Versuri de Flaviu Claudiu Mihali însoțite de o parodie semnată de Lucian Perța

Estimated read time 3 min read

Flaviu Claudiu Mihali

Dacă aş fi…

 

Dac-aş fi apa mării pe ţărm încet aş vrea să mor,

Aş vrea să pier încet în apă dacă aş fi pământ…

Suflet dacă aş avea aş muri încet-încet de dor…

Dacă aş fi carte aş sfârşi ucisă de cuvânt.

 

Dacă aş fi flacără aş arde-n aer până la moarte,

Dacă aş fi oxigen aş vrea să mă consum în foc…

Dacă aş fi cuvânt aş zace aşternut pe-o carte,

Dar sunt om şi mor după al soartei neînţeles joc…

 

 

Timp nemăsurat

 

Cine măsoară tot timpul ce trece

După ce noi am rămas fără timp,

Stinși în eternitatea cea rece?

Cine întoarce clepsidra în schimb?

 

Când nu mai sunt ochi rătăciți către cer

Cine măsoară câte stele se sting,

Câte inimi se iubesc efemer,

Câte corpuri cerești se ating?

 

Cine mai ascultă bătăi de inimi

Reverberând din pântec de mamă?

Cine mai numără anii ultimi?

Cine ne mai întoarce din iarnă?

 

 

Pescarul

 

Ferice de pescarul ce prinde-n năvod

Luna – lacrimă prelinsă noaptea din cer!

Căznit de răspunsuri la întrebări care-l rod

Meditează la multele stele ce pier.

 

Foamea din el nu poate fi ostoită!

(Ce-i prins în obroc nu astâmpără-n pântec!)

Lumea ascunsă e o taină ferită,

În vis deslușită, urzită-n descântec…

 

 

Zbor pripit

 

Din larve viermuind visând să zboare

Spre nicăieri lucind cu aripile-n soare

Au așteptat cuminți în crisalide

Să se prefacă în mici minuni candide.

 

Era abia un îndoielnic răsărit,

La prima rază au pornit în zbor pripit

Și din pastel sublim de aripi strălucind

Acum e un covor de curcubeu mustind

Și tremurând de fluturi păcăliți de ger

Ce-abia mai dau din aripi zvâcnind stingher…

 

 

Alte orizonturi

 

Se-ascund atâtea alte ceruri

După orizonturile-albastre,

Atâtea taine de prin neguri,

Multe chiar nebănuite astre.

 

Atâtea nestemate din noroi

Tânjesc după emoții și trăiri!

Iar noi doar sorii noștri stinși și goi

Putem să îi cuprindem din priviri…

 

…………………………………………………..

Parodie de Lucian Perța

Flaviu Claudiu Mihali

Bine că nu-s…

(După poezia „Dacă aș fi…”)

 

Dac-ar fi fost să fiu în apa mării-un val,

Mă tot spărgeam pierind în țărmul de pământ

Și prea puține doruri mi-ar fi ajuns la mal,

Ba și cele ajunse s-ar fi pierdut în vânt.

 

O pasăre de flăcări îns-am acum dorință

Să fiu și zborul să mi-l aștern pe-o carte,

păsările n-au nevoie de credință,

Ele nu cred în gânduri de ăst timp sfâșiate!

 

Cuvintele scrise cu bold reprezintă sau fac referire la titluri de volume ale autorului.

 

Poate nu ai vazut...

+ There are no comments

Add yours