Versuri de Ioan Vasile Bulgărean

Un altfel de poezie

De mâine,

acea fabulă

sau cum vreți s-o numiți,

nu o să mai fie…

O să fie doar o poveste

pentru copiii care nu o să creadă

că omenirea a putut să accepte

și să decadă într-un asemenea hal

încât să-și mănânce

chitariștii-katerinkă

ai furnicilor,

încă de când e lumea…

Doamne (care Doamne?!)…

De mâine nu o să mai fie nici gândaci,

nici fluturi, nici lăcuste,

nici libelule, nici, nici…

Dar tristețea cea mai mare

va fi că nu o să mai fie nici furnici

și nici povești despre greieruși chitariști

pierduți acuma prin farfuriile

de pe la Davos…

Nu lăsa Măicuță

să pierim pe cale…

Faceți liniște

E prea multă gălăgie

pe pământ

și nu se mai aude

nimic din cer.

Faceți liniște

vă rog plângând,

să auzim frumosul

să auzim ce simțim. 

Să ne auzim gândul

ce-l trimitem în Eter,

să ne auzim

pașii plecați spre mister,

să auzim ploaia

căzând peste noi

ca într-un strop

de speranță efemer.

E prea mult zgomot

în mintea noastră

și nu ne mai auzim

nici măcar respirând.

Echilibristică

Tu, cireașă pereche

la urechea mea

dansând 

dansul ielelor

de mai,

levitând

spre cer

ca într-un joc de copii

ce nu se mai sfârșește

niciodată.

Apoi,

adormeam 

în coconul nostru

sub cerul-bumbac,

depănându-ne

apusul sufletelor.

Atârnați

de muchia timpului

făceam mereu 

echilibristică

pentru

a nu cădea în abis.