Dimitrie Nica, administrator financiar; Ioan Mango, revizor (inspector general – n.n.) şcolar; Traian Trufaşiu, protopopul greco-catolic al Zalăului; Ioil Ghiuruţan, protopopul ortodox al tractului Unguraş (Românaşi); Dumitru Mărgineanu, subrevizor şcolar; Dr. Victor Gheţie, primpretor; George Bancoş, primpretor; Alexandru Marcu, primpretor; Gheorghe Pop, primpretor; Dr. Cornel Gheţie, primpretor; Vasile Oros, primpretor; Gheorghe Ionescu, agronom regional; A. Marcalaus, agronom regional; M. Monovici, agronom regional; V. Agârbiceanu, agronom regional; Dr. Augustin Pintea, advocat şi juristconsultul comitetului central. După data de 12 octombrie 1925, când prefectul Domşa demisionează din funcţie, preşedinte al comitetului devine nou prefect, profesorul Dr. Constantin Pavel, „care primeşte şi însărcinarea de-a patrona această acţiune culturală cu aceiaşi dragoste ca şi înaintaşul său”8.

În numai doi ani de activitate (1924-1925), sub coordonarea acestui comitet s-a reușit construirea următoarelor școli: în localitatea Stârciu s-a reușit construcția unei școli impozante, cu două săli de învățământ, cancelarie profesorală și locuință pentru învățător; școlile din Vașcapău (Poarta Sălajului), Sighetu Silvaniei, Cheud, Gălpâia, Năpradea, Romita, Giorocuta, Bocșa, Hidig erau terminate; la Moiad, Mânău, Bulgari, Șumal și Supuru de Sus erau terminate în roșu; Biușa, Zalnoc și Criștelec – terminate, dar mai lipseau podelele; Coșeiu, Răstolțu Mare, Racâș și Doh – zidurile erau ridicate până la strașină. De asemenea, la Boian-Plesca, Marca și Asuajul de Sus s-au cumpărat case particulare, care au fost amenajate ca localuri școlare. La fel, în Panic și Bocșița, dar dintr-o casă particulară expropriată. Nu în ultimul rând, în localitățile Var, Chechiș și Brebi era arsă cărămida necesară construcției școlii, iar în alte șase localități exista materialul lemnos necesar.9

Revenit în funcția de ministru al Instrucțiunii Publice în anul 1927, după o pauză de un an, în care la putere s-a aflat un guvern condus de generalul Alexandru Averescu, liberalul Dr. Constantin Angelescu reia opera construcțiilor școlare. În acest sens, îi trimite o adresă noului prefect al județului Sălaj, Dr. Ioan Ossian, în care afirmă că în cei patru ani de guvernare liberală (1922-1926), în România au fost construite aproximativ 6.000 de școli primare, cu peste 11.000 săli de clasă, 1.500 de locuințe pentru învățători, cu aproape 5.000 camere, 45 de școli normale, 54 licee și școli secundare, 11 gimnazii, 32 școli de meserii, 10 școli comerciale, 10 școli profesionale etc. Unele au fost definitivate în cei patru ani de guvernare, dar au mai rămas câteva sute de școli primare neterminate pentru că au fost începute prea târziu sau construcția lor cerea mai mulți ani pentru terminare. Acuză guvernul Averescu că a renunțat la opera de construcții școlare și anunța că dorea să „reia firul întrerupt”. În acest sens, îi trasa ca sarcină să definitiveze construcțiile școlare rămase neterminate în 1926 și să înceapă construcția a încă cel puțin 20-30 de școli, „cari trebuesc terminate anul viitor, când vor începe construirea altora, pentru ca în 2-3 ani, cum am spus, învățământul primar din județul D-v să fie complet”. Îl roagă ca îndată ce primește circulara să convoace organele administrative și școlare și să alcătuiască un program de lucru și să indice fiecăruia rolul ce îl avea de îndeplinit în desăvârșirea acestei opere, la care trebuiau să conlucreze toate autoritățile cu sarcini de răspundere în acest domeniu. De asemenea, îl anunță că a discutat cu ministrul Agriculturii și Domeniilor, rugându-l să dea ordin, „ca și în trecut”, să fie date lemne gratuit pentru construcția de școli. În încheiere, îl asigură pe prefectul Ossian că va avea tot sprijinul ministerului pe care îl conducea.10

