Articole

Viața ca o piesă de teatru

Ildiko Șerban este una dintre cele mai surprinzătoare scriitoare din actualitate, mai ales prin prisma anului 2021 și a realizărilor ei literare din anul respectiv, a căror temelie a fost pusă încă din 2020, anul de debut al poetei, când a publicat volumul „Sarea din pustă”, Editura Junimea, Iași, în urma câștigării celei de-a XXVII-a ediții a concursului de debut în volum, la Festivalul Național de Poezie „Costache Conachi” (2019). Acesta a fost urmat de volumul de poezii „La cumpăna furnicilor”, Editura Partoș, Timișoara și la finalul anului, de volumul de poezii „Cuțit fără copac”, Editura Neuma, Cluj-Napoca. Trei volume de poezii primite cu vivacitate de critică, asupra lor aplecându-se nume cunoscute ale vieții literare contemporane. Iată doar două exemple: Horia Gârbea și Vasile Dan.

Ascensiunea literară a scriitoarei se cimentează cu adevărat în 2021 când devine membră a Filialei Arad a Uniunii Scriitorilor din România și primește totodată Premiul de debut în poezie al filialei. Dacă adăugăm și debutul în volum de proză scurtă, „Cuibul din păsări” (Editura Colorama, 2021), în Colecția Cercului literar de la Cluj – proză, sub bagheta editorului și fondatoarei grupării „Cercul literar de la Cluj”, scriitoarea Emilia Poenaru Moldovan, avem un profil scriitoricesc amplu și puternic, polifonic din punct de vedere al domeniilor accesate, plin de potențial. Această credință ne este întărită printr-o nouă apariție, de această dată, a unui nou volum de proză, „Trenul de zece și un sfert”, apărut la Editura Colorama din Cluj-Napoca, urmare a obținerii de către autoare a Premiului pentru Proză a Editurii Colorama, pe anul 2021.

Cartea de față ne surprinde prin structura sa densă și calculat concepută. Acțiunea are drept protagoniști doi colegi de serviciu, un el și șefa lui, ajunși la maturitate intelectuală și emoțională. Pe parcursul unei ture de noapte neobișnuite, zic neobișnuite pentru că, în mod firesc, dacă nu aveau de muncă, angajații acestui serviciu ar fi ațipit câteva ore, personajele reușesc printr-un monolog-dialog atipic să își decoperteze felie cu felie viețile și sufletele, între ei formându-se conexiuni de ordin psihosomatic, dar și de ordin emoțional și carnal. Subiectul devine cu adevărat incitant când particularitatea din trama povestirii începe să graviteze în jurul istoricei animozități dintre unguri și români, divergențele etnice dintre aceștia, ostracizarea socială la care sunt supuși cetățenii ambelor etnii, dar și diferențele de ordin social și psihologic dintre generații, marginalizarea sentimentelor care se nasc între un român și un ungur fiind arhicunoscute. „Se tot discută în media și în particular despre tensiunile dintre naționalitățile care locuiesc acolo. Argumentele sunt pro și contra despre fenomen. Depinde de foarte mulți factori analiza asta, dar dacă oamenii ar vedea la fața locului, la cald, reacții și dacă ar locui un timp în comunități gata formate în care chiar există un fel de râcă transmisă din generație în generație, poate ar înțelege despre ce vorbesc, dar nu mai deschid de mult subiectul despre asta. Normal că se leagă prietenii și există politețea omului de la țară, normal că toleranța este prima care se vede în noul context european, dar nu e așa… nu e… chiar și turismul local e o minciună, dar în anii aceia, lucrurile erau realități explicite. Ungurii cu ungurii, românii cu românii.”

Curajul și franchețea cu care autoarea abordează această temă, detașarea și sinceritatea scrierii, dar și vocea epică masculină ca fond al expunerii, demonstrează cu prisosință mentalul puternic al scriitoarei Ildiko Șerban, devotamentul pentru literatură și pentru adevăr și demonstrează, în același timp, capacitatea amplă de ordin psihologic pe care o are, dovedind că este o cunoscătoare rafinată a mentalului masculin, a trăirilor atât fizice cât și emoționale pe care le poate avea un bărbat atras de o femeie, dar și a mentalităților socio-culturale, a obiceiurilor și tradițiilor ungurești și românești deopotrivă.

