Versuri de Silvia Bodea Sălăjan

Estimated read time 3 min read

Adorație

Am stat la umbra unui copac

Și frunzele aveau forma binecuvântărilor Tale

Am privit apoi florile

Și-n boabele de rouă

Ridicând osanale

Am văzut lumina chipului Tău

M-am întors în vis

Și-n neliniștea gândului meu erai Tu

O amforă plină

Cum aș putea să nu Te ador

când Jertfa Ta îmi este Lumină

iar chipul Tău

mi-e întipărit pe retină

Îngerilor mei

cum roua respiră fierbinte

pe sânzienele din zori

cu aripi sfinte blând se-nchide

iertarea peste frunți trudite

şi-n partea dinspre rugăciune

se sting ispitele-n parfumul

îngăduitelor culori

anticipata bucurie

ce se dorea a fi lumină

nu e decât un fruct oprit

în voia liber-a căderii

iar lipsa binelui din gând

e asumarea rătăcirii

în condamnarea fără vină

în tentativa renunţării

dintre tăcere şi cuvânt

vreau două aripi făptuite

de palmele virtuţii pline

şi amurgind pe calea lumii

să-nalţ spre ceruri flăcări albe

iar îngerii ce-i port în mine

ca sânzienele din zori

să stingă lacrima

neplânsă

în curcubeie de ninsori

Când se naște o stea

E seara ce-adoarme în inima mea

e seara bântuind prin cetate

din vechi amintiri când se naște o stea

ce-mi duce trecutul cu ea

și-mi stinge lumina cuvintelor toate

Tăcerile vin și-mi cer vamă mereu

la porți ferecate

atunci însuși cuvântul sunt eu

cu-albastre făclii fumegânde

și poate

în umbre de nori ascunși în chilii

eu sunt loc tăinuit cu tăceri neuitate

Nu voi ști niciodată

și nu voi ști niciodată unde

mi-am rătăcit cărarea

iar soarta mea a devenit odihna păsărilor fără cuib

pentru că timpul mi-a furat pe rând

iubirea și uitarea

Întâlnirea din poem

mi-ar fi suficientă o rază de lumină

ca să pot găsi drumul să răzbat

până la limita unui dor cenzurat

în care te păstrez în taină pe tine

mi-ar fi suficientă lumina unei scântei

ca să aprind cu ea un munte de vise

ce se ascund în nirvane promise

și fac vâlvătaie pe trupul anilor mei

mi-ar fi suficientă mângâierea unui cuvânt

în care să mă întâlnesc cu inima ta

la jumătatea dorului ce veșnic va purta

iubire de îngerii coborâți pe pământ

Poate nu ai vazut...

+ There are no comments

Add yours