Porumbeii din vis
Se auzeau uguind
Ce cuiburi să-și facă
Afară e iarnă
Poate eu am visat
Porumbeii din copilărie
Ce soseau în picaj
Am auzit porumbeii
Iubindu-se noaptea
Soseau dinspre copilărie
Către zilele noastre
Noapte de noapte
Într-o dimineață i-am văzut
Pe balcon
Ce frumoși au crescut
Aveau pene și aripi
Celălalt
Acuma aflu abia
Că scriu pentru Celălalt
L-am văzut în oglinda
Cea mare din copilărie
Pentru el voi scrie:
Rănile toamna
Se vindecă greu
La fel cu urmele
Poemelor
Roadele cad legănându-se
E trist în octombrie
Uneori
Nici vară nici toamnă
Doar eu și Celălalt
Nici ploaie nici soare.
Dansatoare
Pe terasa-ntomnată
Ochii de gheață ai dansatoarei
Inutilul căpșor de păpușă mondenă,
Îi judecam incisivul ciobit
Ce-i luminează fața
Pulpele ce degajă mișcări arcuite –
Intimata era o dansatoare ucigașă.
Vigilenții suspicioși îi cântăreau fapta
Dintr-un taler pe altul –
Discreție profesională,
Fericiți sunteți orbilor,
Amețitoare hăituita felină.
Guașă
Frunze de nuc
Lovite de brumă
Cât de limpede bat clopotele
Semn că-i duminică
În ceașca albastră
Cafeaua amară e rece
Să scriu despre frunze
Despre vârsta de bronz
Cum ni se dăruie
Plecată e vara și toamna
Oriolus-oriolus
Pasărea colorată
Părea că mă binecuvântă
Acum se arată doar vrăbii
Și vița-de-vie fără de frunze
(Din volumul lui Ștefan Jurcă, „Alte poeme uitate”, apărut la Editura Grinta, Cluj-Napoca, în 2024)
Parodie de Lucian Perța
Ștefan Jurcă
Celelalte
(după poezia Celălalt )
Abia acum am aflat
Că poemele mele din tinerețe
N-au fost uitate*, cum s-a întâmplat
Cu celelalte scrieri răzlețe.
Le-am văzut chiar astă toamnă
Pe pagina de gardă într-o revistă
Și asta înseamnă
Că boema încă există.
E frumos în octombrie în Baia Mare,
Deseori
Mănânc covrigi cu sare
Și castane prăjite, ori
Fierte, depinde dacă
Le iau când plouă, ori când e soare.
*Cuvintele scrise cu bold reprezintă sau fac referire la titluri de volume ale autorului.
