Poezii
(continuare din nr. 241/februarie 2025
al revistei noastre)
Regăsire
Alinei-Sorana, la Aniversare
Motto:„Puternică și-mbelșugată, Gaia1,
a lui Haos neîmblânzită soață,
născu pe Uranus2 (seninul necuprins), care,
împreunat cu Geea3, zămisliră șase fiice –
Titanide, dar tot pe-atâția fii, Titanii cei puternici,
înfricoșători, cum Hyperion4, la rându-i,
primea soție pe Theia, și dădură lumii prunci
trei: Helios5, Selena6 și Eos7 (Aurora) –
Zarea cu degete împurpurate…”
Păream descins din Soare în prag de asfințit,
pornit către un țărm scăldat de mare,
când Răsăritul sumbru pe-atâția i-a mințit,
și i-a-mbătat perfid cu așteptare.
Învolburate drumuri apoi le scrijeleam
cu lacrimi în răbojuri efemere,
iar țelul meu terestru pe țărmul unde am
clădit castel din doruri și mistere.
Am prefăcut în zile nopțile-nstelate,
și nu mi-a fost singurătatea fadă,
coșmar după coșmar țeseau eternitate –
hâdului Styx cum să-i cad și eu pradă.
Prin poarta-Echinocțiu la tine m-am întors,
să te cuprind mireasă-ntâia oară,
cu voal de veșnicie, stră-buna mea Eos,
și-n clipa lui sărutul o să doară.
Rugăciune er-etică
Amicului Ion Mureșan, Poetul
M-ai așezat, Doamne, pe malul apei fără hotar,
de unde văd crucea pe vârful dealului chilug,
singura siglă fără zorzoane, cum ar spune cu har
poetul „Cărții Alcool”, când îl pun muzele în jug,
îl biciuie și îi cer: Zi-ne, Ioane, ruga-ți de taină
îngenunchiat lângă altarul cu lichide-n culori,
pune sub tâmpla celui căzut prețioasa ta haină,
doar știi că frate îți e mereu, nu doar la șezători,
ajută-l să-nfrunte neliniștea care cuprinde pe-acei
încercați de năpasta prostiei de-a se crede stăpâni
ai glosarelor, infailibili retori asmuțiți de ai mei
inamici să schimbe lătratul uman în unul de câni,
și fă, Doamne, chiar dacă doare, o nouă minune,
ia-i pe toți răii și-i varsă undeva, în larg univers,
doar astfel să-i uităm, să putem zâmbi și spune
în orice arpegiu minor: elogiul-urare-i pervers,
inima-mi seacă de hohot, când var, când cărbune,
păcatul trufiei din decalogul meu intim fiind șters.
Nepotului meu, Ștefan
M-a întrebat un tânăr prieten dacă sunt fericit,
iar eu i-am răspuns tot cu o-ntrebare:
Ce înțelege el prin fericire, oare?
Sau dacă despre acest subiect, vreodată, a citit.
Privindu-mă apoi, el m-a surprins zâmbind,
cu tonul vocii grav s-a-ncumetat a zice
că n-a găsit răspunsul considerat propice,
nici chiar la vechii filosofi dintre Carpați și Pind.
Vine un timp, o vârstă, când mulți se îndoiesc
dacă au fost, mai sunt, sau fi-vor fericiți,
cuprinși de optimism, speranțelor năimiți
și fatumului servi, sunt siguri că așa e omenesc.
Dar eu cuprins de dorul neprețuitului-mi nepot,
motivul fericirii sper să-l găsești ades
în dragii tăi, acei care destinul și-au înțeles,
pentru îndeplinirea visului sacrificat-au tot.
„Rețeta” fericirii, când vei dori credinței să juri,
o vei afla, dragul nostru, în Sfintele Scripturi
Înainte de a-nflori crizantemele
Doinei mele de Dor etern,
Doina Dorului ce doare
Asemeni unui scrib
aplecat deasupra lumii erai,
scrijelind hârtia sinilie,
în penumbra amețită de parfumuri,
iar eu te avertizam că
nostalgia ar putea fi instrumentar
pentru reparat speranțe,
și spun:
La început a fost Poezia.
Și Poezia era la Poet,
sclav și stăpân sieși, liber colecționa
zâmbete uzuale ori aniversare
în clasoarele pentru percepții și sentimente,
pana desprinsă din aripi
întindea întreg Universul pe frunze,
și astfel
El – Poetul a devenit Poezie
În seara aceea,
o dedicase unei imagini,
zâmbet-miraj printre frezii și trandafiri,
părea să o fi cunoscut dintotdeauna
așteptând, simultan la start și la sosire în spațiu,
șarpele-timp cu două capete.
Se iubiseră demult, în vise premonitorii
din nopțile cenușii ale adolescenței,
și așteptau nerăbdători
să se împlinească…
întâmplări dinainte de-a înflori
crizantemele,
și după îmbrățișările în buchete
când silabe de vers
prindeau să îmbrace veșminte sonore
în ritmul celest al romanței,
amestecând lacrimi cu zâmbete,
(deznădejdi și speranțe),
imnuri ale iubirii
dintotdeauna
pe aceste meleaguri
sacre!
Note:
1 Gaia și Aether erau considerați de Hesiod, în mitologia greacă, drept elemente primordiale din care se trăgeau toți ceilalți.
2Zeu Stăpân al Cerului senin.
3Zeița-soție a lui Uranus.
4 Unul din cei patru Titani care l-au imobilizat pe tatăl lor pentru a fi castrat de Cronos.
5Soarele.
6Luna.
7 Eos, fiica lui Hyperion, și Astreos au creat toate stelele care strălucesc pe cerul nopții și toate vânturile: Boreas – vântul furtunos de miazănoapte, Euros – cel de răsărit, Notos – vântul umed de miazăzi, Zefyros – vântul blând de apus, purtător de nori bogați în ploaie. A fost pedepsită de Afrodita să fie o eternă îndrăgostită.
