Viorel Gh. Tăutan, „Cronica de întâmpinare” – un cadou

Estimated read time 4 min read

Se cuvine să recunosc: este indubitabil tot mai dificil să te conformezi clasicului (amical/familial) îndemn „Revino cu picioarele pe pământ!” Aparțin unei categorii de cititori a tot ce ține de scriitură, stăruind doar acolo unde informația îmi stârnește interesul, curiozitatea și/sau satisfacția. Și îmi divulg opiniile, chiar dacă intuiesc inutilitatea acestei inițiative, zgândărind felurite orgolii de autoproclamați „specialiști”. Recidivez cu afirmații/atitudini incomode și adesea inutile.

Iată, prin urmare:

Din ce în ce mai aglomerată „piața”/oferta literară cu felurite „sortimente” de specii și genuri. Îți vine să zici împreună cu miraculosul autor al Doine-lor și Lăcrămioare-lor: „Românul e născut poet”! În consecință, zic și eu că, dacă s-ar fi născut în același timp și cititor, am fi tentați să ne credem, mai în glumă, mai în serios, locuitori ai Paradisului livresc!

Nu este gratuită această aluzie cvasi-malițioasă, așa cum ar părea la o percepție superficială. Ea pornește de la o mai veche decantare, firesc subiectivă, a gradului de efort și dificultate în abordarea onestă a ceea ce ne-am obișnuit să denumim gândire critică sau măcar opinie de cititor cât de cât avizat. „Invazia” imago-acustică declanșată de apariția și răspândirea Internetului cu motoare de căutare, precum: Bing, Excite, Google, MSN, Yahoo ș.a., și cu rețelele de socializare cunoscute (Facebook, Instagram, TikTok) pare să fi produs și desțelenirea imaginației contemporanilor noștri, fără opreliști de factură autoreferențial-culturală, de nivel de cunoaștere a regulilor gramaticale sau al gradului de ceea știm că înseamnă Talent.

Fenomenul a pătruns treptat și viguros (și) în lumea artelor vizual-auditive electronice (Radio, Cinematografie, Televiziune, Internet etc.), concomitent mișcării „revoluționare” numite Postmodernitate/ Postmodernism, sincronizată în literatura autohtonă cu așa-numitul Optzecism, privit, dar și asumat teoretic și practic, drept formulă inițial-inovativă, cel puțin. Despre această noțiune, devenită concept, au fost scrise mii de pagini care îi certificau astfel consolidarea teoretică intrinsecă valorii și permanenței*.

Au urmat alte generații, de …iști (nouăzeciști, douămiiști), fiecare cu programe și idealuri, ceea ce-i bine pentru cultura/literatura română, sincronizată sau nu, lovinescian ori altfel, la amplele mișcări în artele altor limbi vorbite și scrise pe mapamond.

Ceva mai rău este doar atunci când pornește o anumită categorie de „teoreticieni” și „critici” de grupare generaționistă să alcătuiască topuri, clasamente, sprijinindu-se pe calificative amicale, de grup/gașcă, și pe gradele de comparație ale două-trei adjective, valorificate suficient de frecvent ca adverbe, cum ar fi: important, mare, semnificativ, mărunt. Ceea ce încurajează pe unii, dar îi dezamăgește pe alții. Mi se va spune că este firesc, așa s-a întâmplat mereu, de-a lungul și de-a latul istoriei civilizațiilor terestre. Așa au luat naștere diacronic direcții și curente culturale, artistice.

Divaghez.

Revenind la afirmația din al treilea alineat, îngăduiți-mi să accentuez asupra dificultăților, pe timp ce trece mai mari, în a face aprecieri și clasamente într-un asemenea iureș de poeți, prozatori, eseiști adăpostiți în spațiile virtuale ale rețelelor de socializare, în presa scrisă, în producțiile unor edituri.

Mulți, din ce în ce mai numeroși, se adresează celor consacrați, cerându-le reverențios sau amical-dezinvolt opinii publicate în presa, de preferință scrisă, despre producțiile comune, nu de puține ori inepte, lipsite de originalitate stilistică și estetică.

Acum, poate doar dubioasa AI (inteligența artificială) să reușească în facilitarea discernerii autenticității, a originalității, în consecință, la descurajarea răspândirii aventurierilor pastișori și a plagiatorilor. Pentru că aceștia nu cunosc opreliști în satisfacerea ambiției de-a atrage atenția celorlalți asupra ego-ului lor superior. Ce frumos cadou este pentru ei „Cronica de întâmpinare” semnată de vreun scriitor consacrat, recunoscut ca atare de către ceilalți membri ai Breslei!

===============

*Vezi: Ion Bogdan-Lefter, Andrei Bodiu, Mircea Cărtărescu, Alexandru Mușina, Radu G. Țeposu, Gheorghe Crăciun, Virgil Diaconu, Dumitru Chioaru ș.a.m.d.

Poate nu ai vazut...