Intenționând să participe la serbările centenarului liceului românesc din Beiuș, care au avut loc în zilele de 30-31 mai și 1 iunie 1928, ministrul Instrucțiunii Publice, Constantin Angelescu, și-a anunțat intenția ca înainte de eveniment să efectueze o vizită la noile construcții școlare din nord-vestul țării, printre care și cele din Sălaj, realizate în timpul ministeriatului său. În acest sens, șeful său de cabinet îi trimite o telegramă prefectului județului Sălaj, Ioan Ossian, la 14 mai 1928, prin care îl anunța de vizita ministerială, preconizată a avea loc în data de 27 mai. Totodată, îl ruga să ia legătura cu inspectorii școlari ai regiunii Oradea, Dr. Caba și Silaghi, în vederea întocmirii programului și listei școlilor sălăjene pe care ministrul urma să le viziteze.11

În data de 17 mai 1928, prefectul Ossian îl informa pe ministrul Angelescu că, împreună cu cei doi inspectori amintiți mai sus, au vizitat noile construcții școlare din județ, au stabilit programul și îl așteptau în ziua anunțată.12

Cei doi inspectori școlari trimit, la rândul lor, o telegramă prefectului Ossian, prin care îl informau asupra programului delegației ministeriale. Delegația urma să ajungă în dimineața zilei de 27 mai, zi de duminică, în gara Ciucea, la ora 5. Prefectul Ossian era rugat să trimită automobile pentru 15 persoane. La ora 7, delegația urma să pornească spre Sălaj și să inspecteze școlile din Boian, Stârciu, Răstolțul Mare, Vașcapău (Poarta Sălajului), Gălpâia, Racâș, Chechiș, Var, Someș-Odorhei, Năpradea, Cheud, Mânău și Biușa, de unde urma să plece cu mașina la Sighetu Marmației, la vremea respectivă reședința județului Maramureș. Prefectul era anunțat că ministrul nu va înnopta în Sălaj, oficialitățile sălăjene având sarcina de a-i oferi un mic dejun în Ciucea, un prânz pe traseu, „într-un loc potrivit”, iar spre seară să organizeze „un buffé în picioare”. Totodată, prefectul era rugat să pregătească primiri în comunele vizitate, „cu mare fast”, și să-l însoțească pe ministru până la Sighetu Marmației.13

Cu doar câteva zile înainte de vizită, cei doi inspectori școlari îi trimit o nouă telegramă prefectului Ossian, prin care îl înștiințează că ministrul Angelescu dorea să viziteze și școlile din plășile Carei și Valea lui Mihai, arondate județului Sălaj în urma reformei administrative din anul 1925. În acest sens, îl roagă să comunice urgent informația Revizoratului școlar al județului Sălaj, în vederea pregătirii școlilor din această zonă.14

Școala din Gălpâia, funcțională și în prezent

În inspecțiile făcute de ministrul Angelescu la școlile din Sălaj a fost însoțit de prefectul județului Sălaj, Ioan Ossian, prof. univ. Emil Panaitescu, deputat, directorul general al învățământului primar, Ghițescu, Ștefan Ioan vicepreședintele Senatului, Gheorghe Bota, inspectorul școlar al regiunii Oradea, C. Popescu, director de cabinet al ministrului, Leontin Ghergariu, directorul liceului de băieți din Zalău, Cornel Pop, directorul Școlii Normale din Zalău, Ioan Mango, revizor școlar (inspector general) al județului Sălaj, Iulian Domșa, fost prefect al județului Sălaj, Dumitru Mărgineanu, subrevizor școlar, Augustin Caba și S. Corbu, inspectori școlari ai regiunii Oradea etc.

La Jibou, unde erau adunați mulți membri ai corpului didactic din județul Sălaj, s-a servit o masă în cinstea ministrului, la care prefectul Ioan Ossian a ținut un discurs care i-a impresionat pe cei prezenți, „în care a evidențiat rolul important” pe care l-a avut ministrul Constantin Angelescu „în ridicarea culturală a poporului nostru”. Ministrul a mulțumit pentru „frumoasele cuvinte, declarând că are convingerea că numai prin cultură se va putea face consolidarea”. Văzând ceea ce s-a făcut în județul Sălaj, mulțumește fostului prefect Iulian Domșa și prefectului în funcție, Ioan Ossian, precum și tuturor colaboratorilor „pentru opera înfăptuită”. Seara, ministrul a fost oaspetele distinsei familii Elena și Francisc Hossu-Longin, în Băsești, iar a doua zi a plecat în județul Maramureș.