Ildiko Șerban creează un personaj feminin spumos, o tânără unguroaică extrem de frumoasă, inteligentă și intuitivă, trecută prin experiența unei iubiri interzise, o iubire pentru un bărbat român, care va fi înfierată atât de comunitatea ungurească, cât și de cea românească. Acest personaj devine prin muncă și perseverență, șefă într-un serviciu de asistență socială. Proiecția portretului feminin este făcută prin ochii, emoțiile, gândurile și trăirile unui bărbat de bon ton, deosebit ca mod de gândire și viziune, subalternul său.

 Pe lângă problematica etnică și cea a iubirii zădărnicite, autoarea ne relevă și acea parte a iubirii care este trădată și mințită. Astfel, tânărul român de care se îndrăgostise în adolescență personajul feminin, îi va trăda iubirea curată și inocentă, el având relații intime – relații impuse de nevoi fiziologice, cum se justifică personajul – cu o româncă, emancipată, învățătoare la școala din sat. Această trădare, chiar dacă va fi acceptată la timpul respectiv, în numele dragostei, de tânăra unguroaică, tot va avea repercusiuni în psihicul ei, făcând-o vulnerabilă în fața masculinității, provocând cititorul la analiza moralității într-o relație asumată. Așa se naște dorința personajului de a afla adevărul despre sinele și mintea masculină, „sinele masculin dezbrăcat”. Aici intervine factorul psihologic al povestirii și capacitatea scriitoarei Ildiko Șerban de a devoala atât mentalul masculin, cât și pe cel feminin, planurile succedându-se cu intensitate și regularitate.

De apreciat la povestirea de față este nu doar dramatismul narațiunii și dinamica textului, dar și ludicul rafinat, prozatoarea având darul comicului de situație, personajul masculin fiind când sarcastic cu propria persoană, când ironic, monologul pe care îl are cu sine fiind amuzant și atractiv.

Cadrul unde se petrece acțiunea este limitat. Pe de o parte biroul clasic unde își desfășoară activitatea doi funcționari, pe de altă parte o margine de depou, unde aceștia coboară ori pentru a fuma, ori pentru a-și limpezi gândurile în liniștea nopții. Toate acestea formează decorul perfect pentru o piesă de teatru traversată de sunetul „trenului de zece și un sfert”, încă de la prima scenă. De asemenea unitățile dramatice narative sunt adevărate scene ale vieții, în care conflictul interior susține cu vehemență acțiunea. Narațiunea devine, mergând pe acest ax dramaturgic, un moment de decupaj de maximă intensitate dintr-o poveste de viață.

Scriitoarea Ildiko Șerban pare că își susține cu propria experiență proza, astfel încât narațiunea arată ca o filă din povestea vieții sale, aproape ca o proză memorialistică. Și afirm asta tocmai pentru că Ildiko Șerban s-a născut la data de 20 octombrie 1963, în Târgu Mureș, are origini ungurești și este licențiată în Asistență Socială. Primii ani de școală i-a făcut în limba maternă, de la zece ani studiind și urmând școli în limba română, atrasă fiind de țara natală, de locurile pitorești, de obiceiurile sale, pe care le descrie cu iubire mioritică. Hotărârea ei de a studia în limba română, de a-și îmbogăți arealul lingvistic, dar și de a-și îmbogăți bagajul literar, istoric, cultural, i-a adus dezaprobarea comunității maghiare care a considerat-o mulți ani o dezertoare, acest lucru schimbându-se odată cu intrarea ei în viața literară și progresul remarcabil. Dar nici comunitatea română nu i-a fost mai prietenoasă, privind-o cu rezervă și circumspecție, mai ales pentru crezurile ei – Ildiko Șerban declarându-se româncă prin simțire, prin naștere, țara ei fiind România. Dubla stigmatizare a făcut-o pe scriitoare să își piardă busola lui „eu sunt”. Abia când poezia și proza au început să se materializeze în volume și ea să fie recunoscută de lumea critică pe plan național, scriitoarea și-a regăsit echilibrul, liniștea și împlinirea existențială și interioară.

„Trenul de zece și un sfert” este un altfel de tren, cu vagoane întocmai ca actele vieții pe care scriitoarea Ildiko Șerban, cu multă îndemânare, ridicând cortina grea a stigmatizării, le-a transformat într-o proză de cea mai bună calitate, plină de tensiune epică, din care nu lipsesc situațiile limită, finalul fiind cu adevărat tulburător, întărind, dar și răsturnând simbolistica evenimentelor traumatizante care au definit personajul feminin.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată.