Și eu baletam pe razele de mătase…
Și eu baletam pe razele de mătase
ale mării spre cer, în sus, tot mai sus,
înspre talerul incendiat al înaltului,
iar sulițele sale lichide îmi mângâiau
cu atingeri febrile norii din jur.
Toți așteptau o minune, un spectacol tragic.
Minunile sunt în noi, le ziceam eu,
continuându-mi urcușul spre soare
care își epuizase și armele,
în încercările lui de a mă arde.
Dacă nu ajung în centrul soarelui cu inima,
de pe margine pot simți gheața lui, decât.
Și revărsam atâta iubire-jar peste pământ,
să ajungă și-n colțurile obscure ale conștiinței,
cercuri de beton armat, nepenetrabile luminii,
atârnate-n periferia legii,
până la dizolvarea definitivă.
Ninge infernal și arțăgos
Ninge infernal și arțăgos pe arcada ochiului drept
iubire aprinsă rudimentar de relicvele trecutului sterp,
în fâșii monstruoase de realitate.
Stelele se ucid între ele, într-o mișcare precisă,
hexagonală, luminând întunericul de pretutindeni,
opacizând bucuria și relațiile dintre oameni.
Să se ridice lumina,
să se anuleze istoria ofensatoare dimprejur
și să se înalțe iubirea, da, iubirea pură!
+ There are no comments
Add yours