in memoriam Octavian Guțu
Singurătăți fără leac
se lasă noaptea
peste Gândurile
nebotezate
octombrie cerne lacrimi
prin sita
norilor
vântul vântură orb
catafalcul de
frunze
dorul de tine
nu a
găsit
Un leac
pentru singurătate
Poem însingurat
amintirea
scapă din mâinile-i
firave frâiele
neîmblânzitei
uitări
jumătate în alb
jumătate în
negru
la masa mea
stă singură
singură-
tatea
Scrisori către Isolda
LI
o ploaie galantă
strivește orașul
buimac
un zâmbet electoral
vechile vise
ucide
azi este clona
lui mâine
prăfuit de uitare
hrănit cu
iluzii
de tine iar
îmi este
sete
LVI
vin
zorile obosite
ceața îmbracă orașul
european
șuieră vântul
alb prin calendare
norii
își întorc
pe dos buzunarele
pânzele negre
dănțuie
în răsăritul
orb
LXX
singur
în arșița
nopții
străin
de răcoarea
mâinilor tale
scriu
printre ghimpii
trandafirului
în floare
un dor nebun
străbate cerul
roșu
LXXV
hoinăresc printre amintiri
cu o
floare
în mâini
te caut
te caut
te caut
în
lanul de stele
iubito
doar eu
pot să-ți culeg
cu-n singur sărut
roua de lună
din părul
de aur
Poemul fără de cuvinte
prietenii au plecat
rând pe
rând
să scrie
versuri în ceruri
eu
am rămas
poate un an
un ano-
timp
blestemat
să mai scriu
pe muchie
de
cuțit poemul
fără de
cuvinte
