Versuri de Iris Király însoțite de o parodie semnată de Lucian Perța

Speranța ultimului pas

Fiecare pas care îmi
înțeapă tălpile aici,
departe de casă,

se simte ca ultimul pas
pe care fiecare pasăre
îl face înainte de a-și lua

zborul:

acut, nesigur și infinit,
dar liber de orice așteptare.

Pe frontul de nord al nostalgiei

Visuri cât munții, acoperite de păpădii
și iubire îndeajuns de multă, legată cu
rădăcinile campanulelor peste poienile
mereu verzi, așa se înnoadă dorul meu

de măduva oaselor, indispensabilă
supraviețuirii, devenind mecanismul
crud care mă ține în mișcare, aici,

pe frontul de nord al nostalgiei.

Râsetul copilului

Râsetul copilului cuprins în mrejele
jocului său imaginar pare
să prevestească, oarecum, iminența
tăcerii fiecărui adult abolit de viața sa

– atât de reală –

Îmbrățișarea blândă a unui copil
în joaca sa te duce cu gândul la

iertare, o lecție atât de crudă
în lumea noastră ținută în loc
de ură și dezamăgire.

Mi-aș dori ca fiecare din noi să
își poată țină copilul de mână
și să îi amintească de puterea

sensibilului,

de aventura eternă a curiozității care
se risipește printre golurile trupului
odată ce geniul copilului dispare din noi,

acest suflet drag care nici măcar nu
știe câtă bunătate se găsește în ochii
fiecăruia dintre noi înainte de a deveni
adulți responsabili cu viețile noastre

atât de reale, și totuși, atât de goale de noi.

Clipa

Avem viață câteva clipe
pe zi:

de pildă, în diminețile în
care nu trebuie să prindem
trenul, metroul, autobuzul;

când liniștea ne prinde chiar ea
din urmă și alunecă printre noi,
apoi se risipește la încheieturi;

când – viața – ne prinde din urmă
și ne încâlcește fire albe de păr,

dor de lumina după-amiezii,

nostalgia unei vieți întregi,
într-o singură clipă trăită.

Toți oamenii sunt copii cu părul
cărunt și frunțile obosite de timpul

netrăit.

Parodie de Lucian Perța

Iris Király

Pe frontul de nord al poeziei
(după poezia Pe frontul de nord al nostalgiei)

Mi-am făcut visuri și-n norvegiană și-n engleză,
încă din studenție, îndeajuns de pertinente,
și de rădăcinile lor, după cure de dor și asceză
mi s-au înnodat versuri în inspirate momente.

Mă dispensez de ele și vi le dau cadou,
anunțându-vă cu multă plăcere
că între liniște și tăcere*

pe frontul de nord al poeziei – nimic nou!

*Cuvintele scrise cu bold reprezintă sau fac referire la titlul de volum al autoarei.