Pe tot parcursul vizitei sale, ministrul Angelescu „a fost întâmpinat cu foarte mult drag de populație. S-au ridicat arcuri de triumf, poporul a ieșit întru întâmpinarea distinsului oaspe. A fost peste tot o sărbătoare”. O primire deosebită i s-a făcut în localitatea Vașcapău (Poarta Sălajului), unde a fost întâmpinat de protopopul ortodox Ioil Ghiurițan, care a rostit un cuvânt de bun venit, iar din partea elevilor a rostit un discurs emoționant Jovian Rus, elev în clasa a IV-a. Ministrul a rămas impresionat de această primire călduroasă.

Ca un bilanț asupra celor văzute în cadrul vizitei sale, ministrul Angelescu declară presei că vizitând școlile din cele patru județe situate în nord-vestul Ardealului, a dorit să cunoască stadiul noilor construcții școlare: „Impresia ce am câștigat cu prilejul inspectării școlilor românești din aceste patru județe a fost mai mult decât satisfăcătoare”. Subliniază că în comparație cu situația din urmă cu patru ani, când a vizitat ultima dată aceste școli, găsea o deosebire „extraordinară, progresul uimitor”, ceea ce, în opinia sa, făcea „multă cinste întregului corp profesoral din această parte a țării, care a prestat o muncă de adevărat apostolat”. A observat că s-au construit numeroase școli primare, dintre cele începute unele fiind terminate, iar altele erau încă în lucru: „Ceea ce pot spune este că am constatat în toate părțile un mare avânt și o mare însuflețire”. De asemenea, a rămas profund impresionat de răspunsurile pe care le-a primit de la elevi, ceea ce dovedea „că dăscălimea își face datoria și merită toată lauda”. Din păcate, nu putea spune același lucru despre școlile minoritare, cu excepția celor câteva școli evreiești, „cari au făcut, incontestabil, progrese foarte apreciabile”.15

Ministrul Angelescu a continuat să muncească cu același zel pe tărâmul educației naționale și în anii care au urmat, reușind să sprijine construcția a aproximativ 14.000 de școli în toată țara, merite pentru care a fost răsplătit cu ordinul „Răsplata muncii pentru construcții școlare”. S-a stins din viață la 14 septembrie 1948, la București16, chiar în anul în care țara noastră intra în „noaptea totalitară” impusă de tancurile sovietice.

 

Note:

1 Dorina N. Rusu, Membrii Academiei Române. 1866-1999. Dicționar, București, Editura Academiei Române, 1999, p. 23.

2 Stelian Neagoe, Istoria guvernelor României de la începuturi – 1859 până în zilele noastre – 1995, Bucureşti, Editura Machiavelli, 1995, pp. 75-76.

3 Dorina N. Rusu, op. cit., p. 23.

4 Stelian Neagoe, op. cit., pp. 81-120.

5 Serviciul Județean al Arhivelor Naționale Sălaj (în continuare S.J.A.N. Sălaj), fond Prefectura județului Sălaj. Prefect-administrative, dosar 955/1924-1929, f. 2.

6 Ibidem, f. 1.

7 Ibidem, f. 5.

8 Nicolae Nistor, Activitatea Comitetului central de construcţii şcolare al judeţului Sălaj în 1924-1925, Tipografia „Luceafărul”, Zalău, pp. 6-8.

9 Ibidem, pp. 32-33.

10 S.J.A.N. Sălaj, fond Prefectura județului Sălaj. Prefect-administrative, dosar 955/1924-1929, ff. 7-8.

11 Ibidem, f. 191.

12 Ibidem, f. 197.

13 Ibidem, f. 192.

14 Ibidem, f. 196.

15 Meseșul, nr. 20-21, 16 iunie 1928, pp. 4-5.

16 Dorina N. Rusu, op. cit., p. 23.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.