Flaviu Claudiu Mihali
Dacă aş fi…
Dac-aş fi apa mării pe ţărm încet aş vrea să mor,
Aş vrea să pier încet în apă dacă aş fi pământ…
Suflet dacă aş avea aş muri încet-încet de dor…
Dacă aş fi carte aş sfârşi ucisă de cuvânt.
Dacă aş fi flacără aş arde-n aer până la moarte,
Dacă aş fi oxigen aş vrea să mă consum în foc…
Dacă aş fi cuvânt aş zace aşternut pe-o carte,
Dar sunt om şi mor după al soartei neînţeles joc…
Timp nemăsurat
Cine măsoară tot timpul ce trece
După ce noi am rămas fără timp,
Stinși în eternitatea cea rece?
Cine întoarce clepsidra în schimb?
Când nu mai sunt ochi rătăciți către cer
Cine măsoară câte stele se sting,
Câte inimi se iubesc efemer,
Câte corpuri cerești se ating?
Cine mai ascultă bătăi de inimi
Reverberând din pântec de mamă?
Cine mai numără anii ultimi?
Cine ne mai întoarce din iarnă?
Pescarul
Ferice de pescarul ce prinde-n năvod
Luna – lacrimă prelinsă noaptea din cer!
Căznit de răspunsuri la întrebări care-l rod
Meditează la multele stele ce pier.
Foamea din el nu poate fi ostoită!
(Ce-i prins în obroc nu astâmpără-n pântec!)
Lumea ascunsă e o taină ferită,
În vis deslușită, urzită-n descântec…
Zbor pripit
Din larve viermuind visând să zboare
Spre nicăieri lucind cu aripile-n soare
Au așteptat cuminți în crisalide
Să se prefacă în mici minuni candide.
Era abia un îndoielnic răsărit,
La prima rază au pornit în zbor pripit
Și din pastel sublim de aripi strălucind
Acum e un covor de curcubeu mustind
Și tremurând de fluturi păcăliți de ger
Ce-abia mai dau din aripi zvâcnind stingher…
Alte orizonturi
Se-ascund atâtea alte ceruri
După orizonturile-albastre,
Atâtea taine de prin neguri,
Multe chiar nebănuite astre.
Atâtea nestemate din noroi
Tânjesc după emoții și trăiri!
Iar noi doar sorii noștri stinși și goi
Putem să îi cuprindem din priviri…
…………………………………………………..
Parodie de Lucian Perța
Flaviu Claudiu Mihali
Bine că nu-s…
(După poezia „Dacă aș fi…”)
Dac-ar fi fost să fiu în apa mării-un val,
Mă tot spărgeam pierind în țărmul de pământ
Și prea puține doruri mi-ar fi ajuns la mal,
Ba și cele ajunse s-ar fi pierdut în vânt.
O pasăre de flăcări îns-am acum dorință
Să fiu și zborul să mi-l aștern pe-o carte,
Că păsările n-au nevoie de credință,
Ele nu cred în gânduri de ăst timp sfâșiate!
Cuvintele scrise cu bold reprezintă sau fac referire la titluri de volume ale autorului.
+ There are no comments
Add yours