Versuri de Codruța Vancea

Dimineți senzuale de libertate

Un episod vulcanic într-o cadă de duș

Sălbăticia unei dimineți febrile se înfige în pielea unei femei albe încercând cumva să răscolească sentimente de pradă și prădător

În bărbatul mai negru decât noaptea coborâtă în adâncul unui ocean

Copleșitoare arome de mosc, magnolie și bergamotă

Copleșitoare poezie a ființei dorite

Iar totul se stinge precum o stea căzătoare atingând normalitatea zilei ce-și urmează cursul precum traiectoria distanței scurte dintr-un oraș de munte spre capitala unei țări necunoscute

Oricare ar fi aceea, Țara lui Gulliver sau Țara în care nu se întâmplă niciodată nimic

Mintea parcurge rând pe rând toate etapele unei maturizări precoce și benigne

Se câștigă experiență, bani și putere în freamătul citadin

Se ating targeturi și clipe de satisfacție

Până la uitarea devastatoare a acelei dimineți îmbrăcate în picături de apă și gel de duș

Furați de zgomotul Europei și al străzilor civilizației mondene

Nu mai știm ce ne ademenește mai mult

Cumințenia ascensiunii, curajul de a nu muri împietriți

căutând porțile nevăzute ale Paradisului sau împăcarea cu viața banală

Aberant și sufocant într-o bună zi în loc de liniștea altei dimineți amorțite de rațiune revenim în Africa minții

Jungla ne deschide foamea simțurilor și dincolo de contrastele spectaculoase, de netăgăduit

Femeia albă va domestici măcar o dată blând bărbatul negru

În timp ce bărbatul alb va privi obsedant și prelung goliciunea femeii de mahon

Tot ce rămâne mai târziu este lava vulcanică

De care nu se mai atinge nimeni

În cada de duș

Pe ecran și-n viața reală

Cum dau scroll-on observ decoruri și chipuri zâmbitoare, prieteni și absolviri

Se servește un tort, se deschide o șampanie, se lansează o carte, se joacă o piesă

Apoi îmi apare o floare superbă, o femeie nespus de atrăgătoare, o glumă cu unii de la vreo nuntă, o poezie fantezie, un aparat special de măturat și chiar o pensetă vitală, de firmă, pentru firele crescute în barbă

Îmi iau îndată oglinda să văd dacă nu cumva penseta ar fi necesară

Aș, nu e cazul, dar o să urmăresc și la toamnă

Apoi mă plictisesc să călătoresc virtual pe imaginile de poveste

Monoton și banal se trăiește la noi pe stradă

Vecina în pijama și-n halat aduce semințe la porumbei și toți șoferii se uită cu indignare spre ea, biata

Toate mașinile parcate sunt decorate după cină de porumbițe și porumbei ce-și fâlfâie aripile în zbor spre altă stradă cu vreun vecin la fel de binevoitor

Îmi fac bagajele și mă gândesc câte lucruri îmi sunt dragi dar le las acasă

Crinii își pleacă duios capul și îmi dau seama că vor înflori în zilele ce vin, spectaculoși și cu parfum

Eh, miros nebun!

Mă plictisesc și de bagaje și de DIGI 24 care tot insistă să fii cu banii în mișcare, de parcă ar fi chip să-i ții la cingătoare

Mai dau iar scroll-on și văd alte chipuri, cu cercei foarte frumoși și buze dulci colorate și mi se dă un voucher să-mi iau bijuterii la preț de jumătate

Între timp vecina-i încă pe afară

Poate ar fi bine să-i cumpăr o mică brățară

Poate un inel ar fi nepotrivit

E ziua ei mâine, face 100 de ani

Ea nu dă scroll-on și știrile le-a auzit

Porumbeii tot vin la masă necontenit

Tratamente naturiste

Te iubesc în zilele de joi

Vinerea îmi iau o vacanță de tine

Sâmbăta mă iubesc pe mine

Apoi duminica plouă cu amintiri ca să nu uit că luni îmi încep din nou viața

Cu un citat despre fericire

Și înfulec din două înghițituri durerile în timp ce iubirea mi-o țin între dinții din față, strâns și voluntar

Oricâte pahare de apă beau

La prescripția medicului

Despre a face ceva

flutur un coș plin cu confetti

degeaba

prietenul meu taie așchii dintr-un ciot de lemn

degeaba

între timp în oraș se cântă imnul

și oamenii se adună să vadă cine-i invitat la microfon

să-l aplaude frenetic

degeaba

cocoșul vecinei și-a dat viața pentru supa de duminică

degeaba

nu scriu poezii în luna mai

degeaba

le scriu pentru iunie

pentru lume, cireșe, caise și nocturne