Atinge-mă
Atinge-mi fața
să simt că iar exist
și răsuflarea
să îmi stea puțin pe loc
și fără să mai știu
că iar sunt viu
și-n mintea-mi rece
iarăși va fi foc.
Atinge-mă ușor
să simt că mai trăiesc…
Atinge-mi coapsa stângă
să-mi simți pulsul bătând
din ce în ce mai blând
de parcă ar cere, mut,
în tine să se stingă…
Atinge-mă să uit
c-am fost odată viu
și să îmi amintesc
dacă mai vreau să fiu.
Între cer și pământ
Între cer și pământ
suntem doar noi,
plutind pe lanuri de flori,
pe care le tot tăvălim.
Între cer și flori
suntem doar noi,
navigatorii umbrelor
aducătoare de ploi
și de speranțe,
de reînviere
a tăvălelilor noastre
pline de dezmăț
și de egoismul singurătății
în care îl trăim.
Confesiuni
Știu că glezna mea nu este ce a fost,
așa precum ți-ai fi dorit
și că pasul mi se clatină-n pantofii
cu tocul ascuțit
și că trupul nu-mi mai freamătă
când trec pe lângă tine,
dar te-am iubit, la infinit.
Mai știu că fusta-mi curge
cam aiurea peste șolduri
și că păru-mi cade cascadă
peste spate,
tu, de fapt, dorindu-ți o mimoză
care să-ți dezmierde somnul,
vorbindu-ți până-n noapte
doar în șoapte…
Dar tu mai știi,
când m-ai ales pe mine
din toate cele câte mai erau
și nu ți-am reproșat vreun nume
pentru că toate ne știau.
Eu te-am iubit și fără gleznă fină
și fără tocuri ascuțite
și fără rochii de prin firme
și fără freze de-mprumuturi…
eu te-am iubit așa cum sunt,
așa cum m-a lăsat natura,
cu sânii mari neoperați
și neumpluți cu silicoane
sau cu toată tevatura.
Eu, încă sunt aici
și vreau să fiu
așa cum m-a lăsat măicuța,
cu mintea mea, cu trupul meu
nealterate de vreun gând,
iubindu-te mereu…
mereu, fiindu-ți muza